County council's appeal fails: funded waste project's unused infrastructure upheld as ineligible, €31,957.60 recovery affirmed

Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul Consiliul Judeţean Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare - AM POS Mediu a solicitat instanţei:

- anularea Deciziei nr. 59780/09.08.2019 emisă de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu prin care a fost respinsă contestaţia nr. 7865/30.07.2019 formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 51433/08.07.2019;

- anularea titlului de creanţă Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă înregistrat sub nr. x/08.07.2019 emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generată Programe infrastructură Mare - AM POS Mediu, privind contractul " Avize, acorduri şi autorizaţii" din cadrul proiectului "Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Olt", Cod SMIS 27022, comunicat reclamantei anexat Notificării Ministerului Fondurilor Europene nr. 51429/08.07.2019, înregistrată la Consiliul Judeţean Olt sub nr. x/11.07.2019, şi în consecinţă, constatarea eligibilităţii sumei de 27.681,33 RON fără TVA stabilită ca fiind cheltuială neeligibilă (cheltuieli afectate de neregulă), conform punctului 9 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/08.07.2019, şi exonerarea de la plata sumei de 31.957,60 RON reprezentând creanţă bugetară în sarcina debitorului, sumă alocată din fonduri UE şi de la bugetul de stat, din care 4.829,89 RON TVA, astfel cum a fost stabilită la punctele 11 şi 13 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/08.07.2019;

- în baza prevederilor art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea executării celor 2 acte administrative, respectiv: titlul de creanţă Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, înregistrat sub nr. x/08.07.2019 şi Decizia nr. 59780/09.08.2019 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, până la soluţionarea definitivă a cauzei;

- în cazul în care se respinge capătul principal de cerere, obligarea A. S.A. la plata sumelor stabilite drept creanţe bugetare prin Procesul-verbal şi Decizia a căror anulare o solicită prin prezenta, motiv pentru care formulează în acest dosar cerere de chemare în garanţie a acestei societăţi;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate cu soluţionarea prezentului litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1050 din 30 iunie 2021, a respins cererea principală formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia generală programe europene infrastructură mare - AM POS Mediu (în prezent, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene), ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în garanţie formulată de A. S.A., şi a obligat chemata în garanţie să plătească reclamantului suma de 31.957,60 RON.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Consiliul Judeţean Olt a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că soluţia de respingere a cererii de anulare a actelor administrative emise de către intimata-pârâtă şi a cererii de chemare în garanţie este nelegală, la soluţionarea acţiunii fiind încălcate sau aplicate greşit prevederile legale şi contractuale incidente, fapt pentru care sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică de nelegalitate constă în greşita interpretare de către prima instanţă a noţiunii de neregulă, noţiune reglementată de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 în bază cărora a fost stabilită creanţa bugetară, respectiv a faptului dacă aplicarea creanţei bugetare se încadrează în condiţiile prevăzute de acest text legal, precum şi neanalizarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prima instanţă a avut în vedere şi a făcut referire doar la o singură condiţie din definiţia neregulii, anume că neregula reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport de dispoziţiile contractuale", care în speţă ar consta în faptul că proiectul nu ar fi fost implementat pe deplin şi că nu ar fi fost în uz -contrar obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare-, iar în privinţa unei alte condiţii, prejudiciul, a considerat că existenţa acestuia este evidentă şi se circumscrie sumelor aferente părţii proiectului care nu se aflau în uz.

Nu se face însă nicio referire despre a treia condiţie reglementată de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, anume ca abaterea de la legalitate, regularitate sau conformitate să rezulte dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului.

Cu privire la interpretarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi la neîndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de acestea, recurentul arată că în cererea de chemare în judecată a dezbătut pe larg acest subiect, exprimând punctul nostru de vedere cu privire la interpretarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, text care nu a fost corect aplicat de către intimatul-pârât când a stabilit creanţa bugetară în sarcina beneficiarului finanţării şi nici de către instanţa de fond când a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Recurentul consideră că nu există nicio acţiune sau inacţiune a beneficiarului finanţării (Consiliul Judeţean Olt) care să fi condus la situaţia considerată de către autoritatea finanţatoare şi de către instanţa de fond ca fiind neregulă.

De asemenea, nu există niciun prejudiciu sau potenţial prejudiciu în bugetul UE sau bugetul naţional, iar faptul că la data de 31.12.2018 o parte a infrastructurii nu era în uz dar era pusă la dispoziţia operatorului economic pentru a fi operată, nu poate fi considerată o abatere în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi j) din O.U.G. nr. 66/2011, fiind o situaţie vremelnică, generată de conduita unui operator economic, care de altfel a şi fost remediată între timp, în condiţiile legii şi ale aplicaţiei de finanţare.

În acest sens, recurentul arată faptul că, în acest moment, întreg proiectul "Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Olt" SMIS 27022 este funcţional, deci situaţia care a condus la aplicarea corecţiei financiare a fost doar temporară, iar în acest moment proiectul este perfect funcţional.

Astfel, se observă clar că nu a fost încălcată nicio prevedere contractuală, nici cererea de finanţare, nici legislaţia naţională şi comunitară, ba, dimpotrivă, obligaţiile au fost îndeplinite cu profesionalism şi eficientă, având la data de 31 decembrie 2018 un proiect funcţional, cu operatorii economici desemnaţi şi aflaţi în faza contractuală de mobilizare pentru începerea operării gestiunii celor două componente ale proiectului.

O a doua critică constă în interpretarea greşită şi incompletă a prevederilor art. 8 lit. A) alin. (1) din Contractul de finanţare.

Recurentul consideră că prima instanţă a avut în vedere doar teza finală a art. 8 pct. A alin. (1), potrivit căreia "beneficiarul va fi singurul răspunzător", fără a analiza şi dacă au fost încălcate prevederile primei teze a art. 8, care stabilesc că "Beneficiarul se obligă să asigure implementarea proiectului, cu maximum de profesionalism şi eficienţă, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat, cu prevederile prezentului contract şi cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare aplicabile."

În opinia recurentului, o interpretare corectă a acestei prevederi contractuale se poate face numai în considerarea integrală a art. 8 pct. A) alin. (1), prin corelarea tezei finale cu obligaţiile asumate la prima teză, anume că beneficiarul poate fi singurul răspunzător numai dacă nu şi-a respectat obligaţiile asumate în teza anterioară, respectiv dacă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura îndeplinirea proiectului cu maximum de profesionalism şi eficienţă, în conformitate cu cele mai bune practice, cu respectarea contractului şi cu respectarea legislaţiei în vigoare, precum şi dacă nu a îndeplinit obiectivele proiectului înscrise în cererea de finanţare, parte integrantă a contractului, şi în aplicaţia de finanţare, care prevedeau ca ultimă activitate încheierea contractelor de delegare a gestiunii şi predarea infrastructurii pentru punere în uz operatorilor economici adjudecatari ai licitaţiilor organizate în acest sens.

Analizând clauza 8 pct. A alin. (1) din contractul de finanţare, prin prisma cerinţelor ei şi a activităţilor realizate în concret în proiect, rezultă că nu a fost încălcată, ba, dimpotrivă, că beneficiarul şi-a respectat obligaţia de a asigura îndeplinirea proiectului cu maximum de profesionalism şi eficientă, în conformitate cu cele mai bune practici, cu respectarea contractului şi cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare.

Obiectivele proiectului erau acelea ca la data de 31 decembrie 2018 să fie realizate toate investiţiile şi să fie încheiate contractele de delegare a gestiunii pe ambele componente, fapt care a fost realizat în totalitate la data de 19.09.2018.

- Conform cererii de finanţare -secţiunea D recurentul arată că a finalizat în termen, implementarea proiectului deoarece a efectuat toate activităţile indicate în acest document.

Chiar din cuprinsul acestui document se poate observa că prin organizarea şi atribuirea contractelor de delegare pentru operarea sistemului se consideră că toate activităţile care trebuie derulate de beneficiarul finanţării au fost realizate.

O altă critică de nelegalitate a sentinţei constă în neanalizarea prevederilor art. 9 din contractul de finanţare.

Referitor la art. 9 din contractul de finanţare, prima instanţă consideră doar că prevederile acestuia nu sunt în măsură să înlăture răspunderea reclamantului pentru neregula analizată, fără a analiza aceste prevederi şi fără a expune motivele pentru care face această afirmaţie.

Or, în opinia recurentului, art. 8 lit. A) teza finală nu poate fi analizat de sine stătător, cum procedează instanţa de fond, ci în corelare şi cu alte prevederi contractuale, în special cu art. 9.

Aceasta deoarece, potrivit art. 9 din contractul de finanţare, "Beneficiarul îşi va asuma integral răspunderea pentru prejudiciile cauzate din vina sa, atât AM, OI, ACP, terţilor, organismelor care participă la implementarea proiectului cât şi contractanţilor săi, pe tot parcursul implementării proiectului

În aceste condiţii, răspunderea exclusivă a reclamantului intervine în situaţia neîndeplinirii de către acesta a obligaţiilor sale legale sau/şi contractuale, iar nu în toate situaţiile, fără nicio distincţie, atât timp cât art. 9 din contractul de finanţare prevede o astfel de nuanţă, care dă naştere unei situaţii în care să fie incident principiul in dubio pro reo.

Astfel, recurentul arată că deşi a învederat instanţei că prevederile art. 8 pct. A alin. (1) teza finală trebuie corelate şi cu prevederile art. 9 din acelaşi contract care stabilesc că beneficiarul finanţării îşi va asuma răspunderea doar pentru prejudiciile cauzate din vina sa, prima instanţă nu a analizat problema "vinei" beneficiarului şi nici dacă este îndeplinită condiţia existenţei prejudiciului, deşi în mod evident niciuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită, astfel că, prin raportare şi la definiţia neregulii înscrisă la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, se poate observa că beneficiarul finanţării îşi asumă prin contractual de finanţare răspunderea doar pentru prejudiciile cauzate din vina sa.

Deci, în condiţiile în care chiar în contract există o prevedere contractuală care stabileşte că răspunderea beneficiarului pentru prejudicii, inclusiv pentru prejudiciile produse AM şi OI, intervine numai dacă acestea au fost cauzate din vina sa, lucru care în speţă nu s-a întâmplat, înseamnă că nu există nici neregulă şi nici răspundere a beneficiarului finanţării.

Având în vedere faptul că lipsa de uz a investiţiilor se datorează S.C. A. S.A. care nu şi-a îndeplinit obligaţiile şi care avea contract încheiat cu B., entitate cu personalitate juridică, s-a ajuns în situaţia în care U.A.T. Judeţul Olt a fost sancţionat în lipsa oricărei vinovăţii, fapt care contravine atât definiţiei neregulii prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cât şi prevederilor contractuale.

Recurentul susţine că toate aceste critici care vizează motivele de nelegalitate pentru care a invocat în susţinerea recursului art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., arată clar argumentele pentru care nu împărtăşeşte considerentele primei instanţe, considerente care vizează atât dezlegările de drept, cât şi cele de fapt ale sentinţei recurate.

În materia contenciosului administrativ, singura cale de atac ce poate fi promovată este recursul, astfel că numai pe calea acestuia pot fi îndreptate greşelile de judecată săvârşite în primă instanţă.

În ceea ce priveşte faptul că a fost admisă cererea de chemare în garanţie, în opinia recurentului, acest lucru nu este de natură a împiedica să solicite în continuare soluţionarea favorabilă a capătului principal al acţiunii şi să solicite instanţei de recurs anularea Deciziei nr. 59780/09.08.2019 şi Procesului-Verbal nr. x/08.07.2019 emise de Ministerul Fondurilor Europene prin care a fost menţinută, respectiv stabilită în sarcina Consiliului Judeţean Olt, în calitate de beneficiar al finanţării, o creanţă bugetară în sumă de 31.957.175,60 RON, deşi nu a săvârşit nicio neregulă în implementarea proiectului respectiv.

De asemenea, recurentul mai susţine că, în cauză, creanţa bugetară nu a fost stabilită în considerarea faptului că la data de 31 decembrie 2018 proiectul pe componenta colectare şi transport nu era în uz, ci a fost stabilită în considerarea faptului că la data vizitei în teren, respectiv 25.03.2019, nu mai exista operator economic pe această componentă, fiind reziliat contractul cu A..

Rezilierea contractului cu A. a avut într-adevăr loc, astfel că nu avea motive să conteste conţinutul acestui raport, fapt de care, în mod exagerat, s-a prevalat intimatul-pârât pentru a solicita respingerea acţiunii.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară,

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin semnarea Contractului de Finanţare nr. x/28.04.2011 se acordă beneficiarului finanţare nerambursabilă în vederea implementării proiectului cu titlul "Sistem de management integrat al deşeurilor solide în judeţul Olt" .

Astfel, în vederea implementării Proiectului, pentru care a primit finanţare în temeiul Contractului de finanţare, recurentul-reclamant a încheiat Contractul de servicii CL 2 nr. 06/29.01.2013 "Construcţia a 4 staţii de transfer (Caracal, Bals, Corabia si Scornicesti) şi construcţia a 3.772 platforme de colectare a deşeurilor menajere si a 1.975 platforme de colectare a deşeurilor reciclabile in judeţul Olt".

Echipa de control constituita la nivelul Direcţiei Generale Programe Europene Infrastructura Mare - Direcţia Gestionare POS Mediu, a procedat la efectuarea unei verificări documentare ce a avut drept scop analiza celor expuse in Suspiciunea de neregula nr. 23730/01.04.2019, emisă de către Serviciul Monitorizare POS Mediu, având la bază Raportul Final al proiectului nr. x/27.12.2018, revizuit sub nr. x/15.02.2019 şi Raportul de verificare la faţa locului din data de 25.03.2019.

Verificările la faţa locului au vizat şi determinarea atingerii obiectivelor/indicatorilor proiectului "Sistem de management integrat al deşeurilor solide în judeţul OLT" cod SMIS 27022.

În urma acestei verificări, în teren, s-a întocmit Raportul de verificare la faţa locului nr. 21859/25.03.2019, din ale cărui concluzii, corelate cu documentele prezentate de Beneficiarul proiectului, s-a constatat că infrastructura realizată prin proiectul "Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul OLT'- Cod SMIS CSNR 27022 este finalizată şi în uz, cu excepţia infrastructurii realizate pentru desfăşurarea activităţilor de colectare şi transport a deşeurilor municipale şi altor fluxuri de deşeuri, componente ale serviciului de salubrizare de pe raza judeţului Olt, respectiv platformele de colectare a deşeurilor şi containerele achiziţionate, investiţii care au fost finalizate, dar nu sunt în uz. în conformitate cu Aplicaţia de finanţare.

S-a constatat încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale lit. c) şi d), valoarea acestora devenind neeligibilă. Urmare a controlului a fost emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/08.07.2019.

Recurentul- reclamant Consiliul Judeţean Olt a solicitat anularea Deciziei nr. 59780/09.08.2019 şi a Procesului-verbal nr. x/08.07.2019 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, cu consecinţa exonerării de la plata sumei de 31.957,60 RON stabilită cu titlu de creanţă bugetară rezultată din nereguli, apreciind că nu sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. {1) lit. c) şi d) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007, hotărâre care reglementează regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, precum şi faptul că nu i-ar fi imputabilă neregula constatată în sarcina sa prin cele două acte administrative contestate, ci operatorilor economici cu care a încheiat contracte de delegare.

Curtea de Apel a respins acţiunea, soluţie pe care Înalta Curte o împărtăşeşte, pentru considerentele în continuare arătate.

Contrar susţinerilor din recurs, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că recurentul-reclamant nu şi-a respectat obligaţia asumată prin Contractul de finanţare de a implementa proiectul pentru care se încheiase acel contract nefiind suficient doar ca infrastructura să existe ci şi ca aceasta să fie efectiv în uz.

Prin urmare, sunt neîntemeiate susţinerile recurentului-reclamant din cererea de recurs, prin care afirmă, pe de o parte, că este beneficiarul finanţării şi, în această calitate, este instituită o obligaţie fermă în sarcina sa, prin art. 8 lit. A) alin. (1) din contractul de finanţare, care prevede în prima sa teză că "beneficiarul se oblige să asigure implementarea proiectului, cu maximum de profesionalism şi eficienţă, în conformitate cu cele mai bune practice în domeniul vizat, cu prevederile prezentului contract şi cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare aplicabile", iar pe de altă parte, susţine că neregula, identificată în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, nu trebuia stabilită în sarcina sa, ci a unor operatori economici, terţi faţă de contractul de finanţare.

Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, recurentul-reclamant, prin încheierea contractului de finanţare, la art. 8 lit. A) alin. (1) din contract, şi-a asumat răspunderea pentru realizarea obiectivelor prevăzute în cererea de finanţare indiferent de impedimentele care pot surveni, de cauzele care determină o executare defectuoasă a contractului de finanţare, astfel că recurentul-reclamant nu poate invoca fapta unui terţ faţă de contractul de finanţare pentru exonerarea de la răspunderea pentru neîndeplinirea în mod corespunzător a tuturor obiectivelor proiectului.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut în mod riguros faptul că această interpretare este contrară prevederilor art. 8 lit. A) alin. (1) teza finală din contract care subliniază că beneficiarul este singurul răspunzător în faţa AM şi 01 pentru implementarea Proiectului şi pentru realizarea obiectivelor prevăzute în Cererea de finanţare, independent de modul în care beneficiarul înţelege să implementeze proiectului, instituind astfel o formă de răspundere generală care acoperă şi alte forme de răspundere decât cea reglementată de art. 9 din Contractul de finanţare.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că "atâta timp cât reclamantul şi-a asumat în mod clar obligaţia de rezultat de a implementa proiectul până la data de 31.12.2018 precum şi faptul că este singurul responsabil de aceasta implementare în faţa AM, OI, ACP, rezultă cu evidenţă că nerealizarea acestei obligaţii de rezultat asumate contractual reprezintă o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, text care are în vedere în acest sens inclusiv abaterile de la prevederile contractuale."

În aceste condiţii, nu are importanţă faptul că la momentul efectuării lor, cheltuielile au respectat condiţiile de legalitate, regularitate şi conformitate, cum susţine recurentul-reclamant, dacă ulterior acesta nu a reuşit să aducă la îndeplinire obligaţiile asumate prin contract privind implementarea proiectului pentru care a primit finanţare.

Chiar dacă rezilierea contractului s-a făcut în conformitate cu clauzele contractului de delegare, această măsură nu îl exonerează pe recurentul-reclamant de răspunderea executării contractului de finanţare.

De asemenea, Înalta Curte reţine că instanţa de fond, în mod corect a constatat şi faptul că prin contractul de finanţare recurentul-reclamant şi-a asumat ca proiectul să fie funcţional, în uz la 31.12.2018, iar nu doar să fie încheiate contracte de delegare a respectivelor servicii.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia recurentul-reclamant şi-ar fi asumat responsabilitatea pentru realizarea proiectului numai în ceea ce ţine de acesta, nu şi pentru faptele operatorilor economici selectaţi prin Licitaţii organizate în condiţiile legii.

Obligaţiile asumate în prevederilor art. 8 lit. A) alin. (1) teza finală din contract presupun ca autoritatea contractantă să ia toate măsurile necesare pentru executare contractelor încheiate cu operatorii economici. Chiar dacă a reziliat contractul de delegare cu chematul în garanţie, acesta nu a întreprins demersuri pentru a încheia un nou contract cu un alt operator economic.

Înalta Curte mai are în vedere că în Raportul de verificare la faţa locului nr. 21859/25.03.2019 se menţionează la concluzii, faptul că infrastructura realizată prin acest proiect este finalizată şi în uz cu excepţia infrastructurii realizate pentru desfăşurarea activităţilor de colectare şi transport a deşeurilor municipale şi altor fluxuri de deşeuri, componente ale serviciului de salubrizare de pe raza judeţului Olt, respectiv platformele de colectare a deşeurilor şi containerele achiziţionate.

Acest Raport de verificare a fost acceptat de către recurentul-reclamant, în calitate de Beneficiar, prin adresa nr. x/09.04.2019, iar menţiunile acestuia nu au fost contestate.

În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că în mod corect s-a reţinut de către pârâtă că au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, valoarea acestora devenind neeligibilă.

Astfel, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, în cauză a fost identificată o răspundere pentru neregularităţi în utilizarea fondurilor europene reglementată de O.U.G. nr. 66/2011, de natură a prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Nerespectarea de către beneficiar a reglementărilor contractului de finanţare reprezintă o faptă ilicită care prejudiciază bugetul Uniunii Europene printr-o sumă plătită pentru un proiect care nu a fost pus în funcţiune în totalitate, astfel că susţinerile recurentului-reclamant cu referire la inexistenţa impactului financiar sunt nefondate. De altfel, în titlu de creanţă şi în decizia de soluţionare a contestaţiei administrative sunt redate menţiuni cu privire la impactul financiar, algoritmul de calcul al creanţei bugetare nefiind combătut de recurentul-reclamant.

Înalta Curte apreciază că în mod temeinic şi legal instanţa de fond nu a primit nici apărarea recurentului-reclamant potrivit căreia ar fi finalizat în termen implementarea proiectului în conformitate cu secţiunea D din Cererea de finanţare, îndeplinindu-şi toate obligaţiile enunţate în strategia de achiziţii a proiectului, inclusiv aceea ca la data finalizării contractului de finanţare să fi delegat operatorilor, prin contracte de servicii, prin intermediul unor licitaţii publice, gestionarea şi exploatarea instalaţiilor construite.

În consecinţă, în mod corect a reţinut instanţa de fond că această susţinere nu poate fi primită deoarece prin contractul de finanţare recurentul-reclamant şi-a asumat ca proiectul să fie funcţional, în uz, la 31.12.2018, iar nu doar să fi încheiat contractul de delegare a respectivelor servicii.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant Consiliul Judeţean Olt împotriva sentinţei civile nr. 1050 din 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.