Broadcaster’s €5,000 fine for interactive contest in teleshopping upheld.

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.06.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 261 din 17.05.2022 emisă de către Consiliul National al Audiovizualului, solicitând:

1. admiterea acţiunii, respectiv anularea actului atacat şi revocarea sancţiunii aplicate;

2. în temeiul prevederilor art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 şi ale art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei atacate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei de către instanţa sesizată;

3. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2357 din 09 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 261/17.05.2022 până la soluţionarea cauzei pe fond, ca neîntemeiată. Totodată, a respins cererea de anulare privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 2357 din 09 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Printr-o primă critică de nelegalitate, recurenta-reclamantă a susţinut că motivarea instanţei de fond este contradictorie întrucât, în esenţă, s-a reţinut corect că s-a difuzat o emisiune care conţine o serie de elemente caracteristice unei emisiuni de teleshopping (menţiunea teleshopping direct pe ecran; o fereastră de prezentare a unor produse însoţite de textul www.x.com; o parte a mecanismului jocului care implică achiziţionarea prin apeluri telefonice de cupoane digitale în valoare de 2,38 euro care puteau fi utilizate în magazinul online www.x.com.) şi cu toate acestea, ulterior, instanţa a invocat existenţa unor elemente specifice unui concurs interactiv, fapt care ar fi de natură să califice în integralitate emisiunea ca fiind un joc interactiv clasic care trebuie să se supună exclusiv prevederilor art. 91 alin. (1), lit. b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual cu modificările şi completările ulterioare, considerând implicit ca îl încalcă flagrant.

Recurenta-reclamantă a considerat că invocarea, în considerentele sentinţei atacate, a prevederilor art. 92 din Codul Audiovizualului nu are nicio relevanţă în cauză, deoarece, pe de o parte, cerinţele sale au fost implicit respectate prin formatul emisiunii incriminate, iar pe de altă parte, aceste cerinţe nu exclud sub niciun aspect ca un joc promoţional sa conţină şi elemente de interactivitate (norma legală amintită are aplicabilitate şi la jocurile de noroc).

A arătat că atât timp cât în conţinutul unei emisiuni apare o ofertă directă adresată publicului de vânzare a unui bun sau serviciu, Legea audiovizualului obligă toţi furnizorii sa includă respectivele emisiuni exclusiv în categoria celor de teleshopping şi a redat art. 103 alin. (1) şi art. 135 alin. (1)-(4) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.

Prin urmare, a apreciat că motivarea instanţei de fond este contradictorie, în condiţiile în care la începutul motivării instanţa porneşte de la o adevărată stare de fapt, iar în continuarea motivării preia aproape în totalitate apărările nefondate ale intimatei şi ajunge la o concluzie evident eronată şi nelegală.

Prin cea de-a doua critică de nelegalitate, recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în special, a prevederilor art. 91 şi 92, cât şi cu neaplicarea prevederilor art. 103, 105, 135 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, norme legale pe care instanţa le-a ignorat cu desăvârşire, chiar dacă acestea îşi au ascendenţa în prevederi imperative ale Legii audiovizualului nr. 504/2002.

Astfel, instanţa a recunoscut că dispoziţiile art. 1, pct. 20 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului (care defineşte noţiunea de teleshopping) este respectată, însă a accentuat ca fiind definitorie în corecta calificare a emisiunilor vizate de decizia de sancţionare, elementele de interactivitate cu clienţii magazinului virtual, nicidecum elementele care ţin de oferta directă adresată publicului de vânzare a unui bun sau serviciu. Or, este evident că încadrarea emisiunii oricum altfel decât la categoria teleshopping, ar fi încălcat flagrant prevederile legii audiovizualului invocate mai sus, precum şi pe cele ale art. 103 din Decizia 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual. Per a contrario, legea nu interzice ca o emisiune de teleshopping să conţină un joc promoţional şi nici nu interzice în vreun fel, ca acesta să fie inserat într-o emisiune de teleshopping prin care se comercializează produse digitale ale unui magazin virtual.

A mai arătat că instanţa a încălcat inclusiv principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat în art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată. Recent Guvernul României a transpus Directiva (UE) 2019/770 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conţinut digital şi de servicii digitale, în Ordonanţa de Urgenţă nr. 141/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conţinut digital şi de servicii digitale. Ordonanţa a fost publicată în Monitorul Oficial, a intrat în vigoare începând cu 9 ianuarie 2022 şi urmăreşte să protejeze cumpărătorii care vor achiziţiona servicii sau produse digitale, fiind recunoscută din punct de vedere legal această modalitate de plată, iar consumatorilor le sunt recunoscute aceleaşi drepturi care le revin şi celor care achiziţionează servicii direct cu ajutorul banilor. Potrivit dispoziţiilor legale din Ordonanţă, obiectul acesteia îl reprezintă "anumite aspecte referitoare la contractele dintre comercianţi şi consumatori, ce au ca obiect furnizarea de conţinut digital sau de servicii digitale, în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi o bună funcţionare a pieţei interne."

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea atacată este temeinică şi legală.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 18 aprilie 2024, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 261/17.05.2022 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului, prin care a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 5.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 91 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.

Soluţionând cauza, prima instanţă a reţinut legalitatea Deciziei CNA nr. 261/17.05.2022 şi a respins, ca neîntemeiate, atât cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, întemeiată pe dispoziţii art. 14 din Legea nr. 554/2004, cât şi cererea de anulare a aceluiaşi act administativ.

Preliminar, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a criticat numai soluţia dată cu privire la anularea actului administrativ, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar va răspunde punctual motivelor invocate.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că motivarea instanţei este contradictorie, în condiţiile în care la început s-a pornit de la o adevărată stare de fapt, reţinându-se corect că emisiunile difuzate conţin o serie de elemente caracteristice unei emisiuni de teleshopping, iar ulterior, s-a reţinut existenţa unor elemente specifice unui concurs interactiv, ajungându-se la o concluzie eronată şi nelegală.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, întrucât motivarea situaţiei factuale de către instanţă, într-o altă manieră decât cea agreată de recurenta-reclamantă nu echivalează cu o motivare contradictorie.

Motivarea contradictorie se referă la situaţiile în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa or există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată, însă niciuna dintre aceste situaţii nu se identifică în cauză.

Faptul că recurenta-reclamantă consideră argumentele instanţei de fond greşite nu prezintă nicio relevanţă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., urmând a fi analizate din perspectiva celui de-al doilea motiv de casare în care se invocă încălcarea normelor de drept material incidente speţei.

Analizând motivul de casare circumscris prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că şi acesta este nefondat, instanţa de primă jurisdicţie făcând o corectă aplicare a normelor de drept material în speţă, respectiv a dispoziţiilor art. 1 pct. 20 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului şi a art. 91-92 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.

Intimata-pârâtă a sancţionat radiodifuzorul cu amendă în cuantum de 5.000 RON, deoarece în ediţiile din 03, 07, 09, 12, 15, 16, 17, 18, 21, 25, 28.02.2022 şi 02.04.2022 ale emisiunii "Teleshopping - Câştigaţi acum", clasificată ca program de teleshopping, a difuzat în realitate, un concurs interactiv cu încălcarea uneia dintre condiţiile art. 91 alin. (1) din Codul audiovizualului, respectiv lit. b), potrivit căreia:

"(1) Concursurile interactive pot fi difuzate în cadrul programelor audiovizuale numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

b)sunt inserate numai în programe educative şi de divertisment sau sunt difuzate ca emisiuni-concurs;"

Fără a mai relua constatările cuprinse în rapoartele de monitorizare şi redate exhaustiv în actul administrativ a cărui legalitate se contestă, Înalta Curte reţine, în acord deplin cu instanţa de fond, că emisiunile în discuţie difuzate de recurenta-reclamantă cuprind, pe lângă elementele caracteristice unei emisiuni de teleshopping şi elemente specifice unui concurs interactiv, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 91 alin. (1) din Codul audiovizualului.

În acest sens, în mod corect au fost identificate ca elemente specifice unui concurs interactiv: denumirea emisiunii "Câştigaţi acum"; faptul că jocurile propuse erau dotate cu premii, acordarea acestora fiind condiţionată de prezentarea răspunsului corect; răspunsul corect oferea un câştig garantat la care se putea adăuga un premiu bonus dacă persoanele care sunau ghiceau 4 jockeri aflaţi în spatele 4 din 16 numere; mecanismul jocului implica, potrivit menţiunilor de pe ecran "fiecare achiziţie a unui cupon digital participă la jocul promoţional Norocosul achiziţionar de cupoane digitale câştigă două produse şi va fi conectat la TV studio pentru a răspune la o întrebare în jocul TV şi poate câştiga premiul la televizor. Participarea este gratuită. Termeni şi condiţii: x.com Serviciu clienţi: x"

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că emisiunile vizate prin decizia de sancţionare nu se încadrează în limitele unei activităţi de teleshopping sau ale unei activităţi de promovare a unui magazine online, cum susţine recurenta-reclamantă, fiind în mod legal calificate de intimatul-pârât drept concursuri interactive.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, criticile de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă nefiind în măsură să atragă casarea sentinţei recurate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2357 din 9 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.