Atezolizumab inclusion claim fails as appeal annulled for lack of grounding

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2023 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale că prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună:

- în principal obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului ATEZOLIZUMAB (denumire comercială TECENTRIQ) pentru indicaţia terapeutică adenocarcinom (cancer) pulmonar, altul decât cel cu celule mici (NSCLC), al căror tumori exprimă PDL-1 mai mic 50%.

- în subsidiar, obligarea pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂŢII la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparenţă decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 204 din 11 septembrie 2023 Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondate excepţiile procesuale invocate de către pârâţi, precum şi cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., aceasta solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, pe capătul principal, recurenta a expus procedura evaluării "din oficiu" a medicamentelor în condiţiile art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014 şi a apreciat că A.N.M.D.M.R. avea posibilitatea legală, dar nu a făcut-o, de a iniţia din oficiu evaluarea medicamentului ATEZOLIZUMAB (denumire comercială TECENTRIQ) pentru indicaţia terapeutică adenocarcinom (cancer) pulmonar, altul decât cel cu celule mici (NSCLC), al căror tumori exprimă PDL-1 mai mic 50%.

Pe capătul subsidiar, recurenta a arătat că este eronată aprecierea potrivit căreia Ministerul Sănătăţii nu poate fi obligat să adopte un proiect de ordin pe care l-a elaborat şi l-a publicat în transparenţă decizională, pe motiv că are o marjă de apreciere ce nu poate fi cenzurată de către instanţa de judecată.

De asemenea, s-a apreciat că instanţa de fond nu a ţinut cont de practica judiciară în materie, reprezentată, cu titlu exemplificativ, de decizia Î.C.C.J. nr. 6882/2020, sentinţele Curţii de Apel Bucureşti nr. 168/10.03.2020 (dosar nr. x/2019), nr. 169/10.03.2020 (dosar nr. x/2019), nr. 314/25.05.2020 (dosar nr. x/2019), nr. 906/1.10.2020 (dosar nr. x/2020), sentinţa Curţii de Apel Braşov nr. 79/22.10.2020 (dosar nr. x/2020), sentinţele Curţii de Apel Alba Iulia nr. 111/6.10.2020 (dosar nr. x/2020), nr. 112/6.10.2020 (dosar nr. x/2020) ş. a.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii-pârâţi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii au depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

Intimatul Ministerul Sănătăţii a invocat, totodată, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, apreciind că recurenta nu a indicat normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către instanţă, ci s-a rezumat la a reitera aspectele privind fondul cauzei, invocate şi prin cererea de chemare în judecată.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, instanţa de control judiciar apreciază că recursul reclamantei A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă a precizat că îşi întemeiază recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv. Textul de lege menţionat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

O astfel de critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Înalta Curte reţine că prima instanţă a răspuns, punctual, argumentelor invocate prin acţiune, astfel cum a fost precizată de reclamantă, în raport cu actele depuse la dosar şi cu apărările pârâţilor formulate prin întâmpinare.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pentru medicamentul în cauză nu există o decizie de autorizare pentru indicaţia terapeutică indicată de reclamantă, iar în prezent dispoziţiile legale în materie interzic implicit extinderea indicaţiilor la alte indicaţii decât cele din rezumatul caracteristicilor produsului.

Aşadar, după cum s-a expus la pct. 3 al prezentei decizii, recurenta-reclamantă nu a combătut şi nu şi-a circumstanţiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, în sensul de a preciza de ce sentinţa ce face obiectul prezentului recurs ar fi nelegală sau de a evidenţia modalitatea în care instanţa de fond ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei.

Simpla nemulţumire a recurentei cu privire la soluţia instanţei de fond, fără a invoca niciun argument referitor la nelegalitatea hotărârii recurate, nu echivalează cu motivarea căii de atac, întrucât recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă şi nu este menit a corecta eventualele greşeli de apreciere/calificare a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de control judiciar, în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având competenţa de a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 204 din 11 septembrie 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.