Cassation appeal declared null for failing to specify violations of material law in challenge to denial of compulsory oncology medication compensation

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 2.10.2023, reclamanta A. a formulat cerere de ordonanţă preşedinţială în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, solicitând obligarea pârâţilor la asigurarea, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 149 din 9 noiembrie 2023 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi Guvernului României, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de Ministerul Sănătăţii şi de Guvernul României, precum şi cererea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii, iar pe fond admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială.

În motivarea recursului, s-a arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate. Astfel, urgenţa este dată de prejudiciul direct, imediat şi permanent, pe care recurenta îl suportă datorită imposibilităţii de a-şi asigura din venituri proprii tratamentul necesar, fapt ce îi afectează direct dreptul la viaţă, drept protejat atât de Constituţia României, cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Această problematică a făcut obiectul mai multor cauze pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, statuându-se constant că statul are obligaţia pozitivă de a proteja viaţa cetăţenilor săi (Cauza D.vs United Kingdom nr. 30240/1996, Calvelli, Ciglio vs. Italy nr. 32967/1996) şi de a adopta măsuri adecvae care să asigure protecţia vieţii pacienţilor (Cauza G.N. vs. Italy nr. 43134/2005, Panaitescu vs. România nr. 30909/2006.

De asemenea, caracterul vremelnic rezidă din faptul că măsura solicitată nu are un caracter definitiv, ea va produce efecte vremelnice, doar până la soluţionarea litigiului asupra fondului, respectiv a cererii de chemare în judecată a pârâţilor pentru "refuz nejustificat de a soluţiona o cerere", în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

A mai arătat recurenta că este îndeplinită şi cea de a treia condiţie de admisibilitate, respectiv neprejudecarea fondului, având în vedere că în favoarea reclamantei există "aparenţa de drept". Medicamentul solicitat este autorizat pentru punerea pe piaţă în România, prin procedura centralizată la nivelul Uniunii Europene, are preţ aprobat, este inclus în Lista de medicamente compensate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, iar pacienţii beneficiază de compensare 100% pentru tratamentul anumitor afecţiuni oncologice, iar A.N.M.D.M.R. are posibilitatea legală de a proceda din oficiu la evaluarea medicamentului pentru includerea în lista menţionată şi pentru indicaţia terapeutică neoplasm endometrial.

În finalul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a indicat practica judiciară apreciată ca fiind relevantă în acest tip de litigii.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România au depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

Intimatul Ministerul Sănătăţii a invocat, totodată, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, apreciind că recurenta nu a indicat normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către instanţă, ci s-a rezumat la a reitera aspectele privind fondul cauzei, invocate şi prin cererea de chemare în judecată.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, instanţa de control judiciar apreciază că recursul reclamantei A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă a precizat că îşi întemeiază recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv. Textul de lege menţionat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

O astfel de critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Înalta Curte reţine că prima instanţă a răspuns, punctual, argumentelor invocate prin acţiune, astfel cum a fost precizată de reclamantă, în raport cu actele depuse la dosar şi cu apărările pârâţilor formulate prin întâmpinare.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, în ceea ce priveşte condiţia urgenţei, că deşi datele dosarului relevă faptul că reclamanta are nevoie de tratamentul cu medicamentul solicitat, care i-a fost prescris de medic, la dosar nu au fost depuse dovezi cu privire la nivelul veniturilor familiei, care să ateste imposibilitatea procurării tratamentului cu resurse proprii şi nici nu s-a susţinut un asemenea aspect. Dovezile anterior menţionate nu au fost depuse nici în faţa instanţei de recurs, sub acest aspect recurenta-reclamantă limitându-se la a invoca nivelul ridicat al preţului pentru medicamentul în discuţie.

Aşadar, după cum s-a expus la pct. 3 al prezentei decizii, recurenta-reclamantă nu a combătut şi nu şi-a circumstanţiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, în sensul de a preciza de ce sentinţa ce face obiectul prezentului recurs ar fi nelegală sau de a evidenţia modalitatea în care instanţa de fond ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei.

Simpla nemulţumire a recurentei cu privire la soluţia instanţei de fond, fără a invoca niciun argument referitor la nelegalitatea hotărârii recurate, nu echivalează cu motivarea căii de atac, întrucât recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă şi nu este menit a corecta eventualele greşeli de apreciere/calificare a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de control judiciar, în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având competenţa de a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 149 din 9 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.