Expropriation for public utility: scope of judicial review of site selection, compensation disputes, and the margin of appreciation of administrative authorities under Law No. 255/2010

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.10.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Guvernul României, B. S.A., Primăria Otopeni, U.A.T. Oraş Otopeni şi Consiliul Local Otopeni a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

1) anularea parţială a H.G. nr. 906/13.07.2022, cu Anexe, publicată în M.O., Partea I, nr. 722/19. VII.2022, si a H.G. nr. 496/13.07.2017, cu Anexele si modificările ulterioare, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 567 din 17 iulie 2017, si cu Modificările şi lista imobilelor, publicate în M.O., Partea I, nr. 722/19. VII.2022;

2) anularea actelor subsecvente: Notificarea B. S.A. nr. 13204/14.09.2022, înştiinţarea nr. M 04.01/141/20.01.2021, Amplasamentul staţiei de metrou, de la suprafaţă, din oraş Otopeni jud. Ilfov, şi Coridorul de expropriere din aceeaşi localitate;

3) anularea, revocarea şi/sau modificarea, actelor administrative, în parte, pe poziţia imobilului ce îi aparţine, prevăzută la nr. 48 din Anexa la H.G. nr. 906/2022 şi anularea executării H.G. nr. 906/13.07.2022, cu Anexe, publicată in M.O., Partea I, nr. 722/19. VII.2022, si a H.G. nr. 496/13.07.2017, cu Anexele şi modificările ulterioare, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 567 din 17 iulie 2017, şi cu modificările şi lista imobilelor, publicate în M.O., Partea I, nr. 722/19. VII.2022;

4) emiterea unui nou act administrativ, cu reanalizarea Amplasamentului lucrării şi a exproprierii reclamantului, având în vedere punctele 3-6, din acţiune;

5) în subsidiar, suspendarea parţială a executării actelor administrative şi suspendarea parţială a exproprierii, în ceea ce priveşte exclusiv locaţia proprietăţii reclamantului, până la soluţionarea judecăţii în instanţa de fond;

6) obligarea expropriatorului şi a reprezentanţilor săi la rezolvarea/soluţionarea în cel mai scurt timp, a problemei unicului acces auto la imobil, a parcării autovehiculelor familiei, şi repunerea/conectarea/mutarea tuturor utilităţilor, inclusiv a fosei, care să o poată folosi, cu avizele corespunzătoare, cu sprijinul, cheltuiala şi concursul direct al primăriei şi al expropriatorului, prin reprezentanţii săi;

7) obligarea pârâţilor la repararea pagubelor materiale şi acordarea de despăgubiri materiale, pentru acoperirea prejudiciul creat prin expropriere, conform expertizei evaluatorii în construcţii şi a preţurilor de pe piaţa liberă, şi morale, în cuantum de 190.474 euro, reprezentând daune materiale de conform expertizei evaluatorii in construcţii şi 50.000 euro, daune morale;

8) impunerea de penalităţi părţilor pârâte, pentru nerealizarea hotărârii curţii sau până la îndeplinirea dispoziţiilor instanţei, în cuantum de 1.000 RON/pe fiecare zi de la data comunicării hotărârii instanţei.

La data de 08.12.2022, reclamantul a depus cerere precizatoare şi declaraţie de renunţare la judecata capătului de cerere având ca obiect suspendare executare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 624 din data de 10 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

(i) a respins excepţia netimbrării, invocată de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată;

(ii) a admis excepţia de inadmisibilitate a cererii de modificare a cadrului procesual activ şi a respins cererea de modificare a cadrului procesual activ în privinţa reclamantei C., ca inadmisibilă;

(iii) a luat act de cererea de renunţare la judecata capătului de cerere având ca obiect suspendare executare;

(iv) a respins excepţia de nelegalitate invocată în privinţa H.G. 906/13.02.2022 şi a H.G. 496/13.07.2017, ca inadmisibilă.

(v) a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată;

(vi) a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. S.A., ca neîntemeiată;

(vii) a respins excepţia lipsei de obiect a capătului de cerere având ca obiect anulare parţială H.G. 906/13.02.2022 şi a H.G. 496/13.07.2017, ca neîntemeiată;

(viii) a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea Notificării intenţiei de expropriere nr. M01/13204/14.09.2022, invocată de pârâta B. S.A., ca neîntemeiată;

(ix) a respins excepţia prematurităţii capătului de cerere având ca obiect daune materiale şi morale, invocată de pârâta B. S.A., ca neîntemeiată;

(x) a respins excepţia de inadmisibilitate a capătului de cerere având ca obiect daune morale, invocată de pârâta B. S.A., ca neîntemeiată;

(xi) a respins excepţia nulităţii cererii pentru neîndeplinirea condiţiilor prev. de art. 194 raportat la art. 148 alin. (1) C. proc. civ., invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în calitate de reprezentant al Statului Român, ca neîntemeiată;

(xii) a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăriei Oraşului Otopeni şi pe cale de consecinţă, a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă;

(xiii) a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Oraşul Otopeni şi Consiliul Local Otopeni, ca neîntemeiată;

(xiv) pe fondul cauzei, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, Guvernul României, B. S.A., U.A.T. - Oraş Otopeni si Consiliul Local Otopeni, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 624 din data de 10 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., sau în rejudecare să se dispună:

1) Anularea parţială a actelor administrative, în ceea ce priveşte proprietatea recurentului, respectiv a H.G. nr. 906/13.07.2022, cu Anexe, publicată în M.O., Partea I, nr. 722/19. VII.2022, şi a H.G. nr. 496/13.07.2017, cu Anexele şi Modificările ulterioare, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 567 din 17 iulie 2017, cu modificările şi lista imobilelor, publicate în M.O. Partea I nr. 722/19. VII.2022 şi, implicit, a actelor subsecvente: a Notificării B. S.A.. cu nr. x/14.09.2022 şi a înştiinţării nr. x/20.01.2021;

2) Anularea, revocarea şi/sau modificarea actelor administrative, în partea, pe poziţia/imobilului subsemnatului, prevăzută la nr. 48 din Anexa la H.G. nr. 906/2022;

3) Emiterea unui nou act administrativ, cu reanalizarea Amplasamentului lucrării şi a exproprierii recurentului, având în vedere punctele 3-6, de mai jos;

4) În subsidiar, suspendarea parţială a executării actelor administrative, menţionate la pct. 1, de mai sus, şi suspendarea parţială a exproprierii, în ceea ce priveşte exclusiv locaţia proprietăţii recurentuui, până la soluţionarea judecaţii în instanţa de fond, menţionând că părţile recurente au renunţat la acest capăt de carere, la instanţa de fond;

5) Obligarea expropriatorului şi a reprezentanţilor săi la rezolvarea/soluţionarea, în cel mai scurt timp, a problemei unicului acces pietonal, accesului auto şi a parcării autovehiculelor familiei la imobilul recurentului şi repunerea/conectarea/mutarea tuturor utilităţilor, inclusiv a fosei septice/canalizării (în zonă neexistând canalizare si conductă cu apă potabila) şi apei potabile, precum şi a gazelor, curentului electric şi cablu tv, telefon, cu avizele corespunzătoare, cu sprijinul, cheltuiala şi concursul direct al Primăriei şi al expropriatorului, prin reprezentanţii săi;

6) Obligarea pârâţilor la repararea pagubelor materiale şi acordarea de despăgubiri materiale, pentru acoperirea prejudiciul creat prin expropiere, conform Expertizei evaluatorii in construcţii şi a preturilor de pe piaţa liberă, şi morale, în cuantum de 190.474 euro, reprezentând daune materiale de conform Expertizei evaluatorii în construcţii şi 50.000 euro, daune morale.

7) În subsidiar, obligarea pârâţilor să-i transmită în timp util, informaţiile publice, respectiv: ale amplasamentului staţiei de metrou, de la suprafaţă, din Oraş Otopeni, jud Ilfov, conform obligaţiei expropriatorului şi Consiliului legal, prevăzute de art. 5 alin. (1), ultima teză, din Legea nr. 255/2010 şi art. 12 alin. (3) din Normele legii nr. 255/2010, planul coridorului de expropriere, din aceeaşi localitate şi procesul-verbal al cercetării prealabile, prevăzute la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 33/1994;

8) Impunerea de penalităţi părţilor pârâte, pentru nerealizarea hotărârii Curţii sau până la îndeplinirea dispoziilor instanţei, în cuantum de 1.000 RON/pe fiecare zi, de la data comunicării hotărârii instanţei;

9) Obligarea expropriatorului la exproprierea totală a clădirii comerciale, aflată în zona expropriată a proprietăţii recurentului şi acordarea de despăgubiri suplimentare corespunzătoare;

10) Anularea parţială, în ceea ce priveşte imobilul recurentului, a Certificatului de autorizare seria x-B-F Nr. 1027 D., persoana fizică autorizata de ANCPI, desemnată să execute lucrări de cadastru-Ctg. D, privind Obiectivul 21- "STAŢIA OTOPENI" şi coridorului de expropriere, pentru nerespectarea prevederilor Regulamentului Local de Urbanism Oraşul Otopeni-Judet Ilfov şi a autorizaţiei de construire şi a PUZ-ului, corespunzătoare, după cum urmează:

- la pag. 26- Secţiunea II- "CONDIŢII DE AMPLASARE. ECHIPARE şi CONFIGURARE A CLĂDIRILOR", art. 8- "Circulaţii şi Accese şi Staţionarea autovehiculelor", paragraf 1, si art. 9, paragraf 1;

- la pag. 34- Secţiunea I-II- "UTILIZARE FUNCŢIONALĂ" şi CONDIŢII DE AMPLASARE, ECHIPARE şi CONFIGURARE A CLĂDIRILOR, art. 8- "Circulaţii şi Accese", paragraf 1;

- la pag. 48- Secţiunea I-II "UTILIZARE FUNCŢIONALĂ" şi CONDIŢII DE AMPLASARE, ECHIPARE şi CONFIGURARE A CLĂDIRILOR, art. 4 - "Caracteristici ale parcelelor (suprafeţe, forme, dimensiuni)", paragraf 1, ..."parcela se consideră construibilă..." şi art. 5 -"Amplasarea clădirilor faţă de aliniament";

11) Obligarea expropriatorului la lăsarea unicului drum de acces, de servitute (aflat pe proprietatea recurentului) de minimum 3 m lăţime pentru a permite accesul pietonal, auto şi a parcării autovehiculelor familiei;

12) Obligarea expropriatorului la retragerea exproprierii şi a Coridorului de expropriere, de pe terasa locuinţei, cel puţin până la "gardul verde" (cum l-a prezentat în foto şi planurile topo) sau la exproprierea totală a restului imobilului neexpropriat, şi acordarea de despăgubiri suplimentare corespunzătoare.

În motivarea recursului s-au arătat, în esenţă, următoarele:

Instanţa de fond a reţinut/aplicat greşit normele de drept material cu privire la excesul de putere al autorităţilor publice, exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice, fiind încălcate drepturile şi libertăţile recurentului şi familiei sale, aşa cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ.

Hotărârile de Guvern atacate încalcă prevederi legale şi vatămă următoarele drepturi fundamentale ale recurentului şi familiei sale, art. 16 şi art. 52 din Constituţie.

În concret, susţine că instituţiile statului, părţi intimate, nu i-au dat niciun răspuns la solicitările din plângerea prealabilă, transmisă în data de 07.10.2022, nu i-a comunicat, nici până în prezent, amplasamentul staţiei de metrou, din oraş Otopeni, care se suprapune cu imobilul său, neştiind care/ce suprafaţă de teren îi va fi expropriată, cu exactitate, ci doar totalul suprafeţei.

Amplasamentul reprezintă un act public dar care nu a fost publicat/prezentat părţilor implicate şi publicului, deşi există obligaţia prevăzută de art. 5 alin. (1), ultima teză din Legea nr. 255/2010 şi art. 12 alin. (3) din Normele la Legea nr. 255/2010.

Prin raportare la art. 22 şi art. 25 din Constituţie, consideră că a fost şi este vătămat în drepturile şi interesele personale, private, legitime, atât prin amplasarea unei staţii de metrou ineficientă, neeconomică, inutilă, aşa cum este apreciată în studiile experţilor străini, deoarece în localitate funcţionează/sunt active mijloace de transport în comun până la Aeroportul Otopeni (2 linii STB, de la Bucureşti şi 4 linii intrajudeţene) şi care ajung în aproximativ 5 minute la aeroport.

Mai mult, la cea. 50 m de amplasamentul staţiei, este o pasarela modernă, cu lifturi pe ambele sensuri ale şoselei Bucuresti-Ploiesti.

De asemenea, prin blocarea totală a accesului şi circulaţiei recurentului şi a familiei sale către un drum public şi întreruperea totală a utilităţilor publice şi lipsa fosei septice îi sunt afectate drepturile fundamentale şi interesele legitime private şi publice, în pragul iernii, neavând altă locuinţă, unde să se mute pe parcursul anilor de lucru la şantierul respectiv.

Consideră că valoarea imobilului său scade cu peste 90 % din preţul de vânzare, producându-i-se pagube materiale şi morale substanţiale, iminente şi irecuperabile, înregistrându-se o diminuare substanţială de valoare, în sensul art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.

Invocând şi art. 34 din Constituţie, consideră că i-au fost încălcate dreptul la viaţă, la sănătate, dreptul la proprietate, cu pagube materiale şi morale grave, iminente şi irecuperabile.

Susţine că, datorită stresului suplimentar, s-a împiedicat/lovit grav la piciorul stâng, pentru prima oară din 2008, de când locuieşte la locuinţa bunicii, şi cadrele medicale au hotărât amputarea degetului.

Arată că restul imobilului neexpropriat va deveni o zonă de poluare fonică şi gazoasă, cu vibraţii de la şantierul viitoarei staţii şi linii de metrou; cu poluare de la ţevile de eşapament, Drumul National 1 fiind foarte aproape de locuinţa familiei, fără a avea o zonă mai mare de tampon, privată şi nu publică, cum era înainte de exproprierea solicitată de Statul roman, fiind expropriaţi 24 ml, de la artera principală - DN 1.

Menţionează că recurentul are probleme grave de sănătate, deţine Certificat de revoluţionar (seria x - BNR x), cu titlu de luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989/luptător remarcat prin fapte deosebite şi este foarte afectat de situaţia creată prin aceasta posibilă expropriere, fiindu-i încălcate drepturile legale, fundamentale, respectiv dreptul de proprietate privată, dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, dreptul la informaţie, dreptul la mediu sănătos şi la ocrotirea sănătăţii, la protecţia persoanelor cu handicap, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică ş.a.m.d.

Consideră că este foarte important de reţinut că, la o eventuală expropriere/dărâmare a construcţiilor şi utilităţilor existente în zona care va fi expropriată din imobilul său, nu se va mai putea aprecia în mod corect, material, obiectiv, concret, diferenţa de valoare dintre valoarea despăgubirilor stabilită de expropriator, prin H.G. nr. 496/2017, care este de 99.263 RON (cea. 20.000 euro), şi valoarea stabilită prin expertiza evaluatorie în construcţii, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, de 190.474 euro.

Cuantumul despăgubirilor oferit de expropriator este de 10 ori mai mic, decât în expertiza evaluatorie în construcţii iar executarea actelor administrative atacate implică o pagubă iminentă, cu consecinţe directe, imediate si viitoare, asupra sa şi a soţiei sale, ambii fiind persoane in vârstă, cu probleme de sănătate şi de mobilitate, fapt pentru care au nevoie de posibilitatea de a ieşi cu maşina şi a se întreţine, a merge la medic ş.a.m.d.

Consideră că nevoile lor vitale sunt imposibil de asigurat în momentul declanşării exproprierii în condiţiile cunoscute până în prezent, gardul şantierului, care va fi şi linia coridorului de expropriere, urmând a fi lipite de peretele locuinţei cu uşa de acces în locuinţă, aspect care conduce la încălcarea drepturilor conferite de art. 26 din Constituţie, privind viaţa intimă, familială şi privată.

Art. 31 din Constituţie, privind dreptul la informaţie a fost încălcat prin aceea că nu i s-a comunicat, nici până în prezent, amplasamentul staţiei de metrou, din oraş Otopeni, care se suprapune cu imobilul lor (cu referire exclusivă la ieşirii staţiei de metrou, de pe sensul de circulaţie Ploieşti-Bucureşti/Calea x DN 1) aşa cum se poate înţelege din actele administrative atacate.

Art. 26 Constituţie, reglementând dreptul de proprietate privată, a fost încălcat prin faptul că nu s-a efectuat o cercetare prealabilă competentă şi obiectivă, valoarea despăgubirilor stabilita de expropriator fiind mult mai mică decât cea stabilită de expert.

Sunt aduse critici cu privire la înregistrările făcute de reprezentanţii expropriatorului, consemnate la poziţia nr. 48, de pe lista cu imobilele expropriate, de la Anexa din H.G. nr. 906/2022, care sunt pretins eronate, comparativ cu măsurătorile cadastrale şi, implicit, cele înregistrate la taxele locale: • lăţimea gardului este menţionată cu 6,27 ml, iar in realitate sunt 9 m şi • suprafaţa imobilului comercial este consemnata cu 31,7 mp, iar in realitate are 58.5 mp.

Argumentează şi cu faptul că oraşul Otopeni, deţine 6 pasarele de trecere, din care una la cca. 40 m, de imobilul său şi de ieşirea staţiei de metrou contestată, dotată cu lift, pe ambele părţi ale Căii Bucureştiului (DN 1), fiind unica de acest fel din ţară, ceea ce ar face inutilă o staţie de metrou, de la suprafaţă, cu ieşiri, de o parte şi de alta a Căii Bucureştiului (DN 1), când s-ar putea face o singura ieşire, pe partea Primăriei Otopeni, unde este un spaţiu mare, liber (a se vedea foto, de la Anexa 10), care poate fi folosit fără să deranjeze ceilalţi locuitori şi fără să fie expropriat şi blocat accesul auto la mai multe proprietăţi, cu o cheltuială publică substanţial mai mică, decât cea cu ieşiri pe ambele sensuri de circulaţie.

Arată că a fost prezentat un studiu semnat de experţi de la Banca Europeană de Investiţii (BEI), care arătau mai multe probleme pe care le are lotul x al magistralei, între Aeroportul Băneasa şi Otopeni.

Principala problemă: rata de rentabilitate economică a proiectului este de doar 0,17%, mult sub pragul necesar de 5%, care ar fi făcut din acest lot unul fezabil. O altă problemă este densitatea redusă a populaţiei şi a locurilor de muncă de-a lungul traseului viitoarei magistrale M6, după staţia Tokyo (proiectată să fie construită în zona mall-ului Băneasa), ceea ce ar duce la un număr relativ redus de călători.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 10 alin. (2), art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Legea nr. 33/1994, Noul C. proc. civ., Noul C. civ., Decizia ICO nr. 8/02.03.2020 în dosarul nr. x/2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 580/02.07.2020, Jurisprudenţa Curţii E.D.O. si Convenţia E.D.O.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Faţă de recursul declarat de reclamant, intimatul-pârât Oraşul Otopeni a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în principal, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precum şi obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a fost susţinută prin aceea că recursul nu conţine critici care să poată fi circumscrise cazului de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent.

Cu privire la fondul recursului, intimatul susţine, în esenţă, că, raportat la împrejurarea că motivele invocate de recurent nu indică încălcări punctuale ale legii, nu vizează neregularităţi ale procedurii administrative, ci doar aspecte ce ţin de oportunitatea acestora şi care nu pot face obiectul cenzurii instanţei de judecată, apreciind că măsurile dispuse respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost adoptate, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la faptul că recurentul se consideră vătămat în drepturile fundamentale şi interesele legitime, personale şi publice, prin amplasamentul staţiei de metrou, de la suprafaţă, din Otopeni şi daunele care au fost acordate menţionează că recurentul poate solicita, în raport de dispoziţiile art. 22 şi 23 din Legea nr. 255/2010, instanţelor competente, în termenul general de prescripţie, analizarea acestor aspecte sau în cadrul unei cereri distincte cu obiect stabilire cuantum despăgubiri.

În ceea ce priveşte cererea de comunicare informaţii de interes public, acesta a fost disjunsă şi formează obiectul dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si Fiscal.

4.2. Intimata-pârâtă Societatea B. S.A., de asemenea, a depus întâmpinare la dosarul cauzei, în cuprinsul căreia a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului şi în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea excepţiei s-a arătat că cererea de recurs nu se circumscrie condiţiilor imperative şi limitative ale acestei căi extraordinare de atac, criticile formulate nereprezentând, în realitate, motive de nelegalitate care ar putea fi opuse sentinţei civile criticate.

Asupra fondului recursului, intimată arată, în esenţă, după prezentarea stării de fapt, că Hotărârile Guvernului a căror anulare se solicită, respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost adoptate, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi identificată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2, alin. (1), lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Motivele invocate de recurent nu relevă împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative a căror anulare se solicită şi nici încălcarea drepturilor fundamentale invocate.

Din însăşi definiţia şi prin natura sa, exproprierea pentru cauză de utilitate publică va afecta proprietatea privată a unei persoane fizice sau juridice, acest efect neputând fi considerat abuziv, legiuitorul având în vedere atât efectul procedurii de expropriere pentru utilitate publică, cât şi faptul că prin realizarea obiectivelor de investiţii de interes general sau local se urmăreşte realizarea unor investiţii care sunt în beneficiul tuturor, chiar şi al persoanelor expropriate.

Luând în considerare faptul că această pârâtă nu este emitenta actelor administrative atacate, nu poate fi obligată să emită alt act administrativ.

Cu privire la relocarea utilităţilor, dispoziţiile art. 5 alin. (5 indice 1) din Legea nr. 255/2010, prevăd procedura ce urmează a fi aplicată, sens în care nu pot fi primite criticile recurentului.

Intimata pârâtă apreciază ca fiind temeinică şi legală sentinţa civilă nr. 624/10.04.2023. pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti. secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, considerentele reţinute fiind clare şi concise. Cu privire la critica recurentului reclamant privind "Nepublicarea/necomunicarea Amplasamentului staţiei de metrou, acest capăt al cererii s-a disjuns, formându-se dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal.

Menţionează că acest capăt de cerere are şi un caracter nefondat, având în vedere faptul că amplasamentul lucrării a fost stabilit în anul 2017, prin publicarea Hotărârii Guvernului nr. 496/2017, care cuprinde coridorul de expropriere potrivit planurilor topografice cu amplasamentul lucrării aferentei coridorului de expropriere, avizate şi recepţionate, în condiţiile legii, de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov.

Pe site-ul pârâtei, încă din data de 07.09.2022 a fost publicată Notificarea Intenţiei de Expropriere - persoane fizice, ce cuprinde Lista imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Legătura reţelei de metrou cu Aeroportul Internaţional Henri Coandă - Otopeni (Magistrala 6. 1 Mai - Otopeni)", situate pe raza Municipiului Bucureşti şi a localităţii Otopeni din judeţul Ilfov, proprietarii sau deţinătorii acestora, precum şi sumele individuale aferente despăgubirilor lucrării de utilitate publică de interes naţional", aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 906/13.07.2022.

Au fost transmise către Consiliile Locale ale Municipiului Bucureşti şi Oraşului Otopeni planurile cu viitorul amplasament al lucrării de utilitate publică şi au fost primite confirmări de publicare a acestora (n.n. Proces-verbal de publicare nr. x/12.10.2022, Primăria Oraşului Otopeni).

Prin indicarea expresă a depozitarului informaţiilor şi a modalităţii în care acestea pot fi comunicate persoanelor interesate se asigură de o manieră rezonabilă şi suficientă îndeplinirea cerinţelor comunicării, în mod echivalent publicării acestora.

4.3. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a solicitat respingerea recursului ca nul, inadmisibil şi nefondat.

În susţinerea excepţiilor s-a apreciat, în esenţă, că nu sunt respectate cerinţele art. 488 C. proc. civ.., în sensul că motivele de recurs invocate nu se încadrează în cazul şi condiţiile evocate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. respectiv, nu se subsumează strict încălcării sau aplicării greşite a normelor de drept material iar, pe fond, în opinia sa, alegaţiile şi nemulţumirea recurentului reclamant din cererea de recurs pleacă în tot cazul de la inconveniente fireşti întâlnite în derularea procedurii de expropriere.

Consideră că nu se poate vorbi de nicio împrejurare neobişnuită sau ieşită din comun care să reprezinte un abuz de putere nepermis al Statului asupra drepturilor recurentului reclamant şi care să justifice o cenzurare în instanţă a actelor administrative pretins ilegale care fundamentează juridic procedura de expropriere.

Majoritatea alegaţiilor recurentului se referă în mod inadmisibil la situaţia de fapt şi nu la hotărârea judecătorească pe care o contestă pe calea căii de atac a recursului.

5. Alte aspecte procesuale relevante

La termenul de judecată din data de 10 aprilie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-pârâţi Oraşul Otopeni, Societatea B. S.A. şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, soluţia fiind consemnată în partea introductivă a încheierii de şedinţă de la acea dată.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 12 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 aprilie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de nelegalitate invocat şi de apărările formulate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Primordial, Curtea aminteşte că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi că, în conformitate cu art. 499 alin. (1) C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

Situaţia premisă ce trebuie avută în vedere cu ocazia verificării silogismului instanţei de fond are ca repere esenţiale, următoarele:

Prin Hotărârea Guvernului nr. 496/2017 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional - "Legătura reţelei de metrou cu Aeroportul Internaţional Henri Coandă - Otopeni (Magistrala 6. I Mai - Otopeni)" s-a aprobat amplasamentul acestei lucrări potrivit planurilor topografice avizate şi recepţionate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, respectiv Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov.

Totodată a fost aprobată lista cuprinzând imobilele supuse exproprierii situate pe raza Municipiului Bucureşti - Sectorul 1 şi a judeţului Ilfov - oraş Otopeni, a proprietarilor şi a deţinătorilor acestora, cuprinsă în anexa actualizată prin Hotărârea Guvernului nr. 906/2022 privind suplimentarea pe anul 2022 a sumei prevăzute ca justă despăgubire aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 496/2017.

În culoarul de expropriere aprobat de Guvern este inclus şi imobilul proprietatea reclamantului A., persoană care a declanşat prezentul litigiul în contencios administrativ, acuzând nelegalitatea hotărârilor de Guvern prin vătămarea drepturilor şi intereselor private dar şi publice.

Chestiunile de drept ridicate de recurentul-reclamant privesc, în esenţă: amplasamentul lucrării de utilitate publică, considerată a fi ineficientă, neeconomică, inutilă; înregistrările eronate ale imobilelor expropriate comparativ cu măsurătorile cadastrale şi cu cele înregistrate în vederea stabilirii taxelor locale; încălcarea dreptului la informare publică cu privire la amplasamentul lucrării publice; scăderea valorii imobilului proprietatea sa şi injusteţea despăgubirii prealabile stabilite pentru expropriere; încălcarea dreptului la viaţă, la sănătate, dreptului la proprietate, cu existenţa unor pagube materiale şi morale grave, iminente şi irecuperabile.

Instanţa de fond a rezolvat litigiul în favoarea pârâţilor considerând, în esenţă, că autoritatea publică emitentă nu a acţionat cu exces de putere, asigurând un just echilibru între interes public şi interese individuale ale persoanelor afectate de măsura exproprierii şi având o marjă largă de apreciere în calitate de expropriator, reclamantul având deschisă o cale procedurală specială pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru expropriere, prevăzută de art. 22 din Legea nr. 255/2010.

Dezlegarea dată de judecătorul fondului, inclusiv argumentaţia pe care se fundamentează sunt însuşite şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a faptelor şi normelor incidente în cauză, după cum se va arăta în continuare.

Cu precădere, se reţine că recurentul a criticat hotărârea din perspectiva unui singur motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aducând critici privind modul de interpretare şi aplicare a normelor de drept material incident.

Cu privire la cadrul legal incident, acesta se circumscrie Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare şi H.G. nr. 53/2011 cuprinzând normele de aplicare ale acestei legi, în baza căruia au fost emise cele două hotărâri de guvern atacate.

Legea nr. 255/2010 şi normele sale de aplicare cuprind norme speciale, derogatorii de la Legea nr. 33/1994, lege generală privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Dacă legea generală prevede două etape ale exproprierii, etapa administrativă şi cea judiciară, cu posibilitatea formulării de întâmpinări împotriva exproprierii, soluţionată de Comisie prin decizie, ce poate fi atacată în instanţă (art. 20 Legea nr. 33/1994), Legea nr. 255/2010 nu prevede această posibilitate.

În acest sens, corect a aplicat prima instanţă prevederile speciale ale art. 22 din Legea nr. 255/2010, potrivit cărora: "(1) Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate."

Având în vedere caracterul excepţional al Legii nr. 255/2010, modul în care este reglementat transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor expropriate (se prevăd termene scurte pentru fiecare pas procedural, fără posibilitatea contestării însăşi a transferului dreptului de proprietate către expropriator iar contestarea deciziei de expropriere nu suspendă acest transfer) nu sunt aplicabile prevederile din Legea nr. 33/1994, republicată, care le conferă persoanelor vizate dreptul de a face întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării privind propunerile de expropriere.

Principiul liberului acces la justiţie nu este afectat, în această situaţie, pentru că persoanele respective pot contesta decizia de expropriere şi hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, aceasta fiind modalitatea legală de acţiune în instanţă a acestora.

Înalta Curte constată că, datorită caracterului excepţional pe care Constituţia şi noul C. civ. îl atribuie cedării dreptului de proprietate prin expropriere pentru cauză de utilitate publică, prevederile Legii nr. 255/2010 au caracter imperativ şi, deşi pare că dispoziţiile acestei legi protejează în mai mare măsură interesul public, în defavoarea interesului persoanelor afectate de expropriere, acest mod de reglementare nu vine în contradicţie cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului, CEDO recunoscând statelor o "marjă de apreciere" atunci când reglementează ingerinţe în drepturile garantate de Convenţie, atâta timp cât acestea sunt proporţionale şi urmăresc un scop legitim.

Prin urmare, din perspectiva încălcării art. 1 Primul Protocol adiţional la CEDO, trebuie verificat dacă măsurile luate în cauză sunt prevăzute de lege şi intră în marja de apreciere a autorităţii publice, precum şi dacă sunt proporţionale şi urmăresc un scop legitim.

Realizând această verificare, în primul rând se reţine că măsurile sunt prevăzute de lege, fiind dispuse în temeiul Legii nr. 255/2010.

În secund, verificând cerinţa ca aceste măsuri să intre în marja de apreciere a autorităţii publice, se va răspunde implicit şi criticii recurentului/reclamant vizând excesul de putere al autorităţii publice, aspect faţă de care, instanţa de recurs are în vedere câteva chestiuni esenţiale:

- Excesul de putere este definit ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor" (art. 2 alin. (1) lit. n) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ).

- Autoritatea publică emitentă a actelor contestate este competentă să stabilească amplasamentul lucrărilor şi coridorul de expropriere cu toţi indicatorii aferenţi, dispunând de o marjă largă de apreciere în baza interesului public în virtutea căruia are loc exproprierea, interes public care primează interesului privat.

- Legea nu recunoaşte recurentului/reclamant dreptul de a contesta transferul dreptului de proprietate asupra imobilului către expropriator şi, în lipsa acestui drept privat, recurentul/reclamant nu poate invoca apărarea unui interes legitim public.

- Măsurile au fost luate în cadrul unei proceduri care s-a desfăşurat cu respectarea legii, urmărindu-se un scop legitim.

Raportat la toate acestea, nu se poate reţine că autoritatea a acţionat cu exces de putere în sensul legii, criticile recurentului referitoare la stabilirea amplasamentului lucrărilor şi a coridorului de expropriere (rata de rentabilitate economică redusă, inutilitatea unei staţii de metrou de suprafaţă în Otopeni, faţă de existenţa pasarelelor de trecere, densitatea redusă a populaţiei şi a locurilor de muncă de-a lungul magistralei etc.) fiind nefondate, prima instanţă stabilind corect că toate acestea sunt aspecte de oportunitate, ce intră în marja de apreciere a autorităţii publice care decide pe baza documentaţiei administrative, întocmită de autoritatea ce are calitatea de expropriator.

Înalta Curte aminteşte şi faptul că Legea nr. 255/2010 în integralitatea sa, precum şi art. 22 din lege, au fost supuse analizei de neconstituţionalitate din perspectiva art. 21, privind accesul liber la justiţie, art. 44, referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53, referitor la restrângerea unor drepturi sau a unor libertăţi, Curtea Constituţională stabilind că acestea sunt constituţionale prin Decizia nr. 1566/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 88 din 3 februarie 2012.

Constatând că Legea nr. 255/2010 conţine dispoziţii care asigură cadrul legal unitar pentru simplificarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică, proceduri care au ca rezultat exproprierea terenurilor aflate în proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, după o justă şi prealabilă despăgubire, stabilită pe baza raportului de expertiză realizat de un expert evaluator autorizat, Curtea Constituţională observă că această lege a preluat, în mare parte, reglementări din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, lege ce a fost abrogată prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010, inclusiv soluţiile legislative prevăzute la art. 9 alin. (1), (3) şi (5) din Legea nr. 198/2004.

Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu: Decizia nr. 617 din 12.06.2012, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 598 din 25 iulie 2017, Decizia nr. 1.147 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 10 noiembrie 2010, şi Decizia nr. 1.630 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2011.

În toate aceste decizii, Curtea Constituţională a statuat că prevederile legii sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern şi să respecte un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat (Cauza James şi alţii împotriva Marii Britanii, 1986).

Curtea a constatat că: "reglementarea posibilităţii de a contesta în justiţie cuantumul despăgubirii consemnate pe numele expropriatului, fără a putea contesta şi transferul dreptului de proprietate către expropriator, se justifică din perspectiva scopului legitim mediat urmărit de legiuitor, şi anume realizarea unor lucrări de utilitate publică, de interes naţional sau local."

Aşadar, chiar dacă măsurile luate prin cele două hotărâri de guvern constituie ingerinţe în drepturile garantate recurentului/reclamant de Constituţie şi de CEDO, acestea sunt prevăzute de lege şi se încadrează în marja de apreciere a autorităţii publice, autoritate care urmăreşte un scop legitim şi care nu a acţionat cu exces de putere.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii, prin raportare la vătămarea drepturilor şi interesele private ("dreptul la viaţă, dreptul la sănătate, dreptul la proprietate, cu pagube materiale şi morale grave, iminente si irecuperabile"), aceasta este în strânsă legătură cu despăgubirile ce vor fi acordate iar caracterul inadecvat al acestor despăgubiri poate face obiectul acţiunii exercitate în temeiul art. 22 Legea nr. 255/2010, la instanţa civilă, în termenul general de prescripţie, în etapa finală a exproprierii, cale procedurală specială care excede controlului instanţei de contencios administrativ.

Pe de altă parte, din acest punct de vedere, corect a sesizat prima instanţă că argumentele privind cuantumul despăgubirilor nu pot constitui motive de nelegalitate ale hotărârilor de guvern atacate.

Nu în ultimul rând, instanţa de recurs arată că, este adevărat că exproprierea poate afecta drepturi fundamentale ale omului, deoarece poate implica mutarea forţată a persoanelor din locuinţele lor sau poate afecta sănătatea acestor persoane, creând un important disconfort, inclusiv pe perioada şantierului. De asemenea, este important ca procedurile de expropriere să fie echitabile, să ofere despăgubiri adecvate şi să ţină cont de impactul asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor în general.

Însă, în speţă, nu sunt identificate elemente concrete ale unui dezechilibru injust între interesul public în executarea lucrării, cu impact pozitiv asupra vieţii şi sănătăţii cetăţenilor, şi drepturile fundamentale ale recurentului reclamant.

Afectarea drepturilor fundamentale ale recurentului/reclamant se încadrează în marja acceptată de lege, exproprierea având loc întotdeauna cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire, aşa cum se prevede în art. 44 alin. (3) din Constitutie şi art. 1 din Legea nr. 33/1994.

Art. 22 din Legea nr. 255/2010 prevede o altă etapă şi o altă cale procedurală pentru soluţionarea chestiunii despăgubirilor născute din expropriere, de orice natură ar fi acestea.

Pentru aceste considerente, instanţa de recurs constată nefondate criticile recurentului cu privire la greşita interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr. 255/2010.

Criticile privind modul de soluţionare a cererilor accesorii sunt nefondate. Respingând cererile principale de anulare acte administrative, reţinând legalitatea acestora, cererile accesorii, întemeiate pe art. 18 alin. (1), (3) şi 5 Legea nr. 554/2004, vizând emiterea unui nou act administrativ, obligarea pârâţilor la repararea pagubelor şi impunerea de penalităţi au fost corect respinse, neexistând niciun temei pentru admiterea lor.

Critica referitoare la "nepublicarea/necomunicarea amplasamentului staţiei de metrou" este inadmisibilă în recurs, întrucât excede obiectului dedus judecăţii în primă instanţă, având în vedere că acest capăt de cerere a fost disjuns şi formează obiectul unui alt dosar, cu nr. x/2023, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal.

Criticile privind "cererea de suspendare" sunt inadmisibile în recurs, având în vedere că reclamantul a renunţat la judecata acestei cereri, instanţa de fond luând act de această renunţare, în temeiul art. 406 C. proc. civ., situaţie în care recurentul nu poate reveni asupra acestui act unilateral de voinţă şi nici nu poate critica în recurs aspecte de fond ale cererii la care a renunţat la judecată şi nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru argumentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incidente motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 624 din data de 10 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă U.A.T. Oraşul Otopeni privind acordarea cheltuielilor de judecată, în recurs.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.