Mayor's conflict-of-interest finding upheld; appeal rejected as unfounded, criminal referral challenge inadmissible.

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cadrul procesual

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 29.06.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/14.06.2016.

La data de 06.07.2016, reclamantul şi-a completat contestaţia, arătând că, pârâta a apreciat că a încălcat regimul juridic al conflictului de interese prevăzut de art. 70, art. 71 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003 şi art. 75 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004, prin aceea că a iniţiat Proiectul de hotărâre şi a întocmit expunerea de motive care a stat la bata adoptării HCL nr. 60/22.12.2011, a încheiat şi semnat Contractul de închiriere nr. x/29.12.2011 cu B., a iniţiat proiectul de hotărâre care a stat la baza adoptării HCL nr. 17/24.04.2012 şi a încheiat şi semnat Contractul de concesiune nr. x/28.05.2012 cu B..

1.2. Prin sentinţa nr. 262/20.12.2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

(i) a admis excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate şi a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate, în ceea ce priveşte anularea Raportului de evaluare - pct. 3, prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung cu privire la existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, conform prevederilor art. 301 alin. (1) C. pen.

(ii) a respins, în rest, contestaţia privind anularea raportului de evaluare, ca neîntemeiată.

1.3. Prin decizia nr. 1722/18.03.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de A., a casat încheierea şi sentinţa recurate şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., constând în nesocotirea de către instanţa de fond a principiului dreptului la apărare şi a principiului dreptului la un proces echitabil.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 18.05.2021, sub nr. x/2016*.

La data de 15 iunie 2021, petenţii C. şi D. au formulat cerere de intervenţie accesorie, prin care au solicitat introducerea lor în cauză în calitate de intervenienţi în sprijinul reclamantului A..

Prin încheierea din data de 8 septembrie 2021, instanţa a respins cererea de intervenţie accesorie ca inadmisibilă, soluţie rămasă definitivă prin decizia nr. 455 din 27 ianuarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, prin care s-a constatat nul recursul formulat de petenţi.

2. Soluţia instanţei de fond în rejudecare

2.1. Prin încheierea de şedinţă din 18 mai 2022, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, Curtea de Apel Piteşti a amânat pronunţarea hotărârii la data de 31 mai 2022.

2.2. Prin sentinţa nr. 72 din 31 mai 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

(i) a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta Agenţia Naţională de Integritate prin întâmpinare şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă cererea privind anularea pct. 3 din cadrul Raportului de evaluare nr. x/14.06.2016 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate (ANI), prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung cu privire la existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea de către reclamant a infracţiunii de conflict de interese, conform prevederilor art. 301 alin. (1) C. pen.

(ii) a respins, în rest, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, privind anularea Raportului de evaluare nr. x/14.06.2016 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii de şedinţă din 18 mai 2022 şi a sentinţei nr. 72 din 31 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A precizat recurentul că a înţeles să formuleze recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 18 mai 2022, întrucât, instanţa de fond, în mod nelegal, a soluţionat cauza înainte de ora fixată pentru judecată, încălcând astfel dreptul la apărare al reclamantului. Ca urmare, solicită să se constate că, în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021, instanţa de fond a acordat termen la data de 18 mai 2021, ora 12:00, pentru ca reclamantul să ia cunoştinţă de conţinutul răspunsurilor la interogatoriul administrat pârâtei.

Întrucât dosarul a fost planificat pentru ora 12:00, ca şi oră de strigare a cauzei, la data de 18 mai 2022, s-a prezentat, însoţit de apărătorul ales, la Curtea de Apel Piteşti, la ora 11:50 şi a constatat că uşa sălii este încuiată. A stat în faţa sălii de judecată până la ora 12:30, când a solicitat jandarmului să-i comunice când se reia şedinţa de judecată, ocazie cu care a aflat că şedinţa de judecată se finalizase înainte de ora 12:00, când avea oră fixată pentru strigarea cauzei. În realitate, şedinţa de judecată s-a finalizat înainte de ora 11:50, când acesta a ajuns în faţa sălii de judecată, care era încuiată.

În condiţiile în care instanţa a strigat cauza mai devreme decât ora stabilită, a apreciat că i-a fost încălcat dreptul la apărare şi, în acest fel, nu a mai avut posibilitatea să pună concluzii orale.

În situaţia în care instanţa considera util că trebuie schimbată ora de strigare a cauzei, ar fi fost necesar să îl citeze pentru ora la care a strigat cauza.

A învederat faptul că, la fiecare termen de judecată, atât în faţa primei instanţe cât şi în faţa instanţei de recurs, recurentul a fost prezent personal, însoţit de apărătorul ales, pentru a-şi susţine interesele în cauză.

Instanţa, strigând cauza înainte de ora 12, când a fixat oră de strigare a cauzei, apreciază că i-a încălcat dreptul Ia apărare, drept garantat de art. 13 C. proc. civ. şi de Constituţia României. În acest fel, a fost privat de dreptul de a invoca în şedinţă publică, apărări faţă de interogatoriul propus a fi administrat în cauză, conform art. 358 C. proc. civ.

Intimata nu a răspuns la interogatoriul administrat în cauză, situaţie faţă de care, dacă instanţa nu ar fi strigat cauza înainte de ora stabilită -12:00, recurentul ar fi putut solicita completarea probatoriului, lucru pe care nu l-a mai putut face după rămânerea în pronunţare a cauzei, chiar dacă instanţa a amânat pronunţarea.

Este adevărat că, prin încheierea de şedinţă din data 8 septembrie 2021, instanţa a respins proba cu martori solicitată de recurent, însă, faţă de refuzul intimatei de a răspunde la interogatoriu, în baza disp. art. 358 alin. (2) C. proc. civ., proba cu martori solicitată de acesta ar fi devenit admisibilă, pentru completarea probatoriului.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul a reprodus în întregime, filele x din cererea de recurs, considerentele sentinţei recurate.

În continuare, a învederat că, prin întâmpinarea depusa, parata ANI, a invocat excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei in ceea ce priveşte punctul 3 din raport, sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, cu privire la existenţa indiciilor referitor la săvârşirea de către A. a infracţiunii de conflict de interese conform art. 301 alin. (1) C. pen.

Recurentul solicită ca admiţându-se recursul, să fie respinsă excepţia având in vedere că textul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 face referire la contestarea raportului de evaluare, în general, fără a face vreo distincţie.

După reiterarea evoluţiei litigiului, recurentul a menţionat că, raportat la situaţia de fapt reţinută şi dispoziţiile legale în baza cărora a fost emis raportul de evaluare, instanţa de fond a reţinut în mod greşit legalitatea raportului de evaluare contestat, nefiind întrunite elementele conflictului de interese constatat de pârâtă.

După reproducerea integrală a concluziilor scrise depuse la instanţa de fond, recurentul a susţinut că, prin incriminarea conflictului de interese, legiuitorul a urmărit sa ocrotească relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii funcţionarului public, activitate care presupune o comportare corectă a celui care exercită o activitate în cadrul unei autorităţi publice.

Recurentul a arătat că a participat ca invitat la şedinţa de consiliu local, neavând dreptul de a vota propunerea departamentului financiar contabil, analiza acestei propuneri au făcut-o consilierii locali, decizia de aprobare a acestei propuneri aparţinând consilierilor locali care, prin exprimarea votului au aprobat Hotărârea de Consiliu Local.

Cele doua contracte sunt încheiate intre Comuna Poienarii de Muscel si B. si a utilizatorilor de Păşuni - Jugur, fiind semnate din partea Comunei, de primarul recurent, întrucât Primarul este reprezentantul legal al Comunei. Semnarea contractelor, sunt efectele Hotărârilor Consiliului Local si a punerii in aplicare a hotărârilor Consiliului Local, conform normelor imperative impuse de Legea 215/2001 si a O.G. nr. 5/2002.

Astfel, conflictul de interese constatat de instanţa de fond si invocat de raportul de evaluare nu subzistă întrucât:

1. Transparenta si interesul public au fost respectate prin exprimarea voturilor consilierilor locali in şedinţe de Consiliu Local publice.

2. Recurentul reclamant nu are niciun fel de raport de angajament cu Asociaţia, calitatea de vicepreşedinte fiind onorifică si neremunerată, de unde rezultă şi lipsa interesului patrimonial.

Instanţa de fond, in mod greşit, a apreciat că actul a fost generat de recurentul-reclamant, atribuind cele două contracte Asociaţiei.

Apreciază că nu există niciun indiciu sau probă, din care să rezulte că, prin exercitarea funcţiei de primar, în cadrul Primăriei Comunei Poienarii de Muscel, de către numitul A. in perioada menţionată în raport, ar fi îndeplinit acte sau ar fi participat la luarea unor decizii, prin care acesta (sau alte persoane din cele arătate in textul de lege incriminator), să fi obţinut în mod direct sau indirect foloase de natură patrimonială sau de orice altă natură.

Recurentul şi-a dat demisia din funcţia de vicepreşedinte al Asociaţiei, de la data de 23 iulie 2013, astfel încât sancţiunea disciplinara nu mai poate fi aplicată.

Intimata, dar si instanţa de fond, sunt în eroare, deoarece, se retine că conflictul de interese privind aleşii locali este reglementat de prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003. Articolul de lege aplicabil statutului de primar, adică de ales local, este art. 76 din Legea nr. 161/2003. de la Secţiunea a 3-a, intitulat "Conflictul de interese privind aleşii locali".

Este indubitabil că semnarea celor două contracte, nu au produs niciun folos material pentru recurentul-contestator, pentru soţia acestuia, sau pentru rudele sale de gradul I.

Interpretarea eronată dată de către ANI textelor de lege invocate în raportul de evaluare, cum că ar exista un conflict de interese, preluata ulterior si de către instanţa de fond, pentru că ar fi existat un interes personal al recurentului-contestator în semnarea celor două contracte, nu se poate susţine, în mod legal şi temeinic, deoarece nu a existat un interes personal, dar nici un folos material pentru sine, pentru soţul său ori pentru rudele sale de gradul I. Semnarea acestor contracte, la care se referă pârâta, nu a dus la nici un folos material, pentru sine, pentru soţul său ori pentru rudele sale de gradul I, ceea ce excludea şi exclude, din start, orice idee de conflict de interese.

Asociaţia este o persoană juridică, de drept privat, o organizaţie nonguvernamentală, nonprofit, apolitică, având un caracter personal şi independentă de orice organizaţie de stat sau privată, asociaţie înfiinţată în temeiul Ordonanţei nr. 26/2000 şi înregistrată, în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, de Judecătoria Câmpulung. Scopul asociaţiei este dat chiar de numele asociaţiei - creşterea animalelor si utilizarea păşunilor, pentru aducerea la îndeplinire a scopului principal, privind creşterea animalelor.

Recurentul-contestator a dus la îndeplinire Hotărârile aparţinând Consiliului Local, ca for legislativ, singura sa atribuţie, în acest sens, fiind aceea de a semna aceste contracte. In aceste condiţii, având în vedere că recurentul-contestator, în calitate de Primar, nu a votat Hotărârile Consiliului Local, reiese că nu a avut niciun rol în aprobarea acestora.

În perioada în care recurentul-contestator a avut calitatea de vicepreşedinte al Asociaţiei, nu a fost niciodată remunerat de asociaţie.

Calitatea de membru într-o astfel de organizaţie non-profit nu este remunerată, din contră, membrii sau asociaţii săi, achită o cotizaţie anuală, fără de care şi-ar pierde calitatea pe care o deţin în cadrul organizaţiei, cum este şi situaţia B..

Funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Director, este o funcţie onorifică, de pe urma căreia, nici acesta si nici o alta persoană, din cele prevăzute de lege, nu a obţinut niciun beneficiu material sau de altă natură, rolul său, în această funcţie, fiind pur consultativ, ci nu decizional.

În plus, Proiectul de hotărâre si Expunerea de motive, semnată de Primar, este dată pentru închirierea unor spaţii pentru sediile sociale ale Asociaţiilor crescătorilor de animale si proprietari de păşuni de pe raza Comunei Poienarii de Muscel, ci nu pentru B..

În consecinţă, recurentul-contestator şi-a respectat obligaţiile legale care îi reveneau, nu a urmărit, sub nici o formă, obţinerea vreunui folos, de orice natură, în interes personal, urmărind strict numai interesele publice ale oraşului Mioveni.

În ceea ce priveşte cele două contracte semnate de recurentul-contestator in calitate de primar, încheiate in anii 2011 si 20102, în ambele situaţii, Consiliul Local a adoptat hotărâri, ce au fost semnate de preşedintele de şedinţă, Secretarul Primăriei, fiind apoi înaintate Prefecturii Judeţului Argeş, pentru a primi viza de legalitate. Numai după ce s-au parcurs aceste etape, recurentul-contestator a semnat cele doua contracte, în calitatea sa de organ executiv - primar. fiind obligat, potrivit Legii 215/2001. să ducă la îndeplinire hotărârile luate de Consiliul Local.

Recurentul-contestator, prin cele două contracte semnate, nu a urmărit să eludeze legea, sens în care, în toate declaraţiile de interese nu a ascuns niciodată faptul ca, pe lângă funcţia de primar, exercita şi funcţia de vicepreşedinte al B..

În lipsa unor probe pertinente care să conducă la concluzia că primarul A. ar fi urmărit sau ar fi beneficiat de un folos material sau de orice alta natură, rezultă că semnarea celor doua contracte în litigiu a fost făcută în cadrul legal.

Recurentul a menţionat că analiza situaţiei de fapt, a datelor faptei şi a legislaţiei aplicabile la data faptelor, în condiţiile art. 26 din C. proc. civ. şi art. 7, art. 6 CEDO, la care se referă recursul la sentinţa recurată şi raportul de evaluare contestat, îl obligă să invoce, în prealabil dezbaterilor legate de motivele de recurs, următoarele excepţii dirimante, absolute:

1. Excepţia de ordine publică a împlinirii termenului de prescripţie de 3 ani, între data faptelor apreciate a fi conflict de interese şi data întocmirii raportului de evaluare de către ANI - 14.06.2016. În acest sens, solicită a se vedea decizia CCR 449/2015, precum şi art. 2517 C. civ., a faptelor aşa cum rezultă din raportul de evaluare x/14.06.2016.

Ca urmare a caracterului obligatoriu al deciziei 449/2015 a Curţii Constituţionale par. 28, 29, solicită să se analizeze cu prioritate împlinirea termenului de prescripţie şi să se constate faptul că, la data întocmirii raportului de evaluare emis de ANI, se împlinise termenul de 3 ani de la data săvârşirii presupuselor fapte, deci, raportul nu mai avea, de la momentul întocmirii, cauză legală şi scop actual.

2. Excepţia nulităţii absolute a reportului de evaluare emis de ANI, entitate care nu are capacitate instituţională şi funcţională a evalua astfel de fapte ulterior declarării neconstituţionale a normelor din Legea 144/2007 care ii conferea capacitate şi competenţă de către CCR prin decizia 415/2010, a prevederilor care se refereau la competenţa şi capacitatea sa din Legea 144/2007, potrivit art. 147 şi 148 din Constituţie.

3. Excepţia de nulitate absolută a raportului de evaluare emis de ANI, în baza art. 10, 21, 26 din Legea 176/2010.

4. Nulitatea absolută a raportului de evaluare ANI prin care s-a încălcat caracterul obligatoriu al deciziilor CCR din momentul publicării lor în MO (decizia 449/14.04.2010 a CCR), în condiţiile în care în raport se reţine că "Conflictul de interese privind aleşii locali este reglementat de prevederile art. 70 din Legea 161/2003".

Decizia CCR 415/2010 din 05.05.2010 a declarat neconstituţionale articolele normele ce se refereau la competentele ANI si normele legalitate de aplicabilitatea normelor din regimul conflictului de interese din Legea 161/2003 de ANI art. 45 alin. 2.

6. Lipsa de legalitate, in condiţiile art. 1 (5) din Constituţie si art. 6 din CEDO, ce reglementează conflictul de interese de tip administrativ privind primarii, generat de paralelismul legislativ dintre Legea 215/2010, Legea 161/2003, Legea 393/2004, Legea 176/2010 si actualul C. pen.

7. Încălcarea principiului de drept "ne bis in idem", in condiţiile în care pentru aceeaşi faptă apreciată de ANI a fi conflict de interese, s-a solicitat de aceeaşi ANI, prin acelaşi raport de evaluare şi cercetarea penală a recurentului, raportat la prevederile art. 301 din Noul C. pen., astfel ca este în faţa a două judecăţi paralele, una de tip penal şi alta de tip administrativ, încălcându-se astfel art. 6 si 7 din CEDO.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material invocate, solicită instanţei admiterea recursului aşa cum acesta a fost formulat, casarea în tot a hotărârii şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare in judecata, respectiv să se dispună anularea raportului de evaluare nr. x/14.06.2016, întocmit de către intimata Agenţia Naţionala de Integritate, cu cheltuieli de judecata.

În drept, a întemeiat recursul pe disp. art. 488 pct. 8, art. 501 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 26 iulie 2022, recurentul-reclamant a depus o completare la recurs prin care a arătat că înţelege să invoce şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În acest sens, a apreciat că, prin strigarea cauzei, în ziua de 18 mai 2022, înainte de ora 12, când avea oră fixată, instanţa a pronunţat o hotărâre dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamat a formulat răspuns la întâmpinare.

La data de 17.10.2023, respectiv 24.10.2023, petenţii E. şi F. au formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea recurentului-reclamant A..

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare la cererile de intervenţie accesorie formulate în cauză, solicitând respingerea acestora ca inadmisibile.

Prin încheierea de şedinţă din 3 aprilie 2024, Înalta Curte a respins cererile de intervenţie accesorie formulate de G. şi F., ca inadmisibile, reţinând că petenţii nu justifică un interes propriu pentru a interveni în prezenta cauză.

La data de 16.04.2024, recurentul-reclamant a depus concluzii scrise.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Deliberând asupra prezentului recurs, sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate, prin prisma probelor administrate, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Raportul de evaluare nr. x/14.06.2016 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate

Acţiunea sa a fost respinsă, ca neîntemeiată, prima instanţă apreciind că pârâta a făcut o corectă aplicare dispoziţiilor legale incidente, reţinând existenţa conflictului de interese.

Încheierea de şedinţă din 18 mai 2022 şi sentinţa nr. 72 din 31 mai 2022 au fost recurate de reclamantul A..

Recurentul reclamant, prin completarea motivelor de recurs, depusă în termen procedural, raportat atât la încheierea de şedinţă din 18 mai 2022 cât şi la sentinţa nr. 72 din 31 mai 2022, a invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că este nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. referitor la susţinerea recurentului că, prin strigarea cauzei, în ziua de 18 mai 2022, înainte de ora 12, când avea oră fixată, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, se observă că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă" se regăseşte actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărţii I din acelaşi Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută şi pe cea relativă, nulitatea condiţionată şi nulitatea necondiţionată de existenţa unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulităţile pot fi invocate şi efectele pe care le produce aplicarea sancţiunii.

Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.

Înalta Curte, constată că, într-adevăr, aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 20.04.2022, fila x, Curtea de apel a stabilit termen de judecată pentru data de 18 mai 2022, ora 12:00.

Din analiza încheierii de şedinţă din data de 18 mai 2022 nu rezultă ora la care a fost strigat dosarul, respectiv dacă se confirmă susţinerile recurentului.

Însă, chiar şi dacă dosarul ar fi fost strigat înainte de ora fixată, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este de natură să conducă la casarea sentinţei.

Astfel, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 18 mai 2022, constatând lipsa părţilor şi solicitarea acestora de judecată a cauzei în lipsă, s-a dispus amânarea pronunţării la data de 31 mai 2022.

Din cuprinsul concluziilor scrise depuse de reclamant prin avocat, înregistrate la registratura curţii de apel la data de 30 mai 2022, filele x, nu rezultă că reclamantul ar fi invocat această situaţie de fapt. Astfel, nu rezultă nicio susţinere a reclamantului în sensul invocat prin cererea de recurs, concluziile acestuia vizând strict soluţionarea cererii, motiv pentru care a solicitat ca la pronunţarea hotărârii să se ţină cont de toate probele administrate în cauză.

Înalta Curte constată că reclamantul nu a invocat eventuala vătămare produsă prin soluţionarea cererii în absenţa sa prin concluziile scrise, nesolicitând în mod corelativ nici repunerea pe rol a cauzei pentru a i se da posibilitatea de a pune concluzii oral în faţa instanţei, respectiv pentru suplimentarea probatoriului, aşa cum a susţinut prin cererea de recurs.

Or, având în vedere prevederile art. 178 C. proc. civ., Înalta Curte constată reclamantul nu a invocat nulitatea actului de procedură în termen procedural, astfel încât acesta e decăzut din dreptul de a o mai invoca.

Ca urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte reaminteşte, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară şi devolutivă, întrucât dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conţin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Aşa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanţa de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod şi nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

În speţă, ansamblul criticilor subsumate de recurent motivului de casare menţionat reprezintă o reluare aproape in integrum a celor invocate prin cererea de chemare în judecată, prin raportare directă la actele administrative contestate, fără a fi prezentate aspecte concludente care să susţină ipoteza interpretării sau aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente de către instanţa de fond, de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunţate.

Mai mult, recurentul reclamant procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Contrar criticilor recurentei, exprimate de altfel pur formal, judecătorul fondului a stabilit în mod judicios că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă prin întâmpinare, având ca obiect punctul 3 din raportul de evaluare contestat, prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung cu privire la existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea de către reclamant a infracţiunii de conflict de interese, conform prevederilor art. 301 alin. (1) C. pen.. Aşadar, deşi sesizarea organelor de urmărire penală este inserată în raportul de evaluare, măsura în discuţie nu întruneşte condiţiile legale ale actului administrativ.

Nu se confirmă nici criticile privind inexistenţa în speţă a conflictului de interese în persoana reclamantului, respectiv cele privind greşita interpretare a dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004 coroborate cu cele ale art. 70 şi ale art. 76 din Legea nr. 161/2003, cu referire la necesitatea dovedirii existenţei unui interes patrimonial.

Art. 76 alin. (1) din Legea 161/2003 impune în sarcina primarilor şi viceprimarilor obligaţia de a-şi lua toate măsurile necesare pentru a nu încălca dispoziţiile referitoare la conflictul de interese; existenţa conflictului de interese de natură administrativă se verifică în situaţia în care decizia persoanei supuse interdicţiei legale este influenţată sau prezintă riscul de a fi influenţată de interesul său personal, al soţului sau al rudelor de gradul I şi ar fi în măsură să afecteze semnificativ luarea deciziilor corecte şi imparţiale de către persoana respectivă.

Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. 75 din Legea 393/2004, prin Decizia 664 din 8 noiembrie 2016, Curtea Constituţională reţinând că "interesul personal" - noţiune cuprinsă în prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004 - nu vizează doar aspectele patrimoniale, ci se referă în mod complex la natura interesului alesului local, care ar putea determina lipsa de obiectivitate a acestuia în adoptarea deciziilor de autoritate, circumscriindu-se sferei interesului şi posibilitatea anticipării unui beneficiu sau a unui dezavantaj chiar pentru sine sau soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv sau pentru o asociaţie sau fundaţie din care face parte. Prin urmare, Legea nr. 393/2004 este o normă specială în raport cu Legea nr. 161/2003, ce se aplică subiecţilor prevăzuţi expres de legiuitor -"aleşii locali", deci şi primarilor, şi care prin art. 75 circumstanţiază noţiunea de interes personal, fără să distingă după caracterul patrimonial sau nepatrimonial al acestuia.

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a interpretat corect aceste dispoziţii legale, reţinând că toate actele identificate în raportul de evaluare ca fiind determinante în reţinerea conflictului de interese sunt susceptibile să creeze premisele necesare pentru existenţa conflictului de interese. De altfel, aspectele consemnate în raportul de evaluare, confirmate de înscrisurile depuse la dosar, nu au fost contestate de către recurentul reclamant.

Astfel, recurentul reclamant a iniţiat şi semnat proiectele de hotărâri ce au stat la baza adoptării HCL nr. 60/22.12.2011, respectiv a HCL nr. 17/24.04.2012 şi a încheiat şi semnat contractul de închiriere nr. x/29.12.2011 şi contractul de concesiune nr. x/08.05.2012 cu B. şi a Utilizatorilor de Păşuni - Jugur, astfel că, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, în acord cu poziţia exprimată de intimata pârâtă ANI, recurentul reclamant putea să anticipeze că iniţierea şi semnarea celor două proiecte de hotărâri, a expunerii de motive şi ulterior încheierea celor două contracte puteau să prezinte un beneficiu pentru asociaţia în cadrul căreia deţinea la momentul respectiv calitatea de membru fondator, membru al Consiliului Director şi funcţia de vicepreşedinte.

Prin iniţierea şi semnarea acestor acte şi, ulterior, prin prezentarea lor în cadrul şedinţelor Consiliului Local Poienarii de Muscel, reclamantul putea să anticipeze că s-ar putea crea un beneficiu asociaţiei din care făcea parte, beneficiu care s-a şi realizat prin încheierea celor două contracte. Astfel, în baza contractului de închiriere nr. x din 29.12.2011, B. şi a Utilizatorilor de Păşuni - Jugur a beneficiat de un spaţiu de 10 mp aparţinând domeniului public al comunei Poienarii de Muscel pentru sediul său social şi locul unde şi-a desfăşurat activitatea, în schimbul unei chirii derizorii. Prin contractul de concesiune nr. x din 08.05.2012, asociaţiei în discuţie i s-a cedat dreptul de a exploata izlazul (pajiştea) comunal Jugur în suprafaţă de 61,57 ha prin atribuire directă, iar aceasta a exploatat izlazul respectiv pe o durată de 10 ani, în schimbul unei redevenţe în cuantum de 25% din subvenţia primită anual de la APIA pentru suprafaţa concesionată.

Contrar susţinerii recurentului, s-a reţinut corect şi incidenţa dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, întrucât acesta, în exercitarea funcţiei de primar, a semnat cele două contracte în calitate de reprezentat al comunei, deşi deţinea şi calitatea de membru fondator al B. şi a Utilizatorilor de Păşuni - Jugur, vicepreşedinte şi membru al Consiliului Director.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, consideră că, chiar dacă cele două hotărâri nu au fost emise de primar, acestea au fost adoptate la iniţiativa primarului, care a elaborat expunerea de motive şi cele două proiecte de hotărâri, pe care le-a susţinut în faţa Consiliului Local, în cadrul şedinţelor în care au fost supuse la vot şi adoptate. Aşadar, fiind iniţiatorul procedurii de adoptare a celor două hotărâri în discuţie, recurentul reclamant avea posibilitatea să anticipeze că rezultatul acesteia ar putea prezenta un beneficiu pentru sine sau pentru B. şi a Utilizatorilor de Păşuni - Jugur, în cadrul căreia avea calitatea de membru fondator, membru al Consiliului Director şi vicepreşedinte, fiind fără relevanţă dacă a obţinut sau nu un folos material.

Înalta Curte apreciază că este nefondată şi susţinerea recurentului potrivit căreia raportul de evaluare a fost întocmit cu nerespectarea termenului de prescripţie de 3 ani a răspunderii administrative, întrucât faptele au fost săvârşite în perioada decembrie 2011 - mai 2012, iar intimata pârâtă a fost sesizată la data 19.07.2013, în lucrarea nr. 32736/S/II, de către Instituţia Prefectului - Judeţul Argeş, informând persoana evaluată despre declanşarea activităţii de evaluare privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, efectuată pentru perioada 06.06.2008-24.02.2014, prin adresa nr. x/22.07.2013, acestea având ca efect întreruperea cursului prescripţiei. Raportul de evaluare contestat fiind întocmit la data de 14.06.2016, nu a intervenit prescripţia răspunderii administrative.

Prin urmare, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reţinut în mod judicios că elaborarea şi semnarea proiectelor de hotărâri, precum şi încheierea celor două contracte cu asociaţia în care deţinea atât calitatea de membru, cât şi funcţia de vicepreşedinte, reprezintă manifestări de voinţă săvârşite cu scopul de a produce efecte juridice, reclamantul aflându-se în situaţia în care, datorită interesului său personal de natură patrimonială, nu a îndeplinit atribuţiile ce îi reveneau în calitate de ales local, în conformitate cu principiile ce stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

2. Soluţia instanţei de recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă din 18 mai 2022 şi a sentinţei nr. 72 din 31 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.