Pension point reduction via emergency ordinance: limits of annulment for material error and re-weighing constitutional challenge admissibility

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.01.2022, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2022, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtul Guvernul României, prin Ministerul Finanţelor, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocând neconstituţionalitatea actului normativ în baza căruia valoarea punctului de pensie de 1.875 RON, prevăzută în Legea nr. 127/2019, a fost modificată la suma de 1.442 RON, ceea ce le provoacă o pierdere lunară de 433 RON, începând cu data de 01.09.2021 până în prezent.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17 martie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus citarea, în calitate de pârât, a Guvernului României, prin Secretariatul General al Guvernului.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 66 din data de 14 aprilie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi în consecinţă, a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României- prin Secretariatul General al Guvernului, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 66 din data de 14 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenţii reclamanţi au arătat că instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului cauzei.

1.4. Decizia contestată

Prin decizia nr. 1282 din 8 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 66 din data de 14 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

2. Contestaţia în anulare

2.1. Prin cererea înregistrată la data de 8 decembrie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2023, contestatorii B. şi A. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1282 din 8 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Au precizat contestatorii, ca temei de drept, dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., apreciind că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În acest sens s-a arătat că instanţa de recurs nu a examinat în mod corespunzător hotărârea instanţei de fond privind obiectul acţiunii.

În continuare contestatorii au reiterat aspectele privind fondul cauzei expunând cadrul normativ reprezentat de dispoziţiile art. III adoptate de Guvernul României prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 8/18 februarie 2021.

S-a arătat că Guvernul României a modificat astfel o lege organică, respectiv Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, contestatorii revendicând plata diferenţelor de pensii cu care au fost vătămaţi prin ordonanţa de guvern.

Eroarea materială comisă de către instanţa de recurs este reprezentată de faptul că pârâţii au fost chemaţi în judecată în temeiul art. 9 alin. (1) - (3) din Legea nr. 554/2004, cererea de recurs fiind însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, pe care instanţa de recurs nu a soluţionat-o potrivit acestor dispoziţii.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea contestaţiei, anularea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.

2.2. Intimatul Ministerul Finanţelor a formulat note de şedinţă prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, motivele invocate neîncadrându-se în cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în contestaţia în anulare

3.1. Examinând contestaţia în anulare şi decizia atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu apărările intimatului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în consecinţă, motivele formulate neîncadrându-se în dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Aceasta poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:

"hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale";

Astfel cum s-a arătat, regimul juridic al contestaţiei în anulare este acela al unei căi de atac extraordinare, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de normele procedurale ce o reglementează, iar modalitatea în care instanţa de recurs a analizat, prin prisma cazului de casare invocat, inadmisibilitatea acţiunii constatate de prima instanţă nu se încadrează în acest caz prevăzut de legiuitor.

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. reglementează motivul de contestaţie în anulare specială pentru situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale (greşeli materiale), care se referă la aspecte formale ale judecării recursului şi care au drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite. Astfel, greşeala pe care o comite instanţa trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante în pronunţarea soluţiei.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii raporturilor juridice pe motivul că ele nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 14 februarie 2008, pronunţată în Cauza Pshenichnyy împotriva Rusiei, paragraful 26). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reţinut că unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată de către instanţe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată, deoarece securitatea raporturilor juridice presupune respectarea autorităţii de lucru judecat, adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti [a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 7 iulie 2009 (definitivă la 7 octombrie 2009), pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 14 martie 2011, paragraful 99].

Or, contestatorii, deşi invocă o presupusă nesoluţionare de către instanţa de recurs a unei excepţii de neconstituţionalitate, au în vedere, în fapt, reevaluarea de către o a doua instanţă, într-o procedură nepermisă de dispoziţiile C. proc. civ., a îndeplinirii sau nu, prin modul de formulare a acţiunii, a condiţiilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004 cu privire la sesizarea instanţelor de contencios administrativ şi a Curţii Constituţionale asupra unei vătămări suferite prin emiterea unor dispoziţii dintr-o ordonanţă de Guvern.

Această împrejurare nu se încadrează în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.. Fiind vorba de un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv asupra presupuselor greşeli de judecată invocate, în contextul în care chestiunile invocate au fost analizate şi dezlegate de instanţa de recurs.

Contestaţia în anulare nu reprezintă un mijloc procedural pus la dispoziţia părţilor pentru a ataca hotărârea judecătorească devenită anterior definitivă în calea de atac. Aşadar, contestaţia în anulare nu reprezintă un recurs la recurs, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative prevăzute la articolul 503 din C. proc. civ.

Are în vedere Înalta Curte şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a arătat că principiul potrivit căruia, după pronunţarea hotărârii, judecătorii nu mai pot reveni asupra deciziei luate reprezintă o componentă esenţială a ideii de justiţie, a asigurării autorităţii de lucru judecat şi a ocrotirii drepturilor procesuale ale părţilor, ca element fundamental al statului de drept. (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 355/2019), astfel că pe calea contestaţiei în anulare nu este permisă rejudecarea unei hotărâri definitive, pentru motive care nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Faţă de cele de mai sus, cum în speţă, motivele formulate nu se circumscriu dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., ci vizează reanalizarea motivelor susţinute prin cererea de recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi A. împotriva Deciziei nr. 1282 din 8 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 aprilie 2024.