Appeal nullity for failure to articulate valid cassation grounds in employment salary law dispute

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 mai 2022, sub nr. x/2021, urmare declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 617 din 22.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Apă Canal în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Justiţiei, ANAF-Structura Centrală, Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României, Camera Deputaţilor, Senatul României, a solicitat, în temeiul art. 8 alin. (1), teza 2 şi teza ultimă, raportat la art. 35 şi 194 din Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 2 lit. b) teza ultimă din Legea nr. 554/2004 republicată, art. 1 din Legea nr. 153/2017, art. 1 alin. (2) lit. g) şi I din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, art. 2 alin. (1) punctul 30 din aceeaşi lege şi art. 2 alin. (1) punctul 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi faţă de dispoziţiile deciziei civile nr. 2743/29.09.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, prin care se recunoaşte partenerului social A. S.A. Tulcea calitatea de instituţie publică şi în această calitate i se acordă o anumită facilitate, ceea ce reprezintă o recunoaştere a calităţii pe cale judiciară a partenerului social, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

- să se constate că pentru A. S.A. Tulcea sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 153/2017 privind salarizarea unitară, aceasta fiind instituţie publică finanţată din fonduri proprii şi din subvenţii acordate de Consiliul Judeţean Tulcea;

- să se constate că reclamantul Sindicatul Apă Canal, în calitate de partener social al A. S.A. Tulcea, poate semna legal, un contract colectiv de muncă, care să includă grilele de salarizare prevăzute de Legea nr. 153/2017, referitoare la personalul din instituţiile publice autofinanţate sau care beneficiază de subvenţii.

- obligarea pârâtelor la cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces în temeiul art. 451 şi următoarele din Noul C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 180/CA din 20 septembrie 2022, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii exercitate de reclamant şi a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2. reclamantul Sindicatul Apă Canal a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru soluţionarea fondului, iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Senatul României a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică, pentru apărările dezvoltate la dosar.

4.2. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică, pentru apărările dezvoltate la dosar.

4.3. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Parlamentul României - Camera Deputaţilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică, pentru apărările dezvoltate la dosar.

4.4. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică, pentru apărările dezvoltate la dosar.

4.5. Prin întâmpinarea sa, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a invocat excepţia nulităţii recursului din dublă perspectivă, respectiv a neîncadrării motivelor de recurs în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. şi a tardivităţii motivelor de recurs, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică, pentru apărările dezvoltate la dosar.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

II.1. Excepţia nulităţii recursului a fost invocată de către intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din dublă perspectivă, cea a nerespectării termenului de motivare a căii de atac şi a neîncadrării criticilor de nelegalitate în motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, într-un prim considerent, intimata-pârâtă a invocat nulitatea recursului, raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., susţinând că dacă o parte face recurs înainte de comunicarea hotărârii, hotărârea se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de recurs şi în consecinţă, termenul pentru formularea motivelor de casare pe care se întemeiază cererea de recurs începe să curgă de la această dată.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

În cauză, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa civilă nr. 180/CA din data de 20 septembrie 2022, atacată cu recursul de faţă, a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 28.12.2022.

Or, recursul a fost declarat de reclamant la data de 21.09.2022 (data înregistrării la Curtea de Apel Constanţa), iar motivele de recurs au fost depuse separat la data de 09.01.2023 (data depunerii prin e-mail la Curtea de Apel Constanţa).

Faţă de această situaţie de fapt, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 468 alin. (3) din C. proc. civ., invocate de intimata-pârâtă, ce prevăd următoarele:

"Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel."

Prezentele dispoziţii, deşi se referă la calea de atac a apelului, sunt aplicabile şi în cazul judecării recursului, faţă de dispoziţiile art. 494 din C. proc. civ., ce reglementează regulile privind judecata recursului, stipulând următoarele:

"Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs ...".

Reiese, aşadar, că termenul de recurs este, ca regulă, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar prin echipolenţă, considerată excepţională în condiţiile art. 468 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea este considerată comunicată la data depunerii cererii de apel/recurs, dacă partea face apel/recurs înainte de comunicarea hotărârii. Această asimilare la care se referă art. 468 alin. (3) C. proc. civ. are însă un efect limitat la cunoaşterea dispoziţiilor luate prin hotărârea atacată şi nu poate fi extinsă la alte efecte pentru care legea nu dispune în mod similar, chiar în situaţia de echipolenţă, instanţa nu este dispensată de obligaţia comunicării din oficiu a hotărârii redactate în condiţiile art. 426 C. proc. civ., astfel cum este statuat în art. 427 C. proc. civ.

Doctrina în materie a apreciat că pentru ca dreptul de motivare a căii de atac să fie unul cu conţinut efectiv, atunci când motivarea apelului/recursului se face distinct de declaraţia de apel/recurs, aceasta se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii, astfel cum este reglementată de art. 427 C. proc. civ.. Prin urmare, în situaţia de echipolenţă reglementată prin art. 468 alin. (3) C. proc. civ., pentru motivarea căii de atac curge un termen distinct (30 zile, pentru apel şi 15 zile, pentru recurs) - legal şi imperativ, de la comunicarea propriu-zisă a hotărârii primei instanţe.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, în decizia nr. 512/04.07.2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 468 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa de control constituţional a reţinut următoarele: "(...) comunicarea reprezintă garanţia unui proces echitabil şi transparent, scopul acesteia fiind acela ca părţile să ia act de conţinutul hotărârii şi să-şi poată formula, dacă este cazul, criticile împotriva acesteia pe calea apelului sau a recursului, după caz."

Prin urmare, Curtea Constituţională a reţinut că motivarea cererii de apel/recurs poate fi făcută după comunicarea hotărârii, întrucât numai după acest moment partea interesată are cunoştinţă nu numai de soluţie, dar şi, în mod efectiv, de considerentele cuprinse în hotărâre. În caz contrar, s-ar ajunge la situaţia în care partea interesată să fie pusă să motiveze cererea de apel/recurs fără să cunoască conţinutul hotărârii apelate/recurate, ceea ce ar face din calea de atac un instrument juridic cu o eficienţă redusă, prin prisma interesului legitim al apelantului/recurentului.

Având în vedere că o dispoziţie legală nu poate fi analizată în mod singular, separat de ansamblul reglementării din care face parte, Curtea a mai reţinut că, în situaţia în care partea interesată a formulat apel (recurs, în speţă) înainte de comunicarea hotărârii judecătoreşti, dispoziţiile art. 468 alin. (3) se coroborează cu cele ale art. 470 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii", deoarece, chiar dacă partea îşi manifestă nemulţumirea faţă de hotărârea primei instanţe, declarând apel/recurs înainte de comunicarea acesteia, aceasta nu poate cunoaşte temeiurile de fapt şi de drept pe care aceasta se sprijină.

Aşadar, în principiu, în ceea ce priveşte calea de atac a apelului/recursului, termenul de declarare şi de motivare curge de la comunicarea hotărârii. Totuşi, legiuitorul a acordat beneficiul depunerii cererii de apel/recurs şi anterior comunicării hotărârii, fără ca acest fapt să atragă modificări sub aspectul motivării căii de atac. În consecinţă, indiferent de momentul exercitării apelului/recursului, anterior sau ulterior comunicării, motivarea acestuia este posibilă în termenul de exercitare a apelului/recursului, socotit de la data comunicării hotărârii.

În acest context, deşi recurentul-reclamant a înţeles să declare recurs înainte de comunicarea hotărârii, termenul pentru motivarea căii de atac nu a început să curgă de la momentul depunerii declaraţiei căii de atac, ci de la data comunicării hotărârii instanţei de fond.

Prin urmare, constatând că sentinţa primei instanţe a fost comunicată reclamantului la 28 decembrie 2022, iar motivele de recurs au fost înaintate la 9 ianuarie 2023, Înalta Curte reţine că recursul a fost motivat în termenul legal imperativ prescris pentru efectuarea actului de procedură, astfel încât excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă ANAF din perspectiva nerespectării termenului de motivare a căii de atac este neîntemeiată.

II.2. În schimb, este întemeiată excepţia nulităţii recursului din perspectiva neîncadrării criticilor de nelegalitate în motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fiind incidente în cauză dispoziţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) acelaşi Cod; nerespectarea unei condiţii imperative - cerinţa motivării căii de atac - atrage sancţiunea nulităţii şi exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.", iar art. 470 alin. (5) din acelaşi cod arată că:

"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prezăzut de lege, ci este necesar ca respectivele critici de nelegalitate să poată fi circumscrise motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu dispoziţiile legale pretins încălcate, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraodinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulţimire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Examinând recursul declarat în cauză de reclamantul Sindicatul Apă Canal, prin raportare la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care acesta îşi întemeiază cererea, în raport cu soluţia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.

Astfel, deşi recurentul-reclamant a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs, acesta a reluat aspecte în ce priveşte fondul cauzei, situaţia de fapt, aşa cum au fost redate în acţiunea introductivă de instanţă, fără a se raporta la considerentele sentinţei atacate şi fără a le combate efectiv.

În condiţiile arătate, susţinerile recurentului-reclamant nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.

În absenţa unor critici aduse hotărârii primei instanţe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanţa superioară neputând proceda la o reevaluare a susţinerilor în fapt şi în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalităţii unei hotărâri judecătoreşti supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speţă, recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă ANAF, şi va constata nul recursul declarat de reclamantul Sindicatul Apă Canal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Sindicatul Apă Canal împotriva sentinţei civile nr. 180/CA din data de 20 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei. Pronunţată astăzi, 11 aprilie 2024.