Conflict of jurisdiction resolved in favor of civil court for annulment of parliamentary age-limit indemnity cessation order

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra prezentului conflict negativ de competenţă, din examinarea actelor dosarului, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 22.04.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, pentru ca, prin hotarâre judecătorească, să se dispună anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nr. 402/05.03.2021, obligarea pârâtului la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 488 din 30 septembrie 2021, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Giurgiu a reţinut că ordinele de încetare a plăţii indemnizaţiilor pentru limita de vârstă au natura juridică a unor acte administrative cu caracter individual, în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Tribunalul a apreciat că acest drept nu este un drept de asigurări sociale, deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010 ori Legii nr. 127/2019, nu se stabileşte prin decizie a casei teritoriale de pensii şi nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind nici drept de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din Codul Muncii.

Trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 din cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizaţie, fără ca acest lucru să transforme acest drept în unul de asigurări sociale. Indemnizaţia pentru limită de vârstă care a fost prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu poate fi asimilat cu un drept de pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale reglementate de Legea nr. 263/2010 şi nici de actuala lege a pensiilor, respectiv Legea nr. 127/2019.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza II a din Legea nr. 554/2004, ce prevăd că litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios şi fiscal ale curţilor de apel, precum şi faptul că Ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis de o autoritate publică centrală, respectiv Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Tribunalul Giurgiu a declinat competenţa de solutionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 39/18.01.2022 completată prin sentinţa civilă nr. 1381/06.09.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

În motivarea acestei soluţii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că indemnizaţia pentru limită de vârstă având un caracter mixt, pe de-o parte în considerarea încetării veniturilor salariale ca urmare a ocupării unei funcţii de demnitate publică, iar pe de altă parte, în considerarea numeroaselor restricţii şi incompatibilităţi impuse pe perioada mandatului, restricţii stabilite fie prin Legea nr. 96/2006, fie prin legi speciale.

Astfel, legiuitorul a avut în vedere că pensia de serviciu şi indemnizaţia pentru limită de vârstă reprezintă acelaşi lucru, motiv pentru care a şi aplicat acelaşi regim juridic. Din această perspectivă, este irelevant bugetul din care se acordă aceste drepturi sau modul de calcul.

Fiind inclusă în categoria drepturilor de asigurări sociale, contestaţiile formulate în legătură cu refuzul acordării acestei prestaţii sociale sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, completul specializat de dreptul muncii şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 139 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii coroborat cu cele ale art. 152 şi 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii.

Faţă de considerentele arătate, Curtea de Apel Bucureşti a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost investită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că, în cauză, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 402 din 05.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, prin care s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă, precum şi obligarea pârâtului la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi.

Calitatea emitentului ordinului contestat nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor. Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 7/2021.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 care prevăd că "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat în primă instanţă de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Secretariatul General al Camerei Deputaţilor şi Parlamentul României - Camera Deputaţilor în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2023.