CNCD appeal deemed timely after court corrects filing-date error; set-aside granted and case remanded for rehearing.

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.01.2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţionale pentru Combaterea Discriminării, B. şi Consiliul Judeţean Prahova, în principal, anularea Hotărârâii nr. 417/31.10.2018 emise de CNCD şi exonerarea de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 3.000 RON, sau, în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul înlocuirii sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

2. Hotărârea de fond

Prin sentinţa civilă nr. 203 din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti a admis acţiunea, a anulat Hotărârea nr. 417/31.10.2018 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în Dosarul nr. x/2018 în ceea ce priveşte sancţiunea cu amendă în cuantum de 3.000 RON aplicată S.C. A. S.R.L., a dispus exonerarea societăţii reclamante de la plata sancţiunii contravenţionale şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 203 din 12 noiembrie 2019, a formulat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza în fond, respingerea acţiunii.

4. Decizia pronunţată în recurs şi atacată cu contestaţie în anulare

Prin Decizia nr. 4865 din 21 octombrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a respins recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 203 din 12 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

5. Contestaţia în anulare formulată

Împotriva Deciziei nr. 4865 din 21 octombrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei contestate.

În motivarea contestaţiei în anulare, s-a arătat că CNCD a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 203/12.11.2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, pe care l-a comunicat instanţei la data de 21.01.20120, prin intermediul Poştei Militare (conform dovezii constând în Borderoul anexat).

Contestatorul a precizat că în Borderoul respectiv s-a strecurat o eroare materială constând în cifra "6" în privinţa nr. de înregistrare al recursului; "10608", în loc de "10008"/20.01.2020, corespunzător nr. de înregistrare al sentinţei civile nr. 203/12.11.2019, respectiv 10008/06.01.2020.

Contestatorul a susţinut că, dacă la instanţa de fond cererea de recurs a fost înregistrată la data de 23.01.2020, plicul care conţinea respectiva cerere de recurs nu putea să fie expediat de către recurent decât cel puţin cu o zi anterior, în realitate fiind transmis la data de 21.01.2020, când a fost ridicat de către Poşta Militară.

Fără să fi fost citat în cauză cu menţiunea intenţiei invocării din oficiu a excepţiei tardivităţii căii de atac astfel exercitate, instanţa de control judiciar a pronunţat, la data de 21.10.2021, soluţia tardivităţii recursului CNCD.

Prin urmare, recurentul CNCD, necunoscând invocarea excepţiei tardivităţii în cauză şi nefiind prezent la termenul de judecata din motive obiective (în special date de contextul pandemic), nu a avut posibilitatea să formuleze apărări, respectiv să demonstreze, cu dovezi, că recursul său a fost formulat în termen, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Contestatorul a considerat că este lipsit de relevanţă faptul că se solicitase judecata şi în lipsă, întrucât această facultate a litiganţilor nu înlătura obligaţiile procedurale ale instanţei. Rolul activ al judecătorului nu poate aduce atingere dreptului fundamental la apărare al părţilor, astfel încât orice chestiune invocată din oficiu de către instanţă se impune a fi adusă efectiv la cunoştinţa litiganţilor, pentru ca acestora sa li se acorde posibilitatea de a-şi formula apărări proprii.

În scopul garantării dreptului la apărare, instanţa de recurs era obligată să asigure CNCD dreptul de a discuta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului, inclusiv excepţia tardivităţii invocată din oficiu de către aceasta, iar în final, instanţa era obligată să-şi întemeieze soluţia numai pe motivele de fapt şi de drept, respectiv pe solicitările şi invocările care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

În concluzie, contestatorul a arătat că necitarea cu menţiunea privind intenţia invocării excepţiei tardivităţii recursului în cauză a generat pronunţarea unei soluţii care a avut la bază o eroare materială de calcul a termenului legal de formulare a recursului, făcând abstracţie de Borderoul prin care s-a comunicat recursul în cauză prin intermediul Poştei Militare şi care atestă că recursul a fost formulat şi comunicat în termen.

II. Soluţia asupra contestaţiei în anulare

Înalta Curte, examinând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate, o apreciază ca întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile motivului contestaţiei în anulare speciale, prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., respectiv "dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei erori materiale".

Prin decizia contestată, s-a respins ca tardiv recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 203 din 12 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se că recurentul nu a exercitat recursul în termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că sentinţa nr. 203 din 12 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti a fost comunicată pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în data de 06.01.2020 .

La data de 21.01.2020, pârâtul CNCD a trimis cererea de recurs prin Poşta Militară către Curtea de Apel Ploieşti aşa cum rezultă din borderoul depus la dosar, cu respectarea termenului legal de 15 zile, care s-a împlinit la data de 22.01.2020.

Astfel, din eroare, instanţa de recurs a apreciat ca fiind tardiv formulat recursul, considerând că recursul a fost declarat la data de 23.01.2020, când în realitate a fost formulat în data de 21.01.2020.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare, va anula decizia atacată şi va stabili termen pentru judecarea recursului la data de 06 decembrie 2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

Anulează Decizia nr. 4865 din 21 octombrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Acordă termen la data de 06.12.2023, cu citarea părţilor, pentru rejudecarea recursului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2023.