Presidential decree suspension barred by prohibition on successive requests with identical grounds under administrative procedural law.

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.08.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Administraţia Prezidenţială, solicitând suspendarea executării Decretului nr. 1826 de la data de 30 noiembrie 2009 de numire în funcţia de judecător a d-lui B..

Prin sentinţa nr. 1292/2021 de la data de 28 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Prezidenţial, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 94/2022 de la data de 11 aprilie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi cu pârâta Administraţia Prezidenţială.

3. Calea de atac exercitată în cauză

A. Recurs principal

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că judecătorul B. se află în stare de incompatibilitate şi nu ar trebui să mai judece dosarul penal care îl priveşte pe recurent.

A mai susţinut faptul că cererea de suspendare a Decretului nr. 1826 a fost formulată în termenul legal, cu respectarea dispoziţiilor legale privind procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Recurentul a mai precizat că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 precum şi cele ale art. 132 alin. (1) din Constituţia României.

B. Recurs incident

Împotriva sentinţei nr. 94 din 11 aprilie 2022 a formulat recurs incident pârâta Administraţia Prezidenţială, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Din conţinutul Legii nr. 47/1994 sau al Regulamentului de organizare şi funcţionare al Administraţiei Prezidenţiale rezultă că Administraţia Prezidenţială nu are competenţe în ceea ce priveşte soluţionarea cererii pe care a formulat-o reclamantul - suspendarea unui act administrativ emis (exclusiv) de Preşedintele României, sens în care Administraţia Prezidenţială nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât nu are atribuţii privind emiterea, suspendarea sau revocarea decretelor prezidenţiale.

La fila x a sentinţei nr. 94 din 11.04.2022, instanţa de fond, citând din Decizia Curţii Constituţionale nr. 1222 din 12 noiembrie 2008, a decis, în mod eronat, că se va respinge "excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Administraţia Prezidenţială" pe considerentul că "Decizia Curţii Constituţionale nr. 1222 din 12 noiembrie 2008 precizează că "în sensul legii, prin Administraţia Prezidenţială se înţelege serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui României, cu atribuţii stabilite prin regulamentul, propriu, între care reprezentarea acestuia.

Cel care stabileşte cadrul procesual în baza principiului disponibilităţii, nu a formulat cererea sa în sensul în care solicită instanţei obligarea Preşedintelui României prin Administraţia Prezidenţială. Prin urmare, cererea reclamantului (suspendarea Decretului nr. 1826/30.11.2009, emis de Preşedintele României) nu se poate materializa în contradictoriu cu Administraţia Prezidenţiala.

În concluzie, obiectul cererii de chemare în judecată - "suspendare act administrativ" - nu intră în atribuţiile Administraţiei Prezidenţiale. Actul administrativ - Decretul nr. 1826/2009 pentru eliberarea din funcţie a unui procuror şi numirea sa în funcţia de judecător a cărui suspendare se solicită nu a fost emis de către instituţia publică, ci, în conformitate cu art. 100 din Constituţia României, a fost emis de Preşedintele României.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, instanţa de fond ar fi trebuit să admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Prezidenţiale, în considerarea faptului că "Administraţia Prezidenţială nu îndeplineşte însă şi atribuţiile exclusive ale Preşedintelui", constatând că acţiunea a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În conluzie, a apreciat că se impune admiterea recursului incident, iar pe fond respingerea cererii formulate de recurentul-reclamant A. în contradictoriu cu Administraţia Prezidenţială, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

4. Apărările formulate în cauză

Recurentul reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului incident, ca nefondat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul A., ca nefondat.

II. Considerentele instanţei de recurs

Recursul formulat de reclamantul A. priveşte modalitatea de interpretare a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării executării unui act administrativ şi de aplicare concretă a acestora în cauza de faţă.

Înalta Curte constată că recursul astfel cum a fost formulat este nefondat, deoarece recurentul reclamant nu a invocat nicio împrejurare de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Astfel, prima instanţă a reţinut corect că o cerere de suspendare similară, întemeiată pe prevederile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, având ca obiect anularea aceluiaşi act administrativ, respectiv Decretul Prezidenţial nr. 1826/30.11.2009 de numire în funcţia de judecător a d-lui B. din cadrul Tribunalului Mehedinţi a făcut obiectul cauzei nr. x/2021, înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-A de contencios administrativ şi fiscal. În această cauză reclamantul A. a solicitat anularea şi suspendarea Decretului Preşedintelui României nr. 1826/30.11.2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 838 din 4 decembrie 2009, prin care "domnul B. se eliberează din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi se numeşte în funcţia de judecător cu grad profesional de tribunal la Judecătoria Drobeta Turnu Severin".

Prin sentinţa civilă nr. 502 din data de 11.03.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-A de contencios administrativ şi fiscala respins acţiunea formulată de reclamant.

Cererea de suspendare anterioară soluţionată prin sentinţa civilă nr. 502/2022 de către Curtea de Apel Bucureşti vizează acelaşi motiv, respectiv nerespectarea obligaţiei legale privind depunerea jurământului pentru acces în profesie.

În raport de acest context de fapt, Înalta Curte constată, în acord şi cu judecătorul fondului, incidenţa prevederilor art. 14 alin. . (6) din Legea nr. 554/2004 conform căruia "Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.".

Înalta Curte reţine că soluţia instanţei de fond este corectă prin prisma faptului că, deşi nu operează o veritabilă autoritate de lucru judecat în sensul art. 430 din C. proc. civ., în materia instituţiei suspendării întemeiată pe art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 sunt permise, de principiu, două cereri de suspendare cu acelaşi obiect, cauză şi între aceleaşi părţi, cu condiţia respectării normei impuse de art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la recursul formulat de pârâtă Administraţia Prezidenţială, instanţa de recurs constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este incident în cauză.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudenţa sa că dispoziţiile legale mai sus menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Prezidenţială.

Astfel, judecătorul fondului a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată "(1) Pentru exercitarea de către Preşedintele României a prerogativelor care îi suni stabilite prin Constituţia României şi alte legi se organizează şi funcţionează Administraţia prezidenţiala, instituţie publică cu personalitate juridica, cu sediul în municipiul Bucureşti, Palatul Cotroceni.(2) În sensul prezentei legi, prin Administraţia prezidenţială se înţelege "serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui României, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale".

Instanţa de fond a mai reţinut şi prevederile art. 2 din Legea nr. 47/1994 potrivit cărora Secretariatul General are atribuţii de reprezentare în instanţa Preşedintelui României şi a Administraţiei Prezidenţiale

Întrucât emitentul actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat în prezenta cauză este Preşedintele României iar prerogativele legale ale acestuia se realizează prin Administraţia Prezidenţială, aşa cum indică dispoziţiile legale anterior citate, în mod corect s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Prezidenţial, fiind astfel nefondat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. şi recursul incident formulat de pârâta Administraţia Prezidenţială împotriva sentinţei nr. 94 din 11 aprilie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2023.