Jurisdictional competence for pension recalculation claims based on contested emergency government decrees
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Târgu Mureş Court of Appeal, Section for Administrative and Fiscal Disputes, overturning the first-instance tribunal’s declination and assigning the case to appellate review as the competent jurisdiction. The dispute arose from a pensioner’s action against a sectoral pension house to compel the recalculation and payment of pension benefits allegedly wrongfully reduced by an urgent government ordinance, accompanied by a plea of unconstitutionality, with the central legal issue being whether the claim fell under civil liability for damages or administrative litigation. Deciding on the basis that the claim sought compensation for harm caused by a specific administrative act of a central public authority rather than general civil liability under pension law, the court applied Article 9(1) and (5) of Law No. 554/2004 (Administrative Litigation Act) in conjunction with Article 10(1) and (3), ruling that the status of the defendant as a central authority triggered the exclusive competence of the administrative court for such challenges to government ordinances.
Legislator headnote
AI generatedart. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, art. 9 din Legea nr. 554/2004, art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 135 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional competence for pension recalculation claims based on contested emergency government decrees: Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut, în primul rând, că în cuprinsul acţiunii reclamantul nu a înţeles să invoce în mod expres prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii care au fundamentat soluţia tribunalului de declinare a competenţei în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 februarie 2023 la Tribunalul Harghita, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanţei, în esenţă, să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să oblice pârâta, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la actualizarea şi indexarea drepturilor sale de pensie de la data deschiderii dreptului de pensie (15.02.2016) în ipoteza în care nu interveneau modificările aduse prin O.U.G. nr. 59/2017, cu consecinţa reparării pagubelor care i-au fost cauzate în sensul achitării sumelor rezultate în urma recalculării, cu actualizări şi dobândă.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 1133/29.11.2023, Tribunalul Harghita a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de către instanţă din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în raport de obiectul cererii formulate şi a motivelor de fapt şi de drept invocate, tribunalul a constatat că nu este competent să soluţioneze prezentul litigiu, competenţa de soluţionare aparţinând Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, s-a reţinut că reclamantul a învestit Tribunalul Harghita cu o cerere privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, iar pe cale de excepţie, a invocat neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său, prin raportare la dispoziţiile art. 1, alin. (3) şi (5), art. 16, alin. (1) şi (2), art. 79, alin. (1) şi art. 115, alin. (4) şi (6) din Constituţia României.
Tribunalul a redat dispoziţiile art. 9, alin. (1)-(2) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi a reţinut că reclamantul a invocat faptul că drepturile şi interesele sale legitime au fost vătămate prin măsura reglementată de art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, invocând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii şi în consecinţă a solicitat repararea prejudiciului produs, în sensul restituirii sumelor reţinute din pensie cu titlu de C.A.S.S. Aşadar, acţiunea dedusă judecăţii se încadrează în prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, fiind de competenţa instanţei de contencios administrativ. Această competenţă este atrasă de caracterul de act administrativ al ordonanţei simple sau de urgenţă a Guvernului, aşa cum rezultă în mod expres din paragraful nr. 34 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 4/2017 ("În acest context, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă norma cu caracter special care evidenţiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanţei simple sau de urgenţă a Guvernului, care atrage competenţa instanţei de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, şi calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competenţa Curţii Constituţionale sub aspectul controlului de constituţionalitate în raport cu Legea fundamentală"), nefiind aşadar determinată de pârâtul pe care reclamantul a înţeles să îl cheme în judecată.
Prin sentinţa nr. 31 din data de 23 februarie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarulş Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut, în primul rând, că în cuprinsul acţiunii reclamantul nu a înţeles să invoce în mod expres prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii care au fundamentat soluţia tribunalului de declinare a competenţei în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Din contră, reclamantul a invocat, în justificarea solicitării de obligare a pârâtei la repararea prejudiciului cauzat prin aplicarea art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prevederile art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 (articolul are următorul cuprins:
"(1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu ori la cererea persoanelor îndreptăţite, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. (2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor").
Aşadar, este lipsit de orice tăgadă că reclamantul a formulat o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 223/2015, prin care tinde la repararea de către pârâta Casa de pensii sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a prejudiciului afirmativ cauzat de aceasta prin actualizarea pensiei, prin aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 57/2017.
În cauză, cererea de despăgubiri formulată de reclamant în raport de o altă persoană (Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) decât emitentul ordonanţei de urgenţă considerată neconstituţională nu se subsumează dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, ci este o acţiune de drept comun (Legea nr. 223/2015), însoţită de o excepţie de neconstituţionalitate potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Aşadar, raportul juridic în cadrul căruia reclamantul invocă dreptul de indexare/actualizare a pensiei în raport cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne se subsumează litigiilor în materie de pensii şi asigurări sociale conform Legii 223/2015, nefiind un raport de drept administrativ, astfel încât să fie atrasă aplicabilitatea art. 9 din Legea nr. 554/2004.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. … (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv poziţionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 9 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.