Nullity of cassation appeal for failure to concretize grounds of legal invalidity in administrative tax dispute

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 04.01.2023, sub număr unic de dosar x/2023, reclamanta A. S.A a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, acţiune în anulare act administrativ, solicitând: anularea Raportului de neconformitate nr. x/09.11.2022 aferent Actului adiţional nr. x/27.03.2019 la Contractul nr. CS-SC-02 "Supervizarea lucrărilor pentru proiectul Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caraş-Severin" emis de către pârât; anularea Deciziei nr. 153584/19.12.2022 privind soluţionarea plângerii prealabile nr. x/22.11.2022 emisă de către pârât; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 14.03.2023, înaintea primului termen de judecată, reclamanta A. S.A a formulat cerere de precizare a cererii de chemare în judecată şi cerere de suspendare a raportului de neconformitate nr. x/09.11.2022 .

Prin încheierea din 12 aprilie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea având ca obiect suspendarea executării, formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi a dispus uspendarea executării Raportului de neconformitate nr. x/09.11.2022 emis de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, care a indicat incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (2) pct. 8 C. proc. civ.

Reiterând susţinerile aduse prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, recurenta reclamantă a solicitat să se constate ca instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, în cauză fiind interpretate si aplicate, în mod greşit, dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/200.

Sub aspectul pretinsei incidenţe a cazului bine justificat arată că judecătorul fondului a expus considerente care nu susţin o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză şi, mai mult, a reţinut considerente care antamează fondul cauzei.

S-a mai precizat că, din elementele legate de starea de fapt şi de drept rezultă că nu se aflăm în situaţia de a se fi creat o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită, astfel cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

În ce priveşte producerea unei pagube iminente aspectele prezentate de intimata-reclamantă cu privire la posibila situaţie în care s-ar putea afla şi care reprezintă pure ipoteze speculative, se datorează exclusiv atitudinii culpabile a acesteia, care nu a înţeles să respecte prevederile legale în vigoare aplicabile procesului de gestionare a fondurilor comunitare. Condiţia existenţei prejudiciului iminent nu este îndeplinită în cauză deoarece, neexistând un caz bine conturat de nelegalitatea evidentă, nu se poate corela şi analiza această din urmă condiţie, fiind necesară îndeplinirea acestora cumulativă.

În concluzia a precizat că, în cauză condiţia existenţei prejudiciului iminent nu este îndeplinită‚ deoarece, neexistând un caz bine conturat de nelegalitatea evidentă, nu se poate corela şi analiza această din urmă condiţie, fiind necesară îndeplinirea acestora cumulativă.

Prejudiciul a fost creat, aşa cum se poate constata, bugetului Uniunii Europene din care a fost asigurată finanţarea nerambursabilă a proiectului şi ca urmare este necesară recuperarea de urgenţă a sumei plătită necuvenit, aşa cum a fost aceasta individualizată în Raportul de neconformitate nr. x/09.11.2022.

3. Apărările formulate

Intimata-reclamantă A. S.A a depus întâmpinare, prin care a solicitat în principal să se constate nulitatea căii de atac, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentului-pârât, rezultă că acesta deşi a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cuprinsul cererii de recurs exhaustiv formulată nu a evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra dispoziţia legală menţionată.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurentul, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a aduce în discuţie argumentele prezentate în faţa instanţei de fond în cuprinsul întâmpinării şi susţinând neîndeplinirea condiţiile prevăzute de legea contenciosului pentru a fi admisă cererea de suspendare.

Criticile de nelegalitate presupun, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Or, judecătorul fondului a expus considerentele pentru care a admis cererea de suspendare, respectiv că toate condiţiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite cumulativ, întrucât "reclamanta a relevat împrejurările legate de starea de fapt care, în accepţiunea dispoziţiilor art. 2 lit. t) din Legea 554/2004, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii Raportului de neconformitate nr. x/09.11.2022, constând în modalitatea în care a înţeles autoritatea emitentă să se raporteze la circumstanţele neprevăzute care au determinat prelungirea Contractului de supervizare fără publicarea unui anunţ de participare". Totodată, a constatat că autoritatea susţine că "nu există circumstanţe imprevizibile care să determine aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006", deşi "(...) în cauză se pune problema prelungirii termenului contractului, iar nu achiziţionarea unor servicii de altă natură, care să poată fi eventual încredinţate unor altor operatori, iar circumstanţele imprevizibile se referă de fapt la contractele de execuţie a lucrărilor de modernizare, iar nu la contractul de supervizare a acestor lucrări de modernizare." "(...) aceasta, coroborată cu împrejurarea că însăşi contractele de execuţie au fost prelungite fără ca autoritatea pârâtă să conteste necesitatea prelungirii acestora din urmă, constituie circumstanţe care afectează prezumţia de legalitate a Raportului de neconformitate nr. x/09.11.2022, prin care s-a aplicat reducerea procentuală de 100%." "Cât priveşte condiţia pagubei iminente, Curtea o constată de asemenea îndeplinită, deoarece executarea actului a cărui suspendare se solicită pune reclamanta în situaţia de a nu putea finaliza în proiectul de modernizare a infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caraş Severin în termenul asumat prin contractul de finanţare, cu riscul pierderii sumelor alocate".

În cauză recurenta-reclamantă nu a combătut în niciun fel cele reţinute de instanţă, susţinând doar că "În susţinerea pretinsei incidenţe a cazului bine iustificat, apreciem că în motivarea hotărârii, instanţa de fond a expus considerente care nu susţin o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză şi, mai mult, a reţinut considerente care antamează fondul cauzei" şi "Mai mult motivarea instanţei privind acest aspect este confuză" fără a arăta cum anume a fost antamat fondului cauzei. În schimb a dorit să sublinieze faptul că" (...) aspectele prezentate de intimata-reclamantă cu privire la posibila situaţie în care s-ar putea afla şi care reprezintă pure ipoteze speculative, se datorează exclusiv atitudinii culpabile a acesteia, care nu a înţeles să respecte prevederile legale în vigoare aplicabile procesului de gestionare a fondurilor comunitare" şi că "Raportat la existenţa în cauză a pagubei iminente instanţa de fond face trimitere efectivă şi exclusivă la argumentele intimatei-reclamante, preluându-le întocmai, fără să dezvolte în plus niciun fel de raţionament propriu."

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, şi nu de a reanaliza situaţia de fapt şi a reaprecia probele.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ. şi nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva încheierii din 12 aprilie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.