Nullity of cassation appeal for failure to articulate statutory grounds for cassation
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice declared the cassation appeal null and void, leaving the lower court's decision dismissing the claim in force. The dispute involved a group of claimants challenging the Romanian Government's refusal to grant them rights under Law No. 127/2019 and seeking the annulment of specific provisions of Emergency Government Ordinance No. 135/2020. The Court ruled that the appeal failed to meet the statutory requirements for form because the appellants did not articulate any of the specific grounds for cassation or demonstrate illegality in the appealed judgment, merely repeating their substantive claims for benefits. Relying on Articles 486 and 489 of the Civil Procedure Code, the Court held that the lack of proper legal motivation regarding specific grounds for cassation renders the appeal null, as the cassation procedure is a non-devolutive extraordinary remedy limited to reviewing legality, not re-evaluating facts or granting substantive rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to articulate statutory grounds for cassation: Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 25.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat instanţei de judecata să oblige pârâtul sa anuleze prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020 si să respecte prevederile art. 86 pct. b din Legea nr. 127/2019.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 272 din data de 26 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii cererii, ca neîntemeiată, a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 272 din data de 26 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V., fără a indica vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurenţii au solicitat anularea sentinţei recurate şi acordarea drepturilor ce li se cuveneau prin Legea nr. 127/2019.
4. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu.
Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamanţilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din lecturarea susţinerilor recurenţilor, rezultă că aceştia nu au invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu au evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în aceste motive de casare.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurenţilor - reclamanţi de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.
Recurenţii-pârâţi, după cum s-a expus, succint, la pct. 3 al prezentei decizii, s-au limitat la a solicita drepturile ce li se cuveneau prin Legea nr. 127/2019, fără a motiva de ce instanţa de fond ar fi pronunţat o hotărâre nelegală.
Instanţa de control judiciar constată că solicitarea recurenţilor - reclamanţi de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 127/2019 nu poate reprezenta un motiv de recurs întrucât în actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.
Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de control judiciar având competenţa de a verifica exclusiv incidenţa vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menţionat.
O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. împotriva sentinţei civile nr. 272 din 26 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.