Judicial inspection classification resolution: cassation appeal nullity for failure to articulate specific legal grounds under Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.07.2022 sub nr. x/2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei C22-1036/11/07/2022 a Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare prin care a fost respinsă plângerea şi menţinută măsura de clasare dispusă în lucrarea nr. 22-1462 a Direcţiei de inspecţie pentru judecători, pe care o apreciază ca fiind netemeinică şi nelegală, solicitând schimbarea în tot a acestei rezoluţii.

Prin sentinţa civilă nr. 220 din 8 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejduecare să se dispună admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă a reiterat susţinerile din cererea de chemare în judecată în sensul că rezoluţia nr. C22-1036 a Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare prin care a fost respinsă plângerea şi menţinută măsura de clasare dispusă în lucrarea nr. 22-1462 a Direcţiei de inspecţie pentru judecători este nelegală, întrucât doamna judecător B. care a soluţionat dosarul nr. x/2021, înregistrat pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă şi a încălcat cu bună-ştiinţă normele de drept procesual, urmărind vătămarea sa.

A susţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 303/2004.

3. Apărările formulate

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal constatarea nulităţii căii de atac, întrucât nu sunt aduse critici hotărârii recurate, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantei A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentei-reclamante, rezultă că aceasta nu a invocat nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ. şi nu a evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra dispoziţia legală menţionată.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a aduce în discuţie argumentele prezentate în faţa instanţei de fond în cuprinsul acţiunii, solicitând anularea rezoluţiei nr. C22-1036 a Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare şi sancţionarea magistratului B..

Criticile de nelegalitate presupun, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Or, judecătorul fondului a expus considerentele pentru care a apreciat că acţiunea este neîntemeiată, respectiv a menţionat că, " rezoluţia de clasare atacată conţine, după o prezentare a premiselor activităţii desfăşurate de Inspecţia Judiciară, expunerea situaţiei de fapt, precum şi argumentarea soluţiei administrative, inclusiv raportat la dispoziţiile legale relevante." "În sens similar, rezoluţia inspectorului şef indică argumentele pentru care a dispus respingerea plângerii formulate de partea reclamantă împotriva rezoluţiei de clasare."

Prima instanţă a constatat totodată că "nu s-a făcut dovada încălcării de către judecătoriul învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2021 a normelor de drept material sau procesual, criticile invocate prin sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare şi preluate în contestaţia de faţă vizând în concret operaţiunile de stabilire a situaţiei de fapt, interpretare a normelor juridice şi apreciere a probelor administrate în cauză, specifice activităţii de judecată şi care se subsumează tocmai raţionamentului logico-juridic al magistratului.", că "(...) judecătorul care a pronunţat sentinţa civilă nr. 530/2022 a făcut o analiză a dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, raportate la situaţia de fapt ce a fost reţinută, aspecte ce se circumscriu activităţii de judecată propriu-zise.", astfel că "în mod corect a reţinut Inspecţia Judiciară că eventualele aspecte privind legalitatea sau temeinicia sentinţei antemenţionate sunt în competenţa de statuare a instanţei de control judiciar, în condiţiile legii."

În cauză, recurenta-reclamantă nu a combătut în niciun fel cele reţinute de instanţă, susţinând doar că rezoluţia nr. C22-1036 a Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare prin care a fost respinsă plângerea şi menţinută măsura de clasare dispusă în lucrarea nr. 22-1462 a Direcţiei de inspecţie pentru judecători este nelegală, întrucât doamna judecător B. care a soluţionat dosarul său cu nr. x/2021, înregistrat pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă şi a încălcat cu bună-ştiinţă normele de drept procesual, urmărind vătămarea sa, fiind necesar a se aplica dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 303/2004.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, şi nu de a reanaliza situaţia de fapt şi a reaprecia probele.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ. şi nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 220 din 8 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.