Legality of suspending administrative proceedings pending resolution of interdependent labor dispute under Art. 413(1)(1) CPC

Şedinţa publică din data de 05 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii în prezentul dosar, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în data de 05.07.2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, să se constate refuzul nejustificat de soluţionare a cererii sale privind eliberarea adeverinţelor necesare în vederea întocmirii dosarului de pensionare şi eliberarea adeverinţelor necesare întocmirii dosarului de pensionare, inclusiv adeverinţa de tip recapitulativă ce atestă vechimea reclamantei în magistratură de 25 de ani şi 2 zile la data de 03.01.2023.

2. Încheierea de suspendare a judecăţii cauzei

Prin încheierea din şedinţa publică de la 16 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare formulată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii cererii privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 la Tribunalului Bucureşti.

3. Recursul exercitat împotriva încheierii de suspendare a judecăţii cauzei

Împotriva încheierii din 16 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, în consecinţa, trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti in vederea repunerii acesteia pe rol si a reluării judecaţii.

A arătat că încheierea de suspendare de la data de 16.11.2023 este nelegala din perspectiva pronunţării sale cu greşita interpretare si aplicare a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva incidenţei motivului de nelegalitate instituit de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este de reţinut ca acesta vizează încălcarea legii, încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte respectiv: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplica ori dimpotrivă restrângerea nejustificata a aplicării prevederilor acesteia. Se subsumează motivului de casare anterior referit încălcarea unor principii generale de drept, dar si situaţia in care textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşita, inclusiv dar fara a se limita la cazurile in care norma juridica este susceptibila de interpretare, dar interpretarea data in speţa nu este justa.

Deşi instanţa de fond reţinut ca soluţionarea dosarului de fata nu poate fi efectuata independent de dosarul nr. x/2023, in caz contrar existând riscul generării unor hotărârii potrivnice, in final a apreciat ca sunt îndeplinite condiţiile vizând suspendarea facultativa.

Din punct de vedere procedural soluţia suspendării este greşita, încălcându-se o serie de norme si principii fundamentale ale procesului civil, chiar daca in cauza n-ar mai fi fost îndeplinite condiţiile conexării celor doua cereri.

A precizat că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de textul legal in temeiul căruia paratul a solicitat suspendarea prezentei cauze, judecătorul fondului apreciind, in mod eronat, ca soluţionarea prezentei cauze depinde de soluţionarea dosarului nr. x/2023

Art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instituie intr-adevăr o prerogativa pentru judecătorul investit cu soluţionarea cauzei, de a aprecia in sensul suspendării acesteia, in ipoteza in care soluţionarea cauzei depinde in tot sau in parte de existenta sau inexistenta unui drept ce formează obiectul altei judecaţi.

Din analiza si interpretarea acestui text de lege reiese ca pentru a se putea dispune suspendarea judecaţii unei cauze este necesar sa fie îndeplinite doua condiţii in mod cumulativ, respectiv:

(i) Soluţionarea cauzei a cărei suspendare se solicita sa depindă in tot sau in parte de existenta ori inexistenta unui drept;

(ii) Existenta sau inexistenta acestui drept sa formeze obiectul unei alte judecaţi.

În literatura de specialitate, in aceasta materie s-a exprimat ideea potrivit căreia articolul 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. presupune ca soluţia din proces depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecaţi si care, odată stabilit prin hotărâre definitiva, poate fi invocat cu efectele lucrului judecat in orice alt proces, potrivit celor prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru suspendarea judecaţii in temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este necesar a se demonstra ca soluţionarea pricinii depinde de dreptul ce face obiectul unei alte judecaţi, deci ca se afla intr-un raport de interdependenta.

Relaţia de interdependenta trebuie profund analizata de instanţa de judecata in fata căreia se ridica problema suspendării judecaţii, având in vedere mai ales faptul ca măsura suspendării se impune a fi luata numai daca soluţia care s-ar pronunţa intr-o cauza ar influenta hotărârea din pricina a cărei judecata se solicita a fi suspendata.

Pe de alta parte, adoptarea măsurii suspendării judecării cauzei depinde de aprecierea instanţei, care este datoare sa aibă in vedere nu numai legătura dintre cauze, ci si oportunitatea suspendării judecaţii, in caz contrar ne-am afla in fata unui act de vădita nedreptate fata de partea care stăruie in judecata.

Or, in realitate acest caz de suspendare facultativa vizează o chestiune prejudiciala, de a cărei soluţionare poate depinde decizia ce urmează a fi pronunţata in cauza iar nu de soluţionarea unei cauze cu privire la un drept ce face obiectul altei judecaţi, nu a aceluiaşi drept.

Per a contrario, in situaţia in care o astfel de dependenta procesuala nu exista, rezulta cu evidenta faptul ca nu se va justifica sub nicio forma măsura suspendării judecaţii, fiind incident in aceasta circumstanţa un principiu fundamental care guvernează procesul civil in general, respectiv judecarea cauzei cu celeritate, in termen optim si previzibil.

Mai mult decât atât, urmează de asemenea a fi înlăturate si considerentele instanţei prin care retine ca "este evident ca soluţionarea dosarului de fata nu poate fi efectuata independent de dosarul nr. x/2023, in caz contrar existând riscul generării unor hotărâri potrivnice" si se constata ca mijloacele procedurale pentru remedierea unor astfel de situaţii sunt cu totul altele.

În lumina acestor idei, a mai susţinut că, potrivit principiilor de drept procesual si a doctrinei de specialitate in materie, mijlocul si instituţiile procedurale pentru a se preîntâmpina pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti potrivnice sunt excepţia conexităţii si excepţia litispendenţei, cată vreme discutam despre doua cereri similare înregistrate pe rolul a doua instanţe diferite deopotrivă competente.

În schimb, mijlocul procedural pentru a sancţiona pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti potrivnice este autoritatea de lucru judecat prin efectul sau negativ.

Totodată, a susţinut că cele doua cereri similare sunt puse in lumina in cadre procesuale fundamental distincte, astfel cum de altfel retine si instanţa de fond, respectiv in cadrul prezentului dosar este investita o instanţa de contencios administrativ cu o cerere ce vizează refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, in schimb in cadrul dosarului nr. x/2023, înregistrat pe rolul Tribunalului la secţia de Conflicte de Munca, cauza acţiunii este cu totul alta, respectiv anularea unor acte.

Capătul de cerere ce vizează constatarea vechimii in munca a recurentei de 25 de ani si 2 zile la data de 03.01.2023, se afla in strânsa legătura cu fiecare din cadrele procesuale stabilite in dosarele anterior menţionate.

Prin urmare, având in vedere ca in temeiul altui principiu care guvernează in general procesul civil, consacrat legislativ in art. 20 din C. proc. civ., conform căruia, judecătorul are obligaţia sa asigure respectarea si sa respecte el insusi principiile fundamentale ale procesului civil, suspendarea prezentei cauze nu se justifica din niciun punct de vedere.

În evaluarea oportunităţii suspendării procesului pe temeiul analizat in cele ce preced, instanţa de judecata trebuia sa ia in considerare ansamblul circumstanţelor cauzei, astfel incat sa nu se ajungă la o forma de abuz procesual.

Raportând întregul raţionament la împrejurările factuale concrete din aceasta speţa, in concordanta si cu cele dezvoltate in cele ce preced, nu se confirmă existenta unui alt drept aflat in disputa pe rolul instanţelor de judecata, de soluţionarea căruia sa depindă decizia din prezentul dosar.

Existenţa cererii de pe rolul Tribunalului Bucureşti la secţia de conflicte de munca si asigurări sociale, ce are un obiect fundamental distinct fata de cel din prezenta cauza, nu impacteaza sub niciun aspect soluţia ce urmează a fi pronunţata in prezenta cauza.

În prezenta cauza, cadrul procesual obiectiv se circumstanţiaza unui litigiu in contenciosul administrativ si deci al Legii nr. 554/2004, aflat in competenta instanţelor de contencios administrativ, or in cadrul dosarului nr. x/2023 discutam despre un litigiu de munca in competenta instanţelor specializate competente.

Sub aspectul obiectului celor 2 cauze, a arătat că litigiul de munca ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 are ca obiect anularea unor acte distincte de cel din prezenta cauza, precum si solicitarea instanţei de a suplini voinţa Consiliului Superior al Magistraturii in calitate de ultim angajator la data de 03.01.2023, care a soluţionat cererile reclamantei încălcând prevederile legale in materie de pensionare si eliberare din funcţie.

In schimb, in prezenta cauza litigiul vizează constatarea refuzului nejustificat al paratului Consiliul Superior al Magistraturii de a soluţiona in acord cu prevederile legale o cerere formulata de subsemnata privind eliberarea unei Adeverinţe. Legătura de cauzalitate si dependenta dintre cele două dosare este pur fictiva, sens in care nu se poate aprecia nici din punct de vedere procedural nici din punct de vedere al fondului ca soluţionarea uneia ar depinde de soluţionarea celeilalte.

A susţinut că judecătorul fondului era obligat in mod legal de a pronunţa o decizie in cauza pe care o soluţionează potrivit propriei sale convingeri, fara a fi ţinut sa aştepte soluţionarea vreunui alt dosar care prezintă similitudini, in acord cu dispoziţiile legale aplicabile si cu situaţia de fapt descrisa de părţi si mai mult decât atât, este ţinut sa respecte toate garanţiile si principiile fundamentale ale procesului civil.

Concluzionând sub întregul aspect, a arătat că nu sunt îndeplinite exigentele si condiţiile impuse de C. proc. civ. pentru suspendarea prezentului dosar, in cauza neexistând niciun motiv care ar putea sa impună necesitatea acestui incident procesual.

În virtutea întregii argumentaţii expusa in cele ce preced, a solicitat admiterea recursului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei, ca fiind legală şi temeinică.

În apărare, a mai arătat că în cauză nu poate fi aplicată soluţia conexităţii deoarece prevederea legală de la art. 139 C. proc. civ. este incidentă doar în cazul a două sau mai multe pricini aflate în curs de soluţionare, pe rolul primei instanţe. Or, cauza nr. x/2023 a fost soluţionată în primă instanţă nedefinitiv la data de 06.06.2023 prin respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul reclamantei A. este nefondat, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Instanţa de recurs este învestită cu exercitarea controlului judiciar asupra soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal privind suspendarea judecăţii prezentei cauze, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., până la pronunţarea unei hotărâri definitive în Dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Criticile de nelegalitate dezvoltate prin cererea de recurs converg, în esenţă, spre ideea, conform căreia, prima instanţă a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., nefiind îndeplinite cerinţele textului procedural necesare suspendării judecăţii cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ.:

"Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;".

Art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. reglementează o măsură de suspendare facultativă a judecăţii, din economia dispoziţiilor precitate rezultând că între două procese trebuie să existe o anumită legătură, esenţial fiind ca soluţia în procesul al cărui judecată se doreşte a fi suspendată, să fie influenţată, să depindă, în tot sau în parte de soluţia pronunţată în cauza până la a cărei soluţionare se solicită suspendarea.

În acest context, critica recurentei, în sensul că cele două cauze au temeiuri juridice diferite, nu are nicio relevanţă din perspectiva ipotezei suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., condiţia impusă de norma procedurală fiind aceea a existenţei unei alte judecăţi în cadrul căreia trebuie să se stabilească existenţa sau inexistenţa unui drept de care depinde şi soluţionarea celei de a doua cauze.

Prin urmare, legiuitorul nu a făcut distincţie cu privire la obiectul celeilalte judecăţi sau cu privire la temeiul juridic al acesteia, singurul element comun constând în invocarea aceluiaşi drept în considerarea căruia trebuie dezlegat raportul juridic litigios dedus judecăţii în ambele cauze.

Pornind de la aceste consideraţii de ordin teoretic, în cazul concret al speţei de faţă, Înalta Curte constată că acţiunea judecătorească, ce formează obiectul Dosarului nr. x/2023 al Tribunalului Bucureşti, secţia VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale, astfel cum rezultă din sentinţa nr. 3525/2023 pronunţată în primă instanţă, vizează, în principal, anularea Deciziei nr. 2889/10.03.2023 emisa de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti - Casa Locală de Pensii Sector 6 Bucureşti prin care a fost respinsa cererea reclamantei de acordare a pensiei de serviciu, in temeiul art. 82 şi art. 86 din Legea nr. 303/2004 coroborate cu art. 211 alin. (1) şi art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022,iar în subsidiar, să se constate că reclamanta are o vechime in funcţia de magistrat de 25 de ani si 2 zile (douăzeci si cinci de ani si doua zile) la data de 03.01.2023, data formulării cererii de pensionare şi să se dispună obligarea Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti - Casa Locală de Pensii Sector 6 Bucureşti sa emită in favoarea reclamantei Decizia privind acordarea pensiei de serviciu in temeiul art. 82 şi art. 86 din Legea nr. 303/2004 coroborate cu art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 cu raportare la luna decembrie 2022, anterioară datei formulării cererii de pensionare, respectiv 03.01.2023.

În prezentul litigiu, reclamanta urmăreşte să se constate refuzul nejustificat de soluţionare a cererii sale privind eliberarea adeverinţelor necesare în vederea întocmirii dosarului de pensionare şi eliberarea adeverinţelor necesare întocmirii dosarului de pensionare, inclusiv adeverinţa de tip recapitulativă ce atestă vechimea reclamantei în magistratură de 25 de ani şi 2 zile la data de 03.01.2023.

Prin urmare, dreptul pretins de reclamanta A. în prezenta cauză, constând în eliberarea adeverinţelor necesare întocmirii dosarului de pensionare, inclusiv adeverinţa de tip recapitulativă ce atestă vechimea reclamantei în magistratură de 25 de ani şi 2 zile la data de 03.01.2023, nu poate fi dezlegat mai înainte de a se constata definitiv, pe cale judecătorească, vechimea în funcţie a reclamantei necesară întocmirii dosarului de pensionare aşa cum s-a solicitat şi în dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

În raport de aceste constatări, Înalta Curte reţine că alegaţiile recurentei, referitoare la inexistenţa legăturii şi a interdependenţei dintre cele două dosare, nu pot fi apreciate ca fiind valide în contextul în care petitul celor două cereri de chemare în judecată înregistrate pe rolul a două instanţe diferite, la date diferite şi în contradictoriu cu pârâţi diferiţi, este parţial identic.

Mai mult decât atât, soluţia conexităţii, conform art. 139 alin. (1) C. proc. civ., invocată de reclamantă ar mai fi putut fi aplicată, aşa cum a statuat în mod corect şi prima instanţă de judecată, în situaţia în care cele două pricini s-ar mai fi aflat în curs de soluţionare, or, dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea cu nr. x/2023 a fost soluţionat nedefinitiv la data de 06.06.2023, prin sentinţa civilă nr. 3525/2023.

Pentru considerentele expuse, instanţa de control judiciar constată că încheierea de suspendare a judecăţii cauzei, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, este apărată de orice critică de nelegalitate circumscrisă ipotezei încălcării sau aplicării greşite a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

În concluzie, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.