Legal standard for defining Securitate collaborator: sufficiency of potential, rather than actual, infringement of fundamental rights by reported information

Şedinţa publică din data de 05 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constatate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1361 de la data de 5 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., fiind constată calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1361 de la data de 5 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

A arătat că hotărârea judecătoreasca pronunţata este nelegala, instanţa de fond, în mod greşit si cu încălcarea dispoziţiilor din cadrul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a reţinut ca recurentul-reclamant este colaborator al Securităţii.

A invocat prevederile art. 7 din Convenţie, Hotărârea C.E.D.O. din 24.07.2008 în cauza Kononov contra Letoniei şi practica ÎCCJ în materie, cu precizarea că prima instanţă de judecată nu a avut in vedere ceea ce s-a statuat în cuprinsul hotărârii nr. 980/2011 atunci când a soluţionat prezenta cauza.

Recurentul - pârât a arătat că a fost constrâns sa consemneze acele note informative, sub îndrumarea ofiţerilor de securitate si, având in vedere consecinţele pe care le-ar fi suportat în caz contrar, acesta a fost nevoit sa se conformeze cerinţelor privite. Mai mult decât atât, are importanţă faptul ca notele informative semnate de recurent nu au avut repercusiuni asupra celor trei persoane, acestea nefiind trase la răspundere penală/administrativa/civila.

Fară a tine cont de circumstanţele anterior expuse si de faptul ca adevărul obiectiv nu ar putea fi stabilit într-o sala de judecata din perspectiva istoriei, prima instanţa a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G, nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securităţii.

Conform acestor dispoziţii, pentru a fi declarată colaborator al Securităţii, persoana care a furnizat informaţii, precum note si rapoarte scrise, trebuie sa îndeplinească cumulativ doua condiţii: sa fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar pe de alta parte, sa fie vizata îngrădirea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului.

A menţionat că, în mod greşit, instanţa de fond a considerat că în cauza sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale susmenţionate, făcând o analiza superficiala a probatoriului administrat in cauza.

În ceea ce priveşte prima condiţie cerută de textul de lege, în cuprinsul notelor informative date de către recurent nu sunt menţionate activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist, consemnările făcute de acesta având un caracter mult prea general pentru a fi declarate "denunţuri". Într-o singura nota informativa, respectiv cea privitoare la B., recurentul notează "discuţii necorespunzătoare in domeniul economic si politic", însa chiar si acestea sunt vagi si nu pot conduce la o participare in mod direct si activ la activităţi care erau potrivnice regimului din acea vreme.

Restul informaţiilor consemnate in note cuprindeau fapte de notorietate, cum ar fi cele referitoare la locurile de munca pe care le deţineau persoanele vizate, la consumul de băuturi alcoolice, etc, nici acestea neputând fi catalogate ca informaţii care sa vizeze îngrădirea drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale omului.

Fata de aceste motive, a solicitat admiterea recursului formulat si casarea hotărârii pronunţate, iar in rejudecare, respingerea cererii reclamantului C.N.S.A.S.

In drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte constantă că instanţa de contencios administrativ a fost învestită de intimatul - reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu o acţiune privind constatarea calităţii ce colaborator al securităţii pentru recurentul - pârât A..

Prima instanţă, considerând îndeplinite condiţiile legale de la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, a admis cererea de chemare în judecată, reţinând că notele informative ale paratului au fost de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor vizate, furnizarea acestor informaţii către organele de securitate având posibilitatea să expună persoanele vizate la consecinţe negative.

Împotriva acestei soluţii, a formulat cerere de recurs pârâtul invocând interpretarea şi aplicarea greşită a legii în cauză, respectiv neîndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru a se constata calitatea sa de colaborator al securităţii aşa cum sunt acestea reglementate la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Învestită cu soluţionarea căii de atac a recursului, Înalta Curte urmează a se pronunţa cu privire la incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) prevede:

"(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: ... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material …" totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispoziţiilor citate în precedent, Înalta Curte reţine că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoaşterea posibilităţii părţii interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că prima condiţie cerută de textul de lege de la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care defineşte colaboratorul Securităţii este definit ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce forma, precum note si rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile si atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist si care au vizat îngrădirea drepturilor si libertarilor fundamentale ale omului" este îndeplinită.

În acest sens, ca urmare a analizării materialului probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, recurentul-pârât a furnizat informaţii Securităţii, care au vizat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Din înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că pârâtul a fost recrutat ca informator al Securităţii, având numele conspirativ "C.", aspect ce rezultă din angajamentul din semnat de către acesta la data de 24.09.1989 şi din raportul întocmit la data de 23.09.1984 de Lt. Maj. D. din cadrul Inspectoratului Judeţean Galaţi - Serviciul II B.

Prin angajamentul semnat, pârâtul s-a angajat să colaboreze "în mod secret, organizat şi activ cu organele de securitate în activitatea pe care o desfăşoară acesta de prevenire a oricăror acte care ar putea aduce atingerea securităţii Statului", neexistând niciun element care să conducă la concluzia că angajamentul a fost smuls prin constrângere.

S-a reţinut în cuprinsul notei de constatare că, în urma angajamentului, pârâtul a furnizat organelor de securitate un volum ridicat de informaţii cu privire la diferite persoane din cadrul colectivităţii, acesta dând dovada de iniţiativă în furnizarea unor informaţii cât mai detaliate.

Cu toate acestea, relevanţă prezintă în cauză nota informativă olografă de la data de 24.09.1984, aflată la dosar de fond, în care s-a consemnat faptul că "Referitor la numitul B.. informez că îl cunosc de mulţi ani şi o perioadă am fost prieteni, este cooperator la CAP Fîrţăneşti. A lucrat şi la Galaţi, dar a fost dat afară şi a trebuit să revină în sat. Duce o viaţă dezordonată, şi-a lăsat nevasta şi se ţine de băutură. Am auzit că îndeamnă şi pe alţii să nu mai lucreze, după ce se îmbată, uneori, face discuţii necorespunzătoare în domeniul economic şi politic".

Prin urmare, recurentul - pârât a furnizat informaţii vizând comportamentul în societate al unor persoane precum şi atitudinea acestora faţă de regimul politic şi de situaţia economică a ţării, această atitudine nefiind pe placul regimului comunist, existând suspiciunea, temerea ca cetăţenii ar putea compara condiţiile economice şi politice sau ar fi nemulţumiţi de neajunsurile din ţară.

În ceea ce priveşte a doua condiţie, din interpretarea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că cerinţa legală pe care trebuie să o îndeplinească informaţiile furnizate organelor de Securitate pentru a se reţine calitatea de "colaborator" este aceea ca denunţarea să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Aşadar, pentru a se reţine calitatea unei persoane de "colaborator al Securităţii" este suficient ca informaţiile furnizate să urmărească, să aibă potenţialul, să fie apte să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale, nefiind necesar să se dovedească împrejurarea că aceste drepturi au fost încălcate sau îngrădite în concret. Or, la aprecierea îndeplinirii acestei cerinţe trebuie avută în vedere atitudinea subiectivă a persoanei care furnizează informaţiile, în sensul de a se stabili dacă aceasta conştientiza faptul că informaţiile respective pot atrage consecinţe în ceea ce priveşte persona vizată, consecinţele constând în măsuri de urmărire şi verificare care presupun îngrădirea sau chiar încălcarea unor drepturi fundamentale.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că informaţiile furnizate de pârât Securităţii au, fără putinţă de tăgadă, acest potenţial, în sensul că, în raport de conţinutul lor, sunt de natură să expună persoanele la care se referă unor consecinţe grave.

De asemenea, este în afara oricărei îndoieli faptul că pârâtul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate, acceptând că asupra persoanelor respective urma să se desfăşoare acţiuni care vizau încălcarea dreptului la viaţă privată, prin ingerinţele autorităţilor în viaţa acestora (acţiuni de investigaţii).

Într-adevăr, informaţiile furnizate de către recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, având în vedere că furnizarea informaţiilor indicate anterior era de natură să determine urmărirea şi intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 1361 din 5 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.