Classification of repeated knife attacks on vital areas as qualified attempted murder versus bodily harm

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 285 din 13 octombrie 2004, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul F.V. la 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 74 – art. 76 C. pen. și la o lună închisoare, pentru infracțiunea de port fără drept al unui cuțit, prevăzută de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 74 – art. 76 C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată R.O. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul corp delict.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 400.000 lei, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 3 februarie 2004, după ce consumase băuturi alcoolice, întâlnindu-l pe R.O. într-un bar din localitatea Humoreni, cu care anterior avusese un conflict minor, inculpatul a mers la masa acestuia și i-a aplicat, prin surprindere mai multe lovituri de cuțit în zona gâtului și a feței.

În urma loviturilor primite, victima a suferit vătămări corporale care au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 372 din 29 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita în principal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen., referitoare la greșita încadrare juridică a faptelor și la individualizarea pedepsei.

Examinând hotărârile pronunțate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (declarațiile constante ale părții vătămate, certificatul medico – legal și planșele foto întocmite în cursul urmăririi penale, declarațiile martorilor R.P., V.I.A., T.I., M.I., P.N.C., F.V. și P.M., coroborate cu recunoașterile inculpatului) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că la data de 3 februarie 2004, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict minor avut anterior cu partea vătămată, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri de cuțit în regiunea gâtului și a feței, în timp ce se afla într-un local public, provocându-i vătămări corporale care au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Intenția inculpatului de a ucide rezultă din materialitatea faptelor, inculpatul lovind, în mod repetat, victima cu un cuțit (obiect apt de a ucide) în regiunea gâtului (zonă vitală a corpului) ceea ce demonstrează că acesta a acceptat rezultatul socialmente periculos chiar dacă nu a urmărit producerea lui.

Se constată, totodată că fapta inculpatului de a purta, fără drept, cuțit într-un loc public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

Referitor la pedepsele aplicate se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor, instanța de fond respectând criteriile prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen., respectiv, gradul de pericol social sporit al infracțiunii săvârșite, condițiile concrete în care a fost comisă, cât și persoana inculpatului care, nu a mai comis fapte antisociale având o poziție sinceră în cursul procesului.

Întrucât motivele de casare invocate de inculpat nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă alte motive din cele prevăzute de art. 3859 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva deciziei penale nr. 372 din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2005.