Validity of document deadlines in public funding applications during information system suspension.

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2021, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, anularea deciziilor de respingere a cererilor de finanţare nerambursabilă pentru programul "CASA VERDE FOTOVOLTAICE", emise de către Comitetul Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu pentru fiecare dintre reclamanţi în parte şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtei ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU ("AFM") ca în termen de maxim 30 de zile să procedeze la emiterea unor decizii de aprobare a cererilor de finanţare nerambursabilă şi rezervarea sumelor aferente finanţării pentru fiecare dintre reclamanţi în parte, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 110 din 15 aprilie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU. Au fost anulate Decizia Comitetului director adoptată în şedinţa din data de 07.08.2020 şi Decizia Comitetului director din data de 11.06.2020 prin care s-a respins cererea de finanţare nerambursabilă pentru programul "Casa Verde Fotovoltaice" formulată de reclamant. Totodată, a fost obligată ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU la reanalizarea cererii de finanţare nr. x formulată de reclamant.

3. Calea de atac exercitată în cauză

A. Recurs principal

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor sale, a susţinut recurenta - pârâtă că instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea prevederilor cuprinse în Ghidul de finanţare aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018.

A invocat faptul că în mod greşit prima instanţă a procedat la anularea în tot a Deciziilor Comitetului Director de la data de 07.08.2020 şi de la data de 11.06.2020, acte care au produs efecte faţă de mai mulţi solicitanţi înscrişi în Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică.

O altă critică adusă sentinţei civile de la fond o reprezintă interpretarea greşită dată de prima instanţă prevederilor din Ghid referitoare la data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate, fiind evidentă confuzia cu privire la incidenţa în speţă a unor prevederi sau cu privire la semnificaţia unor termeni. Astfel, prima instanţă a asimilat noţiunea de suspendare a procedurii cu noţiunea de indisponibilitate a aplicaţiei informatice.

A susţinut că art. 21 lit. e) şi art. 18 alin. (3) din Ghid stabilesc data la care se realizează înscrierea solicitantului în program care este diferită de data prevăzută de art. 18 alin. (1) al aceluiaşi Ghid.

Prin urmare, nu este de acord cu considerentele primei instanţe care a statuat că valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare a fost analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, faţă de prevederile exprese ale art. 21 lit. e) din Ghid care stabilesc termenul de valabilitate de 30 de zile al extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program.

A mai susţinut că, dată fiind suspendarea sesiunii de înscriere, sunt în mod egal considerate ca fiind depuse în termen cererile de finanţare, indiferent dacă acestea au fost introduse în aplicaţie anterior sau subsecvent suspendării. În acest sens, a precizat că avertizat solicitanţii cu privire la necesitatea îndeplinirii de către documentele din dosarul de finanţare a cerinţelor de conformitate la data înregistrării lor în aplicaţia informatică.

În recurs nu ar putea fi validat raţionamentul primei instanţe în sensul că solicitanţii care au depus documente doveditoare la instalatorul validat anterior suspendării sesiunii de înscriere în program ar fi absolviţi de obligaţia de a prezenta documente conforme la data înscrierii în aplicaţia informatică.

Totodată, a arătat că indisponibilitatea aplicaţiei informatice la care face referire art. 33 alin. (7) din Ghid are în vedere anumite probleme de ordin tehnic care ar putea afecta funcţionarea aplicaţiei informatice, suspendarea procedurii de licitaţie reprezentând o măsură unilaterală dispusă de Autoritate, dictată de circumstanţe obiective, finalizată cu sesizarea organelor abilitate pentru a se pronunţa cu privire la legalitatea înscrierilor efectuate de către instalatorii validaţi în aplicaţia informatică.

Pentru toate aceste considerente, apreciază că se impune admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinţei civile atacate.

B. Recurs incident

Împotriva sentinţei civile nr. 110 din 15 aprilie 2021 a formulat cerere de recurs şi reclamantul A., solicitând admiterea acestuia şi casarea în parte a sentinţei atacate, urmând ca instanţa să oblige AFM la aprobarea cererii de finanţare nerambursabilă formulată de reclamant şi rezervarea sumei aferente finanţării, cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi a solicitat obligarea AFM la emiterea unei decizii de admitere a cererii de finanţare formulate.

A susţinut recurentul - reclamant că după aprobarea cererii de finanţare, art. 8 din Ghid prevede o etapă ulterioară, iar în accepţiunea sa, verificarea legalităţii înscrierii este una şi aceeaşi cu verificarea eligibilităţii cererii de finanţare.

Contrar celor menţionate de prima instanţă, recurentul - reclamant a susţinut că AFM nu se mai află la momentul analizării cererilor de finanţare, astfel că se impunea obligarea autorităţii pârâte la aprobarea cererii de finanţare, ca efect a admiterii acţiunii principale.

4. Apărările formulate în cauză

Recurentul - reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul principal în cadrul căreia a solicitat respingerea criticilor recurentei - pârâte, ca nefondate.

Recurenta - pârâtă AFM a formulat întâmpinare la recursul incident solicitând, în esenţă, respingerea acestuia faţă de netemeinicia criticilor expuse de partea adversă.

II. Considerentele instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În cursul anului 2020, ca urmare a anunţului de deschidere a sesiunii de finanţare privind Programul Casa Verde, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018 emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ("Ghidul de finanţare"), reclamantul A. a depus la AFM Bucureşti dosarul de finanţare în vederea instalării de panouri fotovoltaice pentru imobilul său.

În urma analizei cererii de finanţare depusă de către reclamant operate de către Comisiile din cadrul AFM, prin Decizia administrativă de la data de 11.06.2020, Administraţia Fondului pentru Mediu a respins-o, cu motivarea că " Extrasul de carte funciară eliberat la data de 21.08.2019 avea o vechime mai mare de 30 de zile la data înscrierii în aplicaţie, respectiv la data de 06.11.2019, neputând fi analizate criteriile de eligibilitate care decurg din acesta. De asemenea, s-a mai reţinut ca motiv de respingere a cererii e finanţare faptul că certificatul de atestare fiscală privind taxele şi impozitele locale şi alte venituri ale bugetului local, emis pe numele solicitantului de către autoritatea publică locală în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, cu nr. de înregistrare 3461/20.08.2019 era ieşit din termenul de valabilitate la data depunerii dosarului. ".

Urmare acestei soluţii emise de AFM, în temeiul art. 19 din Ghidul de finanţare a Programului Casa Verde coroborat cu dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a formulat contestaţie împotriva Deciziei de respingere a cererii de finanţare nr. x.

Din Adresa Extras verso aflată în copie la dosarului de fond adoptată de Comisia de Soluţionare a contestaţiilor din cadrul AFM, rezultă că a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de către reclamant împotriva Deciziei de respingere de la data de 11.06.2020 a cererii de finanţare nr. x emisă de către AFM, cu motivarea "se respinge contestaţia deoarece extrasul de carte funciară de la data de 21.08.2019 şi certificatul de atestare fiscală nr. x/20.08.2019 nu respectă la data înscrierii solicitantului, respectiv 06.11.2019, termenul de valabilitate stabilit conform art. 2 lit. e) şi h) din Ghidul de finanţare".

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat a solicitat instanţei anularea deciziilor de respingere a cererilor de finanţare nerambursabilă pentru programul "CASA VERDE FOTOVOLTAICE", emise de către Comitetul Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu pentru fiecare dintre reclamanţi în parte şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtei ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU ("AFM") ca în termen de maxim 30 de zile să procedeze la emiterea unor decizii de aprobare a cererilor de finanţare nerambursabilă şi rezervarea sumelor aferente finanţării pentru fiecare dintre reclamanţi în parte, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond a admis cererea formulată de reclamantul A. reţinând în esenţă că suspendarea înregistrărilor în aplicaţia informatică a fost decisă de însăşi pârâta, fiind întemeiată exclusiv pe culpa acesteia, iar documentaţia reclamantului era completă şi conformă exigenţelor legale la momentul depunerii ei la instalatorul validat.

Soluţia primei instanţe este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, care, contrar susţinerilor recurentei - pârâte, apreciază că judecătorul fondului a interpretat în mod corect dispoziţiile art. 18 din Ordinul nr. 1287/2018 emis de Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, ce au următorul conţinut:

"Dosarul de validare a instalatorului trebuie să cuprindă următoarele documente:

…

e) certificatul de atestare fiscală privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local, emis pe numele operatorului economic de către autoritatea publică locală în a cărei rază teritorială îşi are sediul social, în termen de valabilitate la data depunerii dosarului de validare, în original, în copie legalizată sau emis şi comunicat prin mijloace electronice de transmitere la distanţă"

Prin Decizia AFM din data de 11.06.2020 s-a reţinut ca motiv al respingerii cererii reclamantului faptul că: " Extrasul de carte funciară eliberat la data de 21.08.2019 avea o vechime mai mare de 30 de zile la data înscrierii în aplicaţie, respectiv la data de 06.11.2019, neputând fi analizate criteriile de eligibilitate care decurg din acesta. De asemenea, s-a mai reţinut ca motiv de respingere a cererii e finanţare faptul că certificatul de atestare fiscală privind taxele şi impozitele locale şi alte venituri ale bugetului local, emis pe numele solicitantului de către autoritatea publică locală în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, cu nr. de înregistrare 3461/20.08.2019 era ieşit din termenul de valabilitate la data depunerii dosarului.".

În acord cu soluţia pronunţată şi de judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că Decizia de respingere a cererii de finanţare nr. x emisă de către AFM la data de 11.06.2020 şi Decizia adoptată de Comisia de Soluţionare a contestaţiilor din cadrul AFM la data de 07.08.2020 sunt nelegale şi netemeinicie, fiind emise cu nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) şi i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Interpretarea prevederilor art. 18 alin. (3) din Ghidul solicitantului în care se menţionează că, ulterior înscrierii la instalatorul validat este necesară şi înregistrarea în aplicaţia informatică a datelor privitoare la solicitant, nu conduce, în această situaţie particulară, la concluzia potrivit căreia respectarea termenului de valabilitate a extrasului de carte funciară şi a certificatului de cazier fiscal se raportează la data de 06.11.2019, aşa cum susţine recurenta-reclamantă, dată la care înscrierea în aplicaţia informatică a fost deblocată.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, suspendarea înscrierilor a fost pe deplin imputabilă AFM, iar nevalabilitatea actelor depuse de către intimată reprezintă consecinţa directă a decalării termenului de înregistrare a cererii în aplicaţia informatică. Prin urmare, imposibilitatea accesării platformei de către reclamant nu poate să determine respingerea cererii acestuia de înscriere în cadrul Programului.

Coroborând cele anterior amintite cu dispoziţiile art. 7 lit. g) din Ghid, care definesc cererea de finanţare nerambursabilă ca fiind formularul depus de către solicitant la instalatorul validat, şi cu menţiunile comunicatul de presă emis de către autoritatea intimată prin care a menţionat în mod expres că documentele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, se apreciază că dosarul recurentului - reclamant era conform.

Totodată, recurenta - pârâtă a precizat în comunicatul de presă emis că doar persoanele fizice care nu au depus şi înregistrat documentele la instalatorii validaţi până la data de 10 septembrie au posibilitatea de a depune la instalatori documentele solicitate, cu condiţia ca acestea să fie valabile la data înregistrării în aplicaţia informatică, însă recurentul - reclamant nu se încadra în această categorie deoarece documentele acestuia fuseseră depuse anterior suspendării accesului la aplicaţia informatică.

Or, reclamantul a depus în termen dosarul conţinând a cererea de finanţare nr. x la instalatorul validat, acestea fiind valabile la data depunerii lor, neputând să i se impute acestuia faptul că, la data deblocării aplicaţiei informatice, nu mai erau în termenul de valabilitate.

De asemenea, art. 33 alin. (7) prevede că în situaţia în care "aplicaţia informatică este indisponibilă, toate termenele prevăzute în ghidul de finanţare care depind de funcţionarea ei se prelungesc corespunzător cu perioada în care aceasta nu a funcţionat", fără a exclude prelungirea termenelor în ipoteza în care indisponibilitatea aplicaţiei se datorează suspendării temporare a funcţionalităţii acesteia. Constatând, aşadar, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, că extrasul de carte funciară depus de reclamant îndeplineşte toate condiţiile de formă prevăzute de dispoziţiile art. 21 lit. e) din Ordinul nr. 1287/2018, atestând faptul că reclamantul este proprietar al imobilului pe care se implementează sistemul de panouri pentru care se solicită finanţare.

Prin urmare, în mod legal, instanţa de fond a admis cererea reclamantului de anulare a deciziei Comitetului director adoptată în şedinţa din data de 12.08.2020 şi publicată pe site-ul Administraţiei Fondului pentru Mediu la data de 12.08.2020 prin care Administraţia Fondului pentru Mediu a respins contestaţia reclamantului formulată împotriva Deciziei Comitetului director din data de 11.06.2020.

Prin urmarea, critica recurentei privind încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor prevăzute de art. 21 lit. e) şi h) din Ordinul nr. 1287/2018, este nefondată, nefiind aptă sa conducă la reformarea sentinţei recurate din perspectiva pretinsă.

Procedând în continuare la analiza motivelor de recurs din cererea de recurs incident formulat de recurentul reclamant, Înalta Curte reţine că critica ce vizează soluţia instanţei de fond de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii prin care să aprobe cererea de finanţare depusă de către reclamant, în vederea accesării finanţării din cadrul Programului "Casa Verde " şi la încheierea contractului de finanţare cu reclamantul, nu poate fi primită de către instanţa de control judiciar.

Legea nr. 554/2004, prin art. 18 ce reglementează şi enumeră soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de contencios administrativ, consacră, astfel cum în mod constant s-a reţinut şi în doctrină, caracterul de plină jurisdicţie al contenciosului administrativ, în sensul că instanţa care soluţionează acţiunea poate să anuleze în tot sau în parte actul administrativ, să oblige autoritatea pârâtă să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, să se pronunţe asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului dedus judecăţii şi care nu pot fi atacate separat, conform art. 8 alin. (1) din lege.

Aşadar, instanţa de contencios administrativ poate, ea însăşi, să dispună măsuri pentru recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vătămat constând chiar în reformarea unei decizii administrative şi pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantului, fără ca astfel de dispoziţii cuprinse în hotărâri judecătoreşti să poată fi considerate imixtiuni în activitatea administraţiei publice.

Cum recurenta pârâta, analizând fondul dreptului reclamantului, a respins cererea acestuia doar pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 21 lit. e) şi h) din Ordinul nr. 1287/2018 prin care s-a aprobat Ghidul de finanţare al Programului Casa Verde, iar instanţa de primă jurisdicţie a constatat că aceste condiţii sunt îndeplinite, în mod corect judecătorul fondului, în temeiul dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, a obligat recurenta la reanalizarea cererii de finanţare.

Procedând astfel, instanţa de primă jurisdicţie nu s-a subrogat autorităţii recurente şi s-a pronunţat în limitele conferite de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 care trasează coordonatele generale ale conţinutului hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de contencios administrativ, fără a trata în mod diferenţiat contenciosul obiectiv (de anulare) şi contenciosul subiectiv, caracterul de plină jurisdicţie al contenciosului administrativ subiectiv fiind consacrat de alin. (1) şi (2) ale acestui text de lege.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu şi recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 110 din 15 aprilie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2023.