Joint and several tax liability annulled for failure to validly notify preliminary hearing under Fiscal Procedure Code

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 31.01.2018, sub numărul x/2018, A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele ANAF-DGRFPB-Compartimentul Insolvabilitate, Răspundere Solidară şi Insolvenţă şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, în principal, în conformitate cu art. 9 alin. (1) şi (4) şi art. 26 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, admiterea excepţiei lipsei audierii reclamantei anterior luării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.06.2017, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, desfiinţarea Deciziei nr. 8529/14.11.2017 şi anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.06.2017.

În subsidiar, dacă instanţa va considera că dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură fiscală au fost îndeplinite, a solicitat desfiinţarea Deciziei nr. 8529/14.11.2017 şi pe fondul raportului juridic fiscal anularea în totalitate a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.06.2017, ca nelegală şi netemeinică.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.05.2018 cauza a fost suspendată la solicitarea reclamantei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a cauzei nr. x/2017.

La data de 07.03.2022, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei întrucât dosarul nr. x/2017 a fost soluţionat definitiv.

De asemenea, odată cu cererea de repunere pe rol a cauzei a formulat şi cerere completatoare, prin care a solicitat să se analizeze şi legalitatea actelor administrative ce au stat la baza emiterii decizie de atragere a răspunderii solidare, respectiv Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 01.02.2016 şi Decizia de impunere nr. x din 01.02.2016, acte administrative a căror anulare a solicitat-o în dosarul nr. x/2017.

La data de 28.04.2022, pârâta a formulat întâmpinare la cererea completatoare prin care a solicitat decăderea reclamantei din dreptul de a formula cerere completatoare întrucât aceasta a fost depusă tardiv. A mai invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei de a formula solicitările din cererea completatoare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14.06.2022 a fost admisă cererea de repunere pe rol a cauzei şi s-a dispus continuarea judecăţii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.06.2022 au fost soluţionate excepţiile, fiind decăzută reclamanta din dreptul de a-şi modifica acţiunea.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 211 din 26 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF-DGRFPB-Compartimentul Insolvabilitate, Răspundere Solidară şi Insolvenţă şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 211 din 26 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a invocat greşita dezlegare a motivului de nulitate fundamentat pe lipsa audierii prealabile.

A arătat că argumentele critice au în vedere greşita aplicare a dispoziţiilor art. 9 şi 26 alin. (3) Codul de procedură fiscală dispoziţii care, sub sancţiunea nulităţii exprese a deciziei de atragere a răspunderii, obligă organul fiscal ca, înainte de luarea deciziei privind atragerea răspunderii solidare, să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.

În concret, prima instanţă a ignorat faptul că premisa oricărei audieri prealabile este reprezentată de încunoştinţarea contribuabilului despre termenul fixat pentru audiere, încunoştinţare care trebuie făcută în forma şi condiţiile prevăzute de lege. Or, în cazul său, nu se poate afirma că ar fi avut loc o încercare efectivă de încunoştiinţare, procedura de comunicare a notificărilor din 12.05.2017, respectiv 22.05.2017 fiind viciată căci, astfel cum rezultă din răspunsul Poştei Române, în mod greşit poştaşul a returnat corespondenţa fără a lăsa avizul în cutia poştală. Făcând o paralelă cu reglementarea procesual civilă, actele de procedură nu vor putea fi considerate ca fiind comunicate în lipsa depunerii lor în cutia poştală sau a afişării înştiinţării prevăzute de lege. Reglementarea este firească pentru că, în lipsa oricărui aviz, înştiinţare ori a altui act echivalent, se elimină din start orice posibilitate a destinatarului de a lua cunoştinţă de actele comunicate.

Reţinerea instanţei potrivit căreia adresa Poştei Române nu are caracter de înscris autentic astfel încât aceasta să poată fi folosită în combaterea reţinerilor agentului poştal este criticabilă, pentru că adresa respectivă nu tinde la înlăturarea constatărilor personale ale factorului poştal (constatări care, în fapt nici nu există), ci atestă numai neîndeplinirea procedurii de comunicare a corespondenţei prin lipsa depunerii avizului în cutia poştală.

La toate acestea se adaugă reţinerea - în aceeaşi măsură criticabilă - potrivit căreia eroarea factorului poştal în ce priveşte comunicarea nu ar fi imputabilă organului fiscal. Astfel, trebuie privit prin prisma obligaţiei legale a organului fiscal de a asigura respectarea dreptului la apărare (din care face parte inclusiv asigurarea posibilităţii exprimării punctului de vedere). În mod evident, atâta vreme cât organul fiscal era ţinut de îndeplinirea procedurii de comunicare, neîndeplinirea acestei proceduri nu se poate răsfrânge decât asupra organului fiscal fiind evident că sarcina obligaţiei neîndeplinite nu poate fi pusă în sarcina contribuabilului, astfel cum, indirect, a procedat prima instanţă. Răspunsul Oficiului Poştal la reclamaţie atestă că nu a avut cunoştinţă de convocarea în vederea audierii, exclude orice culpă a recurentei, care nu îşi schimbase domiciliul şi atestă că, de asemenea, fără nicio culpă din partea sa, procedura audierii nu a avut loc.

A mai susţinut recurenta că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 265 alin. (1) Codul de procedură fiscală, întrucât intimata nu a probat starea de insolvabilitate a societăţii debitoare la momentul cesionarii părtilor sociale deţinute de aceasta, si art. 25 alin. (2) lit. b) şi d) Codul de procedură fiscală, aplicabile cu privire la calitatea de asociat şi administrator pe care a detinut-o.

Astfel, simpla întocmire a procesului-verbal de insolvabilitate nu echivalează cu probarea efectivă a stării de insolvabilitate, contrar opticii instanţei de fond.

Mai mult, aşa cum s-a precizat în decizia atacată, la data sechestrării bunurilor mobile, contestatoarea a avut calitatea de administrator şi custode, dar, tot organele fiscale au susţinut că, ulterior, prin Adresa înregistrată sub nr. x/01.11.2015, reclamanta a notificat că a fost revocată din funcţia de administrator şi că s-a retras din societate cesionând părţile sociale către noul asociat, B.. Mai mult, faţă de cele mai sus menţionate, a solicitat schimbarea custodelui.

Or, schimbarea custodelui a fost acceptată de către ANAF reţinându-se în decizia atacată că a fost împuternicit de către noul administrator dl. C. în relaţia cu AFPI.

Ca atare, ulterior acestui moment intervenirea stării de insolvabilitate nu îi poate fi imputată.

În acest sens este şi faptul că instanţa de fond reţine în considerentele hotărârii recurate împrejurarea că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 25 alin. (2) lit. c) Codul de procedură fiscală întrucât pârâta nu a făcut dovada că la data cesionării părţilor sociale debitoarea ar fi fost în stare de insolvabilitate.

În ceea ce priveşte greşita aplicare a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) lit. b) şi d) din Codul de procedură fiscală, recurenta a susţinut că, prin raportare la situaţia de fapt, toate elementele necesare lipsesc cu desăvârşire din cuprinsul deciziei de angajare a răspunderii solidare, care se mărgineşte doar să indice formal toate temeiurile pentru care poate fi atrasă răspunderea solidară respectiv art. 25 Codul de procedură fiscală lit. b), c) si d) fără a indica în concret pentru fiecare caz în parte care sunt faptele săvârşite asa încât nu pot fi verificate de către instanţa de judecată, iar lipsa lor nu poate fi acoperită ceea ce atrage nulitatea absolută a deciziei de atragere a răspunderii solidare.

În fine, referitor la cesiunea de părţi sociale privită ca motiv determinant al nedepunerii declaraţiilor fiscale motiv de atragere a răspunderii pe temeiul art. 25 alin. (2) lit. d) Codul de procedură fiscală, a susţinut că din hotărârea recurată nu se înţelege exact dacă nedepunerea declaraţiilor fiscale are natura unui motiv distinct de cel al cesiunii părţilor sociale sau este analizat doar ca o consecinţă a acestuia din urmă.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă DGRFP Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate invocat de reclamantă respectiv lipsa audierii în raport de dispoziţiile art. 9 şi art. 26 din Codul de procedură fiscală, a apreciat că acest motiv este neîntemeiat, întrucât organul fiscal şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de acest text legal şi a înştiinţat reclamanta, prin două notificări succesive, să se prezinte în vederea audierii, acestea fiind trimise la domiciliul reclamantei, pe care aceasta l-a indicat, inclusiv pe parcursul judecării prezentei cauze.

Aşa cum a reţinut Curtea de Apel Bucureşti, devin astfel incidente, în temeiul art. 172 C. proc. civ., care se aplică în completare potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (2) Codul de procedură fiscală, prevederile privind schimbarea locului citării, astfel încât reclamanta ar fi trebuit să înştiinţeze organul fiscal cu privire la schimbarea domiciliului său faţă de cel înscris deja în baza de date ANAF. Mai mult decât atât, o eventuală eroare a factorului poştal, care de altfel nici nu a fost dovedită în cauză, nu poate fi imputată organului fiscal.

Referitor la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 265 alin. (1) Codul de procedură fiscală si art. 25 alin. (2) lit. b) şi d) Codul de procedură fiscală, intimata a apreciat că în mod corect s-a angajat răspunderea solidară a reclamantei prin deciziile contestate, reaua credinţă rezultând din încălcarea obligaţiilor ce îi reveneau în calitate de administrator al societăţii debitoare, de diligentă şi de prudenţă, de exercitare a atribuţiilor cu loialitate şi bună credinţă, în interesul societăţii, fiind dovedită legătura de cauzalitate dintre comportamentul fiscal al reclamantei şi starea de insolvabilitate a societăţii debitoare.

Astfel, în calitate de asociat unic si administrator al D. S.R.L., doamna A., avea obligaţia legala de a efectua toate demersurile in vederea unei bune administrări a societăţii, de a îndeplini toate obligaţiile de plata a creanţelor fiscale declarate. Având in vedere prevederile art. 25 alin. (2) lit. b), c) şi d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, precum si documentele existente la dosarul de executare silita şi faptul ca societatea figura cu obligaţii fiscale restante din perioada în care contestatoarea a deţinut calitate de administrator, faptul ca nu a dat curs notificărilor pentru a fi audiata, faptul că cesionarea părţilor sociale a fost făcută cu rea-credinţă, faptul că nu mai desfăşura activitate, nu a mai efectuat plăţi în contul obligaţiilor fiscale şi refuzul de cooperare al fostului administrator şi al noilor asociaţi, s-a constatat oportunitatea declanşării procedurii de angajare a răspunderii solidare.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esenţă, argumentele prezentate prin cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 21 martie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în cauză fiind amânată pronunţarea la data de 4 aprilie 2024.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia nr. 11317/15.06.2017 emisă de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, s-a dispus angajarea răspunderii solidare a doamnei A. în calitate de fost asociat şi administrator al societăţii debitoare S.C. D. S.R.L. pentru creanţa în valoare de 29.614.323 RON, în temeiul art. 25 alin. (2) lit. b), c) şi d) din Codul de procedură fiscală.

Împotriva aceste decizii, petenta A. a formulat contestaţie care a fost respinsă prin Decizia nr. 8529/14.11.2017 .

În acest context factual, instanţa de contencios administrativ şi fiscal fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF-DGRFPB-Compartimentul Insolvabilitate, Răspundere Solidară şi Insolvenţă şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, a solicitat anularea deciziei nr. 8529/14.11.2017 de soluţionare a contestaţiei, precum şi a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.06.2017, ulterior formulând cerere completatoare.

Prin sentinţa recurată, analizând cererea de chemare în judecată astfel cum a fost iniţial formulată, în urma decăderii reclamantei din dreptul de a formula cerere completatoare în cauză, soluţie dispusă prin încheierea interlocutorie din data de 29.06.2022, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată, reclamanta formulând recurs.

Prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici de nelegalitate: greşita aplicare a dispoziţiilor art. 9 şi 26 alin. (3) Codul de procedură fiscală cu privire la dreptul de a fi audiată; încălcarea dispoziţiilor art. 265 alin. (1) Codul de procedură fiscală, întrucât intimata nu a probat starea de insolvabilitate a societăţii debitoare la momentul cesionarii părtilor sociale deţinute de recurenta, si a art. 25 alin. (2) lit. b) şi d) Codul de procedură fiscală, aplicabile cu privire la calitatea de asociat şi administrator pe care aceasta a detinut-o.

Înalta Curte reţine că este fondată critica recurentei-reclamante privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 9 şi 26 alin. (3) Codul de procedură fiscală.

Astfel, potrivit art. 9 Codul de procedură fiscală "(1) Înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei. (...)

(3) Audierea se consideră îndeplinită în următoarele situaţii:

a) contribuabilul/plătitorul refuză explicit să se prezinte la termenul stabilit de organul fiscal în vederea audierii;

b) contribuabilul/plătitorul nu se prezintă, din orice motiv, la două termene consecutive stabilite de organul fiscal în vederea audierii.

(4) Excepţia lipsei audierii poate fi invocată de contribuabil/plătitor odată cu formularea contestaţiei depuse potrivit prezentului cod. (...)"

Art. 26 din acelaşi Cod prevede că:

"(...) (2) Înaintea emiterii deciziei prevăzute la alin. (1), organul fiscal efectuează audierea persoanei potrivit art. 9. Persoana are dreptul să îşi prezinte în scris punctul de vedere, în termen de 5 zile lucrătoare de la data audierii";

(3) "Prin excepţie de la prevederile art. 9 alin. (4) este nulă decizia de atragere a răspunderii solidare emisă fără audierea persoanei căreia i s-a atras răspunderea. (...)"

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă obligaţia organului fiscal ca, înainte de luarea deciziei privind atragerea răspunderii solidare, să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, sub sancţiunea nulităţii exprese a deciziei de atragere a răspunderii solidare.

Înalta Curte reţine că în vederea audierii şi consultării documentaţiei aflată la dosarul de angajare a răspunderii solidare, s-au transmis prin poştă, cu confirmare de primire, la adresa de domiciliu a reclamantei A., din Satul Balotesti, Comuna Balotesti, judeţul Ilfov, două notificări, respectiv nr. IFG_DEJ 8900/12.05.2017 şi IFG_DEJ 9707/22.05.2017, la adresa care este indicată de către reclamantă ca fiind cea de domiciliu şi pe parcursul prezentului litigiu.

Întrucât ambele notificări au fost returnate de poştă cu menţiunea "destinatar necunoscut la adresă", iar până la emiterea deciziei petenta nu a dat curs notificărilor respective, în temeiul art. 9 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, organul fiscal a considerat audierea ca fiind îndeplinită.

Se constată că recurenta-reclamantă s-a adresat Poştei Române cu o petiţie, la care a primit răspunsul depus la fila x - adresa nr. x/10.01.2018 - în sensul că factorul poştal s-a deplasat la adresă, că nu a găsit pe nimeni acasă, a întrebat vecinii dacă la adresă locuieşte cineva, ar fi fost informat de vecini că nu locuieşte nimeni la adresă şi în mod greşit nu a lăsat avizul la cutia poştală, ci a returnat corespondenţa.

În aceste condiţii, contrar reţinerilor primei instanţe, nu se poate reţine că în vederea audierii, organul fiscal şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 9 Codul de procedură fiscală şi a înştiinţat reclamanta, prin două notificări succesive pentru a se prezenta în vederea audierii, care au fost trimise la domiciliul reclamantei, întrucât factorul poştal a returnat corespondenţa, fără să lase în cutia poştală avizul corespunzător.

Prin urmare, în speţă nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 172 C. proc. civ., care se aplică în completare potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (2) Codul de procedură fiscală, privind schimbarea locului citării, pe motiv că reclamanta ar fi trebuit să înştiinţeze organul fiscal cu privire la schimbarea domiciliului său faţă de cel înscris deja în baza de date ANAF şi care, de altfel, a fost indicat şi în prezenta cauză de către reclamantă, întrucât nu este vorba despre o schimbare de domiciliu.

Din contră, este vorba despre domiciliul la care figura în evidenţe că locuieşte reclamanta şi la care nu a fost găsită în vederea predării notificărilor, problema fiind aceea a restituirii corespondenţei de către factorul poştal, fără lăsarea avizului potrivit cu care reclamanta avea obligaţia ca într-un anumit interval de timp să se prezinte la Oficiul Poştal menţionat şi să îşi ridice corespondenţa. Astfel, lipsa depunerii avizului în cutia poştală, dincolo de faptul că este considerată chiar de Poşta Română ca fiind o abatere de la procedura comunicării corespondenţei, astfel cum rezultă din răspunsul acesteia, înlătură orice posibilitate ca destinatarul să ia în mod efectiv cunoştinţă despre înştiinţarea făcută.

Aşa fiind, reclamanta nu a primit nicio convocare spre a fi audiată, nu i-a fost prezentat procesul-verbal prin care a fost declarată ca insolvabilă societatea D. S.R.L. (fosta societate E.) şi nici decizia de angajare a răspunderii solidare spre a se putea apăra şi a-şi prezenta punctul de vedere.

Este adevărat că eroarea factorului poştal, cu privire la care există la dosar înscrisul depus la fila x nu este imputabilă organului fiscal, însă pe de altă parte nici recurenta-reclamantă nu este vinovată de modalitatea în care s-a realizat transmiterea invitaţiei în vederea audierii, pentru a se putea susţine că îşi invocă propria culpă. Prin raportare la situaţia de fapt anterior reţinută, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 9 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură fiscală cu privire la situaţia în care audierea se consideră îndeplinită, culpa sau lipsa culpei organului fiscal este lipsită de relevanţă.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că nu putea fi angajată răspunderea solidară a recurentei-reclamante fără asigurarea dreptului la apărare, care este prevăzut sub sancţiunea nulităţii deciziei de angajare a răspunderii solidare, potrivit textelor legale anterior enunţate.

În raport de dezlegarea dată acestui motiv de nelegalitate a actului administrativ unilateral cu caracter individual contestat în cauză, instanţa de control judiciar consideră că nu se mai impune analizarea celorlalte critici invocate de recurenta-reclamantă.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) coroborat cu art. 26 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură fiscală, care atrage nulitatea deciziei de atragere a răspunderii solidare contestată în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamantă, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite acţiunea şi va anula decizia nr. 8529/14.11.2017 de soluţionare a contestaţiei emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Compartimentul Insolvabilitate, Răspundere Solidară şi Insolvenţă şi decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.06.2017 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 211 din 26 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Compartimentul Insolvabilitate, Răspundere Solidară şi Insolvenţă şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov.

Anulează decizia nr. 8529/14.11.2017 de soluţionare a contestaţiei emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Compartimentul Insolvabilitate, Răspundere Solidară şi Insolvenţă şi decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.06.2017 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.