Clarification of inflation indexation start date upheld; appeals dismissed

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, pârâta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 42/2021 pronunţată la data de 28.04.2021 de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 13.08.2021.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 26 septembrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 42/28.04.2021 pronunţate de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2016, formulată de societatea A. S.R.L, în contradictoriu cu Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A..

S-a lămurit înţelesul dispozitivului sentinţei civile nr. 42/28.04.2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, în dosar nr. x/2016, în sensul că data de la care se actualizează suma de 3.266.122 RON cu indicele de inflaţie este 01.01.2017 până la data plăţii efective.

1.3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva încheierii din 26 septembrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs atât reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., cât şi pârâta A. S.R.L.

1.3.1. Recurenta-reclamantă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. a solicitat admiterea recursului formulat, casarea în tot a încheierii recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 42/28.04.2021, în sensul că data de la care se actualizează suma de 3.266.122 RON cu indicele de inflaţie este din luna august 2015 până la data plăţii efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

În drept, a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., susţinând că încheierea recurată a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 42/28.04.2021, definitivă, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2016 şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 430 - art. 432 C. proc. civ. şi art. 1531 şi următoarele din C. civ.

În esenţă, a arătat că prin sentinţa nr. 42/28.04.2021 a cărei lămurire s-a realizat, Curtea de Apel Braşov a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, obligând pârâta la plata sumei de 3.266.122 RON cu titlu de daune-interese, beneficiu nerealizat, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi dobânda legală penalizatoare aferentă. Ulterior, urmare a cererii de îndreptare eroare materială, hotărârea a fost modificată în sensul actualizării sumei datorate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

Or, prin soluţia dispusă, instanţa de fond a ignorat total dispozitivul hotărârii a cărei lămurire s-a solicitat, recurenta-reclamantă referindu-se, în mod expres, la menţiunea privind admiterea acţiunii precizate.

În acest sens, a menţionat că la data de 09.12.2016 a formulat precizări la acţiune prin care a arătat că valoarea actualizării debitului principal cu indicele de inflaţie până la data formulării cererii de chemare în judecată este de 7.456,40 RON şi a detaliat modul de calcul pentru perioada august 2015 - mai 2016. Totodată, a achitat taxa de timbru aferentă, în cuantum de 478 RON, conform OP nr. x/08.12.2016.

Toate aceste înscrisuri şi menţiuni ale instanţei, pe care le-a dezvoltat pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, au fost ignorate cu desăvârşire de către Curtea de Apel Braşov, care nu le-a analizat şi nu a făcut nicio referire în cuprinsul încheierii atacate. Totodată, a subliniat faptul că, pe parcursul litigiului derulat în dosarul nr. x/2016, A. S.R.L nu a contestat în niciun mod data de început a ratei inflaţiei prin care se actualizează debitul principal şi nici modul de calcul prezentate prin actele menţionate, motiv pentru care soluţia pronunţată a intrat in puterea lucrului judecat.

Prin urmare, câtă vreme Curtea de Apel Braşov a admis cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost precizată, potrivit dispozitivului, rezultă că pârâta este obligat la plata actualizării debitului cu indicele de inflaţie din luna august 2015, aşa cum reclamanta a indicat şi achitat taxa de timbru. Nu exisă, aşadar, niciun dubiu asupra dispozitivului sub acest aspect, iar constatarea că data de la care se actualizează debitul este 01.01.2017 încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 42/28.04.2021, definitivă.

Mai mult decât atât, raportarea la luna august 2015 a fost făcută motivat de împrejurarea că la data de 26.08.2015 a avut loc preluarea secţiei de circulaţie Odorhei-Vantori care s-a realizat prin semnarea de către ambele părţi a procesului-verbal de predare-preluare nr. x/I/637/25.08.2015, aceasta fiind şi data rezilierii contractului de închiriere nr. x/2006, care s-a făcut înainte de termenul de finalizare, din culpa exclusivă a pârâtei, după cum a stabilit instanţa de judecată. Rezultă că în patrimoniul CNCF CFR S.A. s-a produs la acea dată un prejudiciu care trebuia reparat constând în neplata chiriei pentru perioada de valabilitate a Contractului nr. x/2006 rămasă neexecutată, respectiv până la 30.06.2021, creanţă care a dobândit astfel, caracter cert, lichid şi exigibil.

A considerat că încheierea pronunţată este nelegală prin faptul că încalcă dispoziţiile art. 430 alin. (2) coroborat cu art. 431 alin. (2) C. proc. civ. (efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat), întrucât prin dispozitiv, Curtea de Apel Braşov a statuat în mod definitiv asupra datei de curgere a ratei inflaţiei, respectiv din august 2015, aşa cum s-a arătat în cererea precizatoare a acţiunii.

În continuare, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 1531 C. civ.. Astfel, argumentarea primei instanţe în ceea ce priveşte admiterea cererii de lămurire dispozitiv formulată de pârâtă, prin acordare indicelui de inflaţie din data de 01.01.2017, motivat de împrejurarea că prin sentinţa nr. 42/28.04.2021 instanţa a reţinut culpa proprie a reclamantei pentru intervalul 28.08.2015 - 31.12.2016, încalcă principiul reparării integrale a prejudiciului stipulat de art. 1531 C. civ.

Având în vedere că instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale, rezultă că, recurenta-reclamantă a considerat că i se cuvine, în mod distinct faţă de creanţa propriu-zisă şi actualizarea acesteia cu rata inflaţiei, de la data de 26.08.2015 când a avut loc rezilierea contractului de închiriere nr. x/2006, din culpa exclusivă a A. S.R.L. Acordarea sumei actualizate în raport de rata inflaţiei de la această dată se impune şi faţă de acest principiu, astfel riscul devalorizării leului fiind pus în sarcina debitorului, iar prin actualizarea debitului se realizează echilibrul prestaţiilor voite de părţi la încheierea contractului, mai cu seamă cu cât acest litigiu a durat 7 (şapte) ani, iar în prezent debitorul nu achită nimic din debit.

1.3.2. Recurenta-pârâtă A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate şi, rejudecând cauza în limitele casării, lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 42/2021 pronunţate la data de 28.04.2021 de Curtea de Apel Braşov în dosar nr. x/2016, îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 13.08.2021, în sensul stabilirii că suma de 3.266.122 RON va fi actualizată cu indicele de inflaţie de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data plăţii efective; acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

În drept, a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În esenţă, a arătat că instanţa a admis în mod legal cererea sa, considerând că se impun lămuriri cu privire la întinderea dispozitivului sentinţei, însă a stabilit că data de la se va face actualizarea debitului principal cu indicele de inflaţie este 01.01.2017, validând aşadar teza subsidiară pe care recurenta-pârâtă a susţinut-o în motivarea cererii de lămurire.

Or, în opinia recurentei-pârâte, soluţia corectă şi legală ar fi fost de recunoaştere a dreptului de actualizare cu indicele de inflaţie începând cu data rămânerii definitive a sentinţei nr. 42/2021.

A arătat faptul că instanţa nu a făcut nici măcar o minimă analiză a solicitării sale principale şi a argumentelor expuse în susţinerea tezei potrivit căreia actualizarea cu indicele de inflaţie s-ar face doar de la data rămânerii definitive a hotărârii. Din această perspectivă, o primă critică pe care a adus-o hotărârii recurate constă în încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., care stabileşte în sarcina instanţei obligaţia de a arăta deopotrivă motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În continuare, a susţinut că încheierea atacată încalcă dispoziţiile art. 1073, art. 1082, art. 1084 din C. civ. de la 1864 şi nesocoteşte principiul reparării integrale a prejudiciului (în concret prin acordarea unor daune compensatorii mai mari decât ar fi fost legal), precum şi dispoziţiile art. 663 din C. proc. civ. care definesc noţiunea de creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Prin urmare, din această perspectivă este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În speţă, cuantumul daunelor-interese pentru repararea prejudiciului nu a fost evaluat anticipat de părţi printr-o clauză penală, ci s-a stabilit pe cale judiciară, fiind o creanţă certă, lichidă şi exigibilă doar de la momentul rămânerii definitive a hotărârii. Prin urmare, doar de la acest moment poate fi făcută şi actualizarea creanţei principale cu indicele de inflaţie. În acest sens s-a pronunţat şi ÎCCJ prin Decizia de casare nr. 1770/2020 din 08.04.2020 în dosarul nr. x/2016, raţionamentul instanţei, deşi cu referire la situaţia dobânzii legale, rămânând pe deplin aplicabil.

Recurenta-pârâtă a mai criticat încheierea recurată şi prin prisma încălcării prevederilor art. 628 alin. (3) din C. proc. civ., la care de altfel a făcut trimitere şi Curtea de Apel Braşov, cu referire concretă la ultima teză.

Deşi acest text legal a fost invocat de Curtea de Apel Braşov, în concret a fost ignorat, instanţa reţinând ca punct de plecare pentru actualizare data de 01.01.2017, iar nu data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie. Or, din această perspectivă, instanţei i se poate reproşa nu doar o nesocotire a art. 628 alin. (3) din noul C. proc. civ., ci şi o motivare contradictorie circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Deşi textul de lege are în vedere ipoteza actualizării debitului principal de către executorul judecătoresc în lipsa unor criterii prevăzute în titlul executoriu, acesta constituie o confirmare în plus a corectitudinii raţionamentului pe care şi l-a asumat, corelând momentul de la care se calculează actualizarea cu momentul la care hotărârea judecătorească este executorie. Or, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, recursul suspendă executarea (or ambele părţi au recurat sentinţa nr. 42/2021), iar conform art. 22 din Legea nr. 554/2004 sunt titluri executorii hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate potrivit Legii contenciosului.

În concret, sentinţa nr. 42/2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov a devenit executorie doar la momentul soluţionării definitive de către ICCJ prin respingerea recursurilor, aşadar în 05.04.2023. La acest moment creanţa pretinsă de CNCF CFR a devenit certă şi exigibilă, şi prin urmare doar de la acest moment se justifică şi actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie (în susţinerea tezei, a reamintit cu titlu de practică judiciară decizia civilă nr. 683/2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosar nr. x/2017).

1.4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta A. S.R.L., ca nefondat.

De asemenea, recurenta-pârâtă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursurilor în şedinţă publică, la data de 07 martie 2024, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile formulate de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. şi de pârâtul A. S.R.L. sunt nefondate, pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin sentinţa civilă nr. 42/28.04.2021 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea promovată de către reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., astfel cum a fost precizată, şi a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 3.266.122 RON cu titlu de daune-interese - beneficiu nerealizat, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume pentru intervalul cuprins între data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi data plăţii efective. A respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

Totodată, prin încheierea de şedinţă din 13.08.2021 a fost admisă cererea formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., dispunându-se îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul şi în considerentele sentinţei civile nr. 42/28.04.2021, în sensul că s-a menţionat actualizarea sumei cu indicele de inflaţie "până la" data plăţii efective în loc de "la" data plăţii efective, cum, din eroare, s-a menţionat, iar în considerente s-a menţionat în alineatul penultim din pagina a noua a sentinţei, perioada "26.08.2015 până la 30.06.2021" în loc de "01.07.2017 până la 30.06.2021", cum, din eroare, s-a menţionat.

Pârâta societatea A. S.R.L. a investit instanţa cu o cerere prin care a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 42 pronunţate la data de 28.04.2021 de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2016, îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 13.08.2021.

Instanţa de fond a admis cererea pârâtei şi a lămurit înţelesul dispozitivului sentinţei civile nr. 42/28.04.2021, în sensul că data de la care se actualizează suma de 3.266.122 RON cu indicele de inflaţie este 01.01.2017 până la data plăţii efective.

Ambele părţi au criticat încheierea din 26 septembrie 2023 prin care instanţa a lămurit dispozitivul sentinţei nr. 42/28.04.2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

2.2. În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamantă, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate privind încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 42/28.04.2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal sunt nefondate.

Recurenta-reclamantă susţine faptul că pârâta este obligată la plata actualizării debitului cu indicele de inflaţie din luna august 2015, însă prin sentinţa a cărei lămurire s-a solicitat, definitivă, s-a constatat culpa proprie a reclamantei în intervalul 28.08.2015 - 31.12.2016, pârâta fiind obligată, raportat la această perioadă, la plata sumei de 3.266.122 RON cu titlu de daune - interese, beneficiu nerealizat. Contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă, considerentele sentinţei sunt fără echivoc în acest sens.

Sunt nefondate şi motivele de recurs privind încălcarea dispoziţiilor art. 1531 din noul C. civ., potrivit cărora "(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului", a principiului reparării integrale a prejudiciului.

Prin sentinţa a cărei lămurire se solicită, cât şi prin decizia prin care a rămas definitivă, au fost reţinute ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 1084 din vechiul C. civ., potrivit cărora "Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit", s-a observat diferenţa între paguba efectivă şi beneficiul nerealizat şi faptul că reclamanta a înţeles să solicite doar componenta prejudiciului constând în "beneficiul nerealizat", reţinându-se culpa proprie a reclamantei pentru intervalul 28.08.2015 - 31.12.2016.

Nu este încălcat principiul reparării integrale a prejudiciului, întrucât prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Pierderea efectiv suferită de creditor constă în actualizarea sumelor, iar beneficiul de care a fost lipsit (lucrum cessans) constă în dobânda legală.

Prin sentinţă a cărei lămurire s-a solicitat, pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 3.266.122 RON, actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume pentru intervalul cuprins între data rămânerii definitive a hotărâri şi data plăţii efective, iar prin sentinţa recurată s-a lămurit faptul că actualizarea se realizează de la data de 01.01.2017 până la data plăţii efective.

În condiţiile în care pârâta a fost obligată la plata sumei de 3.266.122 RON cu titlu de daune - interese pentru perioada ulterioară datei de 31.12.2016, până la care s-a constatat culpa proprie a reclamantei, sunt nefondate susţinerile acesteia privind actualizarea, cu rata inflaţiei, începând de la data de 26.08.2015.

2.3. Referitor la recursul formulat de pârâtă, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate privind neanalizarea cererii şi încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. sunt nefondate.

Deşi motivarea este succintă, încheierea este motivată, din considerentele acesteia rezultând raţionamentul instanţei de fond, având în vedere obiectul cererii, de lămurire a dispozitivului. Au fost avute în vedere considerente sentinţei nr. 42/28.04.2021 şi s-a arătat faptul că s-a reţinut culpa proprie a Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A. pentru intervalul 28.08.2015 - 31.12.2016, excluzând beneficiul nerealizat pentru această perioadă.

Motivarea nu este contradictorie. Instanţa a reţinut dispoziţiile art. 628 alin. (3) ultima teză din C. proc. civ., cu referire la actualizarea până la data plăţii efective.

Art. 628 alin. (3) din C. proc. civ., a cărui încălcare se invocă, nu este incident în sensul invocat, acesta se referă la situaţia în care titlul executoriu nu conţine niciun criteriu pentru actualizarea valorii obligaţiei principale stabilite în bani.

De asemenea, art. 20 alin. (2) şi art. 22 din Legea nr. 554/2004 se referă la faptul că în contenciosul administrativ recursul suspendă executarea şi sunt titluri executorii hotărârile judecătoreşti definitive, nu sunt incidente în sensul invocat, în ceea ce priveşte conţinutul dispoziţiilor hotărârii.

Motivele de recurs privind încălcarea dispoziţiilor art. 1073, art. 1082, art. 1084 din C. civ., a principiului reparării integrale a prejudiciului sunt nefondate.

Actualizarea cu rata inflaţiei priveşte tocmai repararea prejudiciului efectiv suferit de creditor ca urmare a existenţei fluctuaţiilor monetare ce se produc după expirarea scadenţei obligaţiilor de plată, urmărind acoperirea valorii reale a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii.

Instanţa de fond a fost învestită cu o cererea de lămurire a dispozitivului, în condiţiile art. 443 din C. proc. civ., prevederi faţă de care, având în vedere modalitatea în care a fost redactat dispozitivul sentinţei civile nr. 42/28.04.2021, prin raportare la considerentele acesteia, faptul că prin sentinţa a cărei lămurire s-a solicitat, în vederea acoperirii integrale a prejudiciului, suma acordată cu titlu de despăgubiri a fost actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, în mod corect a lămurit dispozitivul în sensul că data de la care se actualizează este data de 01.01.2017.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este corectă, criticile de nelegalitate formulate de recurente nefiind în măsură să atragă casarea încheierii atacate.

2.4. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursurile formulate de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. şi pârâta A. S.R.L., ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. şi pârâta A. S.R.L. împotriva încheierii din 26 septembrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.