Magistrate transfer dispute: extinction of interest due to subsequent approval and mandatory fee restitution under labor law classification

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursurilor deduse judecăţii, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârilor nr. 459 din data de 15 mai 2018, nr. 1151 din data de 13 noiembrie 2018, nr. 130 din data de 22 ianuarie 2019 şi nr. 1634 din data de 19 noiembrie 2019 emise de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care i-au fost respinse cererile de transfer de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj; anularea Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 317 din data de 24 martie 2020 prin care i-a fost respinsă cererea de transfer de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj, respectiv la Tribunalul Cluj; în subsidiar anularea Răspunsului secţiei pentru judecători din data de 20 octombrie 2020 şi comunicat la data de 02 noiembrie 2020 prin care i-a fost respinsă plângerea prealabilă; transferul de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj, în principal, respectiv la Tribunalul Cluj, în subsidiar; obligarea Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea de transfer de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj, respectiv Tribunalul Cluj.

De asemenea, petenta A. a formulat o cerere prin care a solicitat, în baza dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. a) coroborate cu art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, restituirea taxei de timbru în cuantum de 400 RON, achitată pentru soluţionarea cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj.

II. Soluţiile instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 94 din 1 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei plângerii prealabile şi a tardivităţii formulării acţiunii, invocate prin întâmpinare.

A admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea răspunsului la plângerea prealabilă şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de anulare a răspunsului secţiei pentru judecători din data de 20.10.2020, ca inadmisibilă.

A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a anulat Hotărârea CSM, secţia pentru judecători nr. 317/24.03.2020, prin care s-a respins cererea de transfer la Tribunalul Cluj formulată de reclamanta A. şi a obligat pârâtul la adoptarea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei de la Curtea de Apel Alba Iulia la Tribunalul Cluj.

A respins în rest cererea, ca nefondată.

A luat act de faptul ca părţile nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 17 iunie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscală a respins ca neîntemeiată cererea de restituire a taxei de timbru formulată de petenta A..

III. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 94 din 1 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanta A. şi pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Recurenta reclamantă A. a invocat cazurile de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În esenţă, în ceea ce priveşte Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 459 din 15 mai 2018, recurenta a susţinut că aceasta trebuie analizată din perspectiva ilegalităţii procedurii prin care s-a ajuns la starea de fapt reţinută ca temei pentru motivarea respingerii cererii de transfer, respectiv amânarea fără temei legal a cererii de transfer formulată în considerarea locului de execuţie vacant la Curtea de Apel Cluj pentru sesiunea de transfer din data de 06 martie 2018.

Astfel, recurenta a apreciat că, deşi cererea de transfer trebuia analizată în cadrul şedinţei secţiei pentru judecători din data de 03 martie 2018, în considerarea locului vacant la nivelul Curţii de Apel Cluj, prin aplicarea şi interpretarea greşită a Hotărârii plenului CSM nr. 496/2016, pârâtul a dispus amânarea discutării cererii de transfer pentru o dată ulterioară, respectiv 15 mai 2018, dată la care singurul loc vacant la nivelul Curţii de Apel Cluj era cel aferent funcţiei de vicepreşedinte, cererea fiind, de altfel, respinsă cu această motivaţie.

Prin urmare, în opinia recurentei, amânarea discutării cererii de transfer nu are temei legal şi i-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Referitor la Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 130/2019 recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond şi intimatul pârât au ignorat avizul pozitiv exprimat de Presedintele Curtii de Apel Alba Iulia.

De asemenea, a apreciat că motivarea instanţei de fond este în contradicţie cu propriile argumente reţinute pentru anularea parţială Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 317/24.03.2020.

Cu privire la Hotărârile secţiei pentru judecători nr. 1634/19.11.2019 şi nr. 317/24.03.2020, recurenta a susţinut, în esenţă, că avizul instanţelor implicate în procedura transferului este unul consultativ, iar nu conform, prin urmare, nu poate constitui motiv legal pentru respingerea cererii de transfer.

De asemenea, a precizat că motivarea instanţei de fond este contradictorie şi nelegală.

În final, recurenta reclamantă a susţinut că Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/2020 este aplicabilă atât cu referire la hotărârile anterior menţionate, cât şi la Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1151/13.11.2018, iar efectul aplicării deciziei instanţei de contencios constituţional este anularea actelor administrative contestate (fiind lipsite de temei legal), cu consecinţa admiterii cererilor de transfer.

Recurentul pârât Consiliul Superior al Magistraturii a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurentul pârât a susţinut că instanţa de fond a dispus în mod nelegal respingerea excepţiilor lipsei plângerii prealabile şi a tardivităţii formulării acţiunii, precum şi anularea Hotărârii nr. 317 din 24.03.2020 emise de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei plângerii prealabile referitoare la cererea de anulare a Hotărârilor nr. 549 din 15.05.2018, nr. 1151 din 13.11.2018, nr. 130 din 22.01.2019, nr. 1634 din 19.11.2019 şi nr. 317 din 24.03.2020 emise de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, recurentul pârât a învederat că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în materia contenciosului administrativ, conform art. 193 din C. proc. civ., iar aceasta nu a fost îndeplinită în cauză deoarece o plângere tardivă duce la inexistenta acesteia. De asemenea, a precizat că, în cauză, nu este aplicabil principiul echipolenţei consacrat de prevederile art. 468 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, hotărârile contestate au fost comunicate intimatei-reclamante, în mod legal, la sediul indicat de aceasta în cererea de transfer, iar pe de altă parte, principiul anterior menţionat este de strictă interpretare şi aplicare.

Referitor la excepţia de tardivitate a introducerii cererii de anulare a Hotărârilor nr. 549 din 15.05.2018, nr. 1151 din 13.11.2018 şi nr. 130 din 22.01.2019 emise de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, recurentul pârât a susţinut că intimata-reclamantă a introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Curţii de Apel Cluj peste termenul de decădere de 1 an prevăzut de lege.

Cu privire la legalitatea Hotărârii nr. 317 din 24.03.2020 emise de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, recurentul pârât a învederat că, la pronunţarea acestei hotărâri, au fost analizate şi corespunzător interpretate toate criteriile prevăzute de art. 4 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 1347/2019 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, avându-se în vedere, în principal, motivele personale şi profesionale invocate, situaţia instanţei de la care s-a solicitat transferul, situaţia instanţei la care s-a solicitat transferul, vechimea solicitanţilor la aceste instanţe şi în funcţia de judecător, precum şi avizele exprimate de către instanţele implicate, fără a fi prioritare anumite criterii sau anumite situaţii faptice.

Împotriva încheierii din 17 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta reclamantă a susţinut că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 s-a statuat că cererile de transfer formulate de magistraţi se circumscriu sferei raporturilor de muncă.

Prin urmare, recurenta a solicitat restituirea taxei de timbru în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. a) coroborate cu art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013 şi a prevederilor art. 270 raportat la art. 266 din Codul Muncii.

Recurenta a apreciat că, inclusiv în situaţia în care s-ar admite că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, prezentul litigiu vizează raporturile de muncă, aşa cum rezultă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020.

Faţă de aspectele anterior menţionate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, în rejudecare, restituirea taxei judiciare de timbru.

4. Apărările formulate în recurs

Recurentul intimat pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 94 din 1 aprilie 2021 şi a încheierii din 17 iunie 2021 ca nefondat.

Recurenta intimată reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Consiliul Superior al Magistraturii ca nefondat.

La data de 20.01.2023, recurentul intimat pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus note scrise prin care a invocat excepţia lipsei de interes a recurentei reclamante în susţinerea prezentei acţiuni, având în vedere că, prin Hotărârea nr. 317/24.02.2022, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus transferul doamnei judecător A. de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând sentinţa civilă nr. 94 din 1 aprilie 2021 prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile formulate de reclamanta A. şi de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii sunt fondate pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Analizând, cu prioritate, excepţia lipsei de interes a acţiunii formulate de reclamanta A., invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că reclamanta A., judecător în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, a solicitat transferul, în funcţia de judecător, la Curtea de Apel Cluj sau la Tribunalul Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 94 din 1 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj, printre altele, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., a anulat Hotărârea nr. 317/24.03.2020 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi a obligat pârâtul la adoptarea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei de la Curtea de Apel Alba Iulia la Tribunalul Cluj.

Ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 94 din 1 aprilie 2021, recurenta-reclamantă a adresat Consiliului Superior al Magistraturii o nouă cerere de transfer de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj sau, în subsidiar, la Tribunalul Cluj. Cererea recurentei reclamante a fost analizată în sesiunea de transferuri din februarie 2022, iar prin Hotărârea nr. 317/24.02.2022, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus transferul doamnei judecător A. de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj.

Aşadar, ca urmare a transferului recurentei-reclamante la Curtea de Apel Cluj, aceasta nu mai justifică niciun interes în susţinerea acţiunii în anularea Hotărârilor nr. 459 din data de 15 mai 2018, nr. 1151 din data de 13 noiembrie 2018, nr. 130 din data de 22 ianuarie 2019 şi nr. 1634 din data de 19 noiembrie 2019 şi nr. 317 din data de 24 martie 2020 emise de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, aceasta fiind una din condiţiile de exercitare a acţiunii civile.

Interesul de a acţiona este reglementat în cadrul art. 33 din C. proc. civ., ca fiind determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Or, în condiţiile în care i s-a aprobat transferul de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj, este evident că recurenta reclamantă nu mai justifică un interes actual în a contesta actele administrative prin care s-au respins cererile de transfer, efectul negativ al acestora fiind înlăturat prin Hotărârea nr. 317 din data de 24 februarie 2022 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În consecinţă, excepţia lipsei interesului acţiunii, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii, este întemeiată, astfel că va fi admisă, ceea ce va conduce la admiterea recursurilor formulate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi de reclamanta A., la casarea sentinţei recurate şi la respingerea acţiunii formulate de reclamanta A. ca lipsită de interes, soluţie ce face inutilă examinarea celorlalte excepţii invocate, precum şi a chestiunilor de fond ale cauzei.

Analizând, în continuare, încheierea din 17 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin prisma motivului de casare invocat, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta A. este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin încheierea din 17 iunie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de restituire a taxei de timbru formulată de petenta A., reţinând, în esenţă, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât potrivit prevederilor art. 382 lit. c) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, magistraţilor (cum este cazul petentei) nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici, conţinute în cuprinsul Titlului II din codificare, ceea ce semnifică faptul că magistraţii nu pot fi asimilaţi nici funcţionarilor publici (art. 371) şi nici funcţionarilor publici cu statut special (art. 380).

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta A., susţinând, în esenţă, că se impune restituirea taxei de timbru în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. a) coroborate cu art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013 şi a prevederilor art. 270 raportat la art. 266 din Codul Muncii, având în vedere că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 s-a statuat că cererile de transfer formulate de magistraţi se circumscriu sferei raporturilor de muncă.

Înalta Curte constată, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că taxa judiciară de timbru nu era datorată, având în vedere obiectul acţiunii, dispoziţiile art. 266, coroborate cu cele ale art. 231 şi ale art. 270 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, reglementând în mod expres scutirea de taxă judiciară de timbru a conflictelor derivate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

Or, aşa cum în mod corect a susţinut recurenta reclamantă, prin Decizia nr. 454 din 24.06.2020, Curtea Constituţională a statuat că cererile de transfer formulate de magistraţi se circumscriu sferei raporturilor de muncă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 17 iunie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa şi va dispune restituirea taxei judiciare de timbru de 400 RON, achitată prin Chitanţa seria x nr. x din 18.12.2020 emisă de Direcţia Economică a Municipiului Cluj-Napoca.

ENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamanta A. şi pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 94 din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge acţiunea ca fiind lipsită de interes.

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 17 iunie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată.

Dispune restituirea taxei judiciare de timbru de 400 RON, achitată prin Chitanţa seria x nr. x din 18.12.2020 emisă de Direcţia Economică a Municipiului Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2023.