Inadmissibility of appeal against final annulment order under Civil Procedure Code verification procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the appellate court's previous dismissal of the underlying objection and rendering the lower court's decision final. The dispute concerned the procedural admissibility of an appeal against an interlocutory order issued by the Court of First Instance, which had annulled the plaintiff's initial lawsuit for failure to complete formal requirements within the statutory deadline; the appellate court had previously dismissed the plaintiff's objection to that annulment as lacking the required stamp fee. Relying on the Civil Procedure Code, specifically Article 200(5)-(7), the court determined that the annulment order was only subject to a specific motion for reconsideration, which was not filed, rendering the decision final and thus outside the scope of appeal under Article 483, which permits appeals only against decisions that are not final or where expressly provided by law.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 200 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final annulment order under Civil Procedure Code verification procedure: The dispute concerned the procedural admissibility of an appeal against an interlocutory order issued by the Court of First Instance, which had annulled the plaintiff's initial lawsuit for failure to complete formal requirements within the statutory deadline; the appellate court had previously dismissed the plaintiff's objection to that annulment as lacking the required stamp fee. Relying on the Civil Procedure Code, specifically Article 200(5)-(7), the court determined that the annulment order was only subject to a specific motion for reconsideration, which was not filed, rendering the decision final and thus outside the scope of appeal under Article 483, which permits appeals only against decisions that are not final or where expressly provided by law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, establishing that the appeal was inadmissible as the underlying decision was final and not subject to this specific appeal route.
Procedural rule applied in the dispositive to uphold the dismissal of the appeal due to inadmissibility.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea nr. 13 din 21.01.2021, dată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat ca nesemnată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 243 din data de 06 aprilie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat, ca netimbrată, plângerea formulată de petentul A. împotriva tuturor soluţiilor pronunţate în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2020 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal (Încheierile de şedinţă din 4 ianuarie 2021, respectiv încheierea nr. 13 din 21.01.2021).
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 243 din data de 06 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs petentul A..
4. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat de petentă este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, iar potrivit art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
În cauză, obiectul recursului îl formează o încheiere, pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie în procedura de verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată, reglementată de dispoziţiile art. 200 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (4) - (7) din C. proc. civ.:
"(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.
(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.
(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
(7) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, (...)."
Potrivit dispoziţiilor legale citate, Înalta Curte constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate întrucât, împotriva încheierii de anulare (alin. (5), reclamantul a avut deschisă calea de atac a cererii de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării (alin. (6), iar soluţia pronunţată asupra acestei cereri este definitivă (alin. (7).
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din acelaşi cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".
În prezenta cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă.
Prin urmare, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 200 alin. (7), raportat la art. 483 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-petent nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 243 din 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.