Permanent residence permit application and the procedural nullity of an appeal lacking grounds for cassation.

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 18.04.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări a solicitat acordarea dreptului de şedere permanentă conform O.U.G. nr. 194/2002.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1644 din 23 octombrie 2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor - acordare drept de şedere, formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, ca inadmisibilă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., solicitând rejudecarea acţiunii şi acordarea dreptului de şedere permanentă pe terioriul României.

În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5 şi 6 C. proc. civ. şi s-a arătat că prima instanţă a respins, în mod nelegal, acţiunea ca inadmisibilă, deşi reclamantul a a urmat procedura prevăzută de lege, în sensul că a solicitat I.G.I. acordarea dreptului de şedere, dar acesta a refuzat.

Prezentând situaţia sa personală, recurentul a arătat că la data de 29.10.2019 a fost preluat de la Penitenciarul Bistriţa de poliţiştii din cadrul Biroului pentru Imigrări în vederea punerii în executare a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a se afla pe teritoriul României. În opinia recurentului, acesta a fost liberat condiţionat în baza sentinţei penale nr. 1937/23.10.2019 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin nerecurare la data de 29.10.2019, astfel încât nu are interdicţie de a se afla pe teritoriul României pentru o perioadă de 4 ani, dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen. nefiindu-i aplicabile.

De asemenea, măsura expulzării prin îndepărtarea sub escortă de pe teritoriul României nu se justifică, întrucât nu există un mandat de arestare şi nici vreo hotărâre judecătorească definitivă în acest sens. În legătură cu dispoziţia de luare în custodie publică abuzivă în termen de 24 ore, recurentul a arătat că aceasta a expirat din anul 2019 şi nu se poate pune în aplicare fără un mandat expres.

Este adevărat că recurentul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, cu executare, fără însă a avea o interdicţie de a părăsi ţara sau localitatea, iar la acest moment măsurile dispuse de I.G.I. nu mai sunt în vigoare şi nu se poate susţine că recurentul are statutul de tolerat pe teritoriul României. Directorul Inspectoratului General pentru Imigrări a refuzat să respecte toate reglementărilor internaţionale care impun respectarea drepturilor omului şi mai ales principiul umanismului.

Invocând dispoziţiile art. 71 din O.U.G. nr. 194/2002, Legii nr. 554/2004, art. 22 alin. (1), art. 23, art. 25 şi art. 26 din Constituţia României recurentul a apreciat că întruneşte condiţiile pentru acordarea dreptului de şedere permanentă pe teritoriul României.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a depus întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, apreciind că acesta nu îndeplineşte cerinţele de formă prvăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neconţinând motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat ".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, chiar dacă în mod formal a fost invocată incidenţa cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5 şi 6 C. proc. civ., conform cărora casarea unor hotărâri se poate cere "(3) când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii; (4) când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; (5) când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; (6) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;"o astfel de precizare impunea identificarea explicită a normelor de competenţă, a atribuţiilor sau a regulilor de procedură nerespectate de prima instanţă, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

De asemenea, argumentele prezentate de recurentul-reclamant nu pot fi încadrate în vreunul dintre celelalte motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs limitându-se la prezentarea situaţiei de fapt care a condus la formularea cererii de chemare în judecată şi la precizarea faptului că reclamantul s-a adresat Inspectoratului General pentru Imigrări cu solicitarea de acordare a dreptului de şedere, împrejurare ce nu reprezintă argument de nelegalitate şi nu a fost dovedită prin înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, recurentul nu a formulat nicio critică raportată la conţinutul concret al hotărârii atacate şi nu a făcut referire la vreunul dintre considerentele instanţei de fond.

Constatând că recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 anterior menţionat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât şi va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1644 din 23 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2024.