Judicial suspension annulment and res judicata conflict: failure to establish contradictory final decisions for revision

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea ce face obiectul prezentei revizuiri

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.03.2020, sub nr. x/2020, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1197 din 2 iulie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători prin care s-a dispus suspendarea din funcţie a contestatoarei A., în temeiul art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 2 iulie 2019.

Totodată, contestatoarea a solicitat obligarea intimatului la repunerea acesteia în situaţia anterioară suspendării din funcţie, în ceea ce priveşte vechimea în magistratură, drepturile salariale, dreptul la concediul de odihnă precum şi plata daunelor morale în cuantum de 200. 000 RON cu titlu de daune morale.

Prin decizia nr. 6294 din 25 noiembrie 2020, Înalta Curte a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 21.01.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 46 din 12 martie 2021, Curtea a respins contestaţia, ca nefondată.

1.2. Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020*.

Prin decizia nr. 1450 din 10 martie 2022, Înalta Curte a respins excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 574/10.04.2019 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii invocată de recurenta-reclamantă, ca neîntemeiată.

A admis recursul contestatoarei A. formulat împotriva sentinţei nr. 46 din 12 martie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A casat în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a admis în parte acţiunea formulată de contestatoare şi a anulat Hotărârea nr. 1197 din 2 iulie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători.

A menţinut soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte solicitarea de acordare a daunelor morale.

2. Aspecte procedurale. Hotărârea în raport cu care s-a formulat cererea de revizuire

2.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.12.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1084 din 20 august 2020 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, şi obligarea pârâtului la reintegrarea în funcţia de judecător şi la plata tuturor drepturilor de natură salarială aferente perioadei suspendării din funcţie, începând cu 02.07.2019.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2021, Curtea a anulat contestaţia formulată de reclamantă.

2.2. Împotriva acestei încheieri, reclamanta a formulat cerere de reexaminare întemeiată pe art. 200 alin. (5) C. proc. civ., solicitând a se reveni asupra măsurii de anulare.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.02.2021, sub nr. x/2020/a1.

Prin încheierea din 11 martie 2021, Curtea a respins cererea de reexaminare formulată de petenta A. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2021.

2.3. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petenta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 04.05.2021.

Prin decizia nr. 3951 din 16 septembrie 2021, Înalta Curte a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii şi a respins recursul declarat de petentă, ca inadmisibil.

3. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 1450 din 10 martie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 30.03.2022.

Revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat anularea deciziei cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, apreciind că a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

După ce a fost prezentată situaţia de fapt şi au fost făcute aprecieri referitoare la calea de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., se arată că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi invocată şi atunci când în al doilea proces a fost nesocotit aspectul (efectul) pozitiv al autorităţii de lucru judecat pronunţate în primul proces.

În cauză sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea căii de atac, deoarece prin decizia civilă nr. 1450 din 10 martie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost nesocotit aspectul (efectul) pozitiv al autorităţii de lucru judecat al celor dispuse prin încheierea din data de 12 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin respingerea cererii de reexaminare prin încheierea pronunţată de aceeaşi instanţă la data de 11.03.2021.

În raport cu circumstanţele de fapt expuse, decizia civilă nr. 1450/2022, prin care s-a anulat Hotărârea nr. 1197/02.07.2019 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, nesocoteşte autoritatea de lucru judecat, în manifestarea aspectului pozitiv, a celor tranşate în primul proces ce a avut ca obiect anularea Hotărârii nr. 1084/20.08.2020 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care s-a propus eliberarea din funcţie a petentei A. în temeiul art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004, urmată de emiterea Decretului nr. 1061/2021 al Preşedintelui României de eliberare din funcţia de judecător a petentei, publicat în Monitorul Oficial al României sub nr. x/19.10.2021.

Astfel, a susţinut revizuentul că decizia a cărei revizuire o solicită este potrivnică celor dispuse prin încheierea din 12 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti - Secţi a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, definitivă, pentru că aspectele stabilite prin cele două hotărâri nu se pot concilia.

Din caracterul ireconciliabil al celor două hotărâri rezultă o imposibilitate obiectivă de punere în executare a deciziei civile nr. 1450 din 10 martie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, intimata neputând fi repusă în situaţia anterioară emiterii Hotărârii nr. 1197/02.07.2019 a secţiei pentru judecători din cadrul CSM, hotărâre prin care s-a dispus suspendarea sa din funcţie în temeiul art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, pe o perioadă de 1 an, începând cu 02.07.2019, în condiţiile în care aceasta a fost eliberată din funcţia de judecător încă din data de 19.10.2021.

Prin urmare, este incident motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., existând două hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în cauze diferite, în cel de-al doilea proces nefiind invocată autoritatea de lucru jduecat al celor stabilite în primul litigiu în urma căruia a fost menţinută Hotărârea nr. 1084/20.08.2020 a secţiei pentru judecători din cadrul CSM prin care s-a propus eliberarea din funcţie a petentei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea căii de atac.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Preliminar, în ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate a căii de atac a revizuirii, invocată de intimata A. prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că este nefondată, constatând că revizuentul, în susţinerea cererii sale întemeiate pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocă pronunţarea hotărârii atacate cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, ipoteză ce se circumscrie cazului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată calea de atac.

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Aşadar, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată de art. 430 C. proc. civ. conform căruia:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

(5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. decurge din necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atât din perspectiva efectul negativ cât şi a celui pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ., "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Sintetizând circumstanţele cauzei, se reţine că revizuentul Consiliul Superior al Magistraturii, prin cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită revizuirea deciziei civile nr. 1450 din 10 martie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în raport de încheierea din 12 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia atacată, Înalta Curte a casat în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a admis în parte acţiunea formulată de contestatoarea A. şi a anulat Hotărârea nr. 1197 din 2 iulie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2021, Curtea de Apel Piteşti a anulat, pentru lipsa semnăturii, cererea contestatoarei A. de anulare a Hotărârii nr. 1084 din 20 august 2020 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judeăctori.

Contrar alegaţiilor revizuentului Consilului Superior al Magistraturii, cererea de revizuire nu este fondată sub aspectul încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, întrucât nu este îndeplinită condiţia existenţei unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii).

Încheierea, în raport cu care se invocă contradictorialitatea deciziei atacate cu revizuire, nu a tranşat niciun aspect în legătură cu obiectul acţiunii şi nici cu legalitatea hotărârii CSM contestate, ci a anulat acţiunea reclamantei în procedura regularizării cererii de chemare în judecată prevăzute de art. 200 C. proc. civ.

Subliniază Înalta Curte faptul că efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun, ca un "dat", dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, nu se cere în mod necesar existenţa unei triple identităţi de acţiune (obiect, cauză, părţi).

Or, în cauză, nu se regăseşte această ipoteză, nefiind indicate sau identificate elemente care să conducă la concluzia încălcării puterii de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, cele două hotărâri nu pot fi considerate a fi potrivnice, întrucât acestea nu tranşează aceeaşi chestiune litigioasă şi nu cuprind măsuri care să nu poată fi puse în executare deopotrivă.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în revizuire

Pentru aceste motive, în temeiul art. 509 şi art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva deciziei nr. 1450 din 10 martie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.