Prison disciplinary sanction annulment and res judicata conflict: lack of triple identity of parties, object, and cause bars revision for contradictory decisions.

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020 din data de 21.12.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Penitenciarul Poarta Albă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 498/20.11.2020 a Directorului Penitenciarului Constanţa - Poarta Albă, în dosarul de cercetare disciplinară nr. 29/CD/31.08.2020 ce i-a fost comunicată la data de 27.09.2020; repunerea părţilor în situaţia anterioară şi restituirea sumei reţinute din salariu; obligarea pârâtului la plata unor daune morale în cuantum de 5.000 RON; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat.

Prin sentinţa civilă nr. 1621 din 07.10.2021, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată cererea.

Prin decizia civilă nr. 487 din 11 aprilie 2022 pronunţată în dosar x/2020, Curtea de Apel Constanţa a respins recursul promovat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1621 din 07.10.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-pârât Penitenciarul Poarta Albă, ca nefondat.

Împotriva sentinţei civile nr. 1621/07.10.2021 a formulat cerere de revizuire reclamanta A., în temeiul art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., solicitând să se constate că sentinţa civilă nr. 1621 din 07.10.2021, menţinută prin decizia civilă nr. 487 din 11.04.2022, este contrară celorlalte 3 hotărâri definitive ce vor fi ulterior menţionate; casarea sentinţei civile nr. 1621/07.10.2021 şi, în rejudecare, admiterea cererii principale, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial brut.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 577 din 3 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată de revizuenta A., împotriva sentinţei civile nr. 1621 din 07.10.2021 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-pârât Penitenciarul Poarta Albă.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi, după rejudecare, admiterea cererii de revizuire.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a realizat o analiză greşită a textelor legale şi a făcut o aplicare greşită a acestora.

După prezentarea situaţiei de fapt şi reluarea pe larg a argumentelor din cuprinsul cererii de revizuire, a arătat recurenta că sunt admisibile criticile formulate întrucât, la data pronunţării sentinţei nr. 1621, respectiv 07.10.2021, exista o altă hotărâre cu autoritate de lucru judecat provizorie, respectiv sentinţa civilă nr. 1245/23.06.2021, dată între aceleaşi părţi, având aceleaşi obiect - contestaţie decizie de sancţionare, în care s-a invocat în mod similar încălcarea dreptului la apărare.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nefondat.

A susţinut recurenta că sunt admisibile criticile formulate în cadrul cererii de revizuire întrucât, la data pronunţării sentinţei nr. 1621, respectiv 07.10.2021, exista o altă hotărâre cu autoritate de lucru judecat provizorie, respectiv sentinţa civilă nr. 1245/23.06.2021, dată între aceleaşi părţi, având aceleaşi obiect - contestaţie decizie de sancţionare, în care s-a invocat în mod similar încălcarea dreptului la apărare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În cauză, recurenta a solicitat revizuirea sentinţei nr. 1621/07.10.2021, invocând încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat în raport cu hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate în dosarele înregistrate pe rolul Tribunalului Constanţa sub numerele 6617/118/2020*, 5654/118/2021 şi 2286/118/202.

Raportat la sentinţele considerate de recurentă potrivnice, Înalta Curte constată că în speţă nu este îndeplinită condiţia încălcării, prin sentinţa atacată, a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive anterioare.

Potrivit art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, acest text de lege reglementând condiţia existenţei autorităţii de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Analizând criticile invocate în cuprinsul memoriului de recurs şi procedând, astfel, la verificarea sentinţei atacate cu revizuire şi a celor invocate ca fiind potrivnice acesteia, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că hotărârile judecătoreşti pretins contradictorii se întemeiază pe situaţii de fapt diferite (necitarea, respectiv citarea reclamantei la şedinţele comisiei de disciplină) care au determinat soluţii diferite, dar nu contradictorii.

Astfel, se constată că sentinţa nr. 1245/23.06.2021, definitivă prin decizia nr. 438/31.03.2022, nu are nici o putere de lucru judecat în litigiul soluţionat prin sentinţa nr. 1621/07.10.2021, definitivă prin decizia nr. 487/11.04.2022.

În cadrul dosarului nr. x/2021, soluţionat prin sentinţa nr. 1245/23.06.2021, a reţinut instanţa de fond că reclamanta nu fusese citată la comisia de disciplină la cinci din şase termene, şi astfel au fost încălcate prevederile art. 175 alin. (2) din Legea nr. 145/2019.

În cadrul dosarului nr. x/2020, soluţionat prin sentinţa nr. 1621/07.10.2021, instanţa a reţinut:

"Din altă perspectivă, în ce priveşte respectarea dreptului la apărare al reclamantei pe parcursul procedurii disciplinare instanţa are în vedere că nu se invocă necitarea acesteia şi nici necomunicarea unei copii de pe sesizarea îndreptată împotriva sa şi de pe înscrisurile pe care se sprijină aceasta (singurele încălcări sancţionate cu nulitate expresă conform art. 174 alin. (7) din Legea nr. 145/2019), astfel că în condiţiile în care instanţa constată că reclamanta a refuzat să se prezinte în faţa comisiei (şi nu că s-a prevalat de dreptul la tăcere - care presupunea să se prezinte şi să nu dea declaraţii) se reţine că respectarea dreptului la apărare trebuie apreciată în ansamblul procedurii, procedură care continuă şi în faţa instanţei şi unde reclamanta a avut posibilitatea de a analiza întregul probatoriu administrat şi de a formula toate criticile pe care le-a considerat de cuviinţă.".

Cele reţinute de instanţa de fond au fost menţinute de instanţa de recurs, care a arătat în decizia nr. 487/11.04.2022:

"Nu se poate reţine nici încălcarea dreptului la apărare al recurentei reclamante, aceasta fiind legal citată, conform art. 174 alin. (3) din Legea nr. 145/2019, în datele de 14.09.2020, 25.08.2020 şi 24.09.2020, recurenta-reclamantă refuzând să primească, personal, citaţia din 24.09.2020.".

În concluzie, soluţia dată în primul litigiu nu se impune în nici un fel în cel de-al doilea, întrucât nu dezleagă nici o chestiune prejudicială de interes pentru soluţionarea contestaţiei îndreptate împotriva celei de-a doua sancţiuni.

Înalta Curte reţine că, deşi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu presupune o triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, acesta nu poate fi opus de partea revizuentă în lipsa elementului de legătură între cele două cauze, la nivel subiectiv sau obiectiv, astfel cum prevede art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.. Caracterul similar al unor litigii înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti nu se confundă cu efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi nu poate servi drept temei al formulării unei cereri de revizuire pe motivul existenţei unor hotărâri potrivnice.

În legătură cu celelalte două hotărâri judecătoreşti invocate de recurentă, pronunţate în cadrul dosarelor nr. x/2020 şi y/2021, în mod corect s-a constatat că nu se poate reţine încălcarea efectului pozitiv al acestora întrucât nu existau la data pronunţării sau rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se cere.

În concluzie, Înalta Curte constată că în speţă nu este îndeplinită condiţia existenţei unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, astfel că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este fondat, instanţa de fond realizând o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 577 din 3 iulie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 577 din 3 iulie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 martie 2024.