Constitutionality of pension point reduction via emergency decree and ECtHR property rights limits on state pension adjustments

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 02.12.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat obligarea acestuia să respecte art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind majorarea punctului de pensie şi să emită un nou act normativ în acest sens.

Prin sentinţa civilă nr. 860/24.06.2022, Tribunalul Galaţi a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal cauza a fost înregistrată sub nr. x/2021.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia nr. 121/2022 din 13 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii promovării acţiunii, ca nefondată.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, ca nefondată.

A fost respinsă ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României având ca obiect recalculare pensie.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat că obiectul acţiunii constă în obligarea pârâtului să respecte prevederile art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, fiind o obligaţie de a face, iar nu o acţiune în pretenţii, cum în mod greşit a fost înregistrată cererea.

A menţionat recurenta că instanţa de fond reţine faptul că se solicită în realitate acordarea punctului de pensie aşa cum era stabilit conform legii şi nu are ca obiect acordarea de despăgubiri, dar respinge cererea ca inadmisibilă.

În cazul în care cererea este respinsă ca inadmisibilă în contencios administrativ, completul dispune trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate. Având în vedere obiectul cererii introductive, competenţa materială procesuală a secţiei de contencios administrativ nu apare ca fiind vădită.

A arătat recurenta că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligaţia de a face, obiect admisibil în raport de cerere, astfel încât excepţia inadmisibilităţii acţiunii este nefondată.

A susţinut recurenta că menţine aspectele invocate prin cerere, arătând că nu se pot modifica legi organice pe motiv că nu sunt bani la buget, iar în jurisprudenţa CEDO speranţa legitimă este considerată "bun" în sensul Convenţiei şi beneficiază de protecţia dreptului de proprietate.

A mai arătat recurenta că Guvernul a emis O.U.G. nr. 135/2020 prin care a modificat cuantumul, stabilind valoarea punctului de pensie la 1442 RON.

A apreciat că instanţa de fond a invocat articole de legi care nu au legătură cu cauza, de exemplu art. 115 din Constituţia României, iar legea pensiilor este o lege organică şi nu poate fi modificată prin O.U.G., ci tot printr-o lege emisă de Parlament.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea Guvernului României să respecte art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea 127/2019 privind majorarea punctului de pensie şi să emită un nou act normativ în acest sens.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a respins excepţiile inadmisibilităţii promovării acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, precum şi cererea de chemare în judecată, ca nefondate.

Deşi nu s-a invocat în mod expres vreunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă îşi exprimă, de fapt, dezacordul cu privire la soluţia instanţei de fond, fiind nemulţumită de modul în care aceasta a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale incidente în cauză, astfel încât susţinerile formulate se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi vor fi analizate din această perspectivă.

În ceea ce priveşte criticile recurentei referitoare la respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă şi la obligaţia instanţei de a trimite dosarul completului specializat competent sau secţiei specializate competente, Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate, întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, soluţia instanţei de fond este de respingere a cererii ca nefondată, excepţiile invocate de partea pârâtă fiind respinse.

Referitor la criticile recurentei privind abilitarea Guvernului de a emite O.U.G. nr. 135/2020, Înalta Curte reţine că nu sunt fondate, întrucât Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 135/2020 în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, justificând necesitatea adoptării vis-a-vis de rectificarea bugetului de stat aferent anului 2020, luând în considerare că neadoptarea în regim de urgenţă a măsurilor bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice, în considerarea faptului că toate aceste elemente vizează interesul public general şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.

Astfel, având în vedere contextul economic existent în perioada anterioară anului 2020, precum şi în anul 2020, legiuitorul delegat, încadrându-se în limitele marjei de apreciere, justificând măsura la care s-a oprit, a stabilit noua valoare a punctului de pensie la 01.09.2020 de 1442 RON, modificând pct. b al art. 86 alin. (2) din Legea 127/2019 (care prevedea punctul de pensie la 01.09.2020 de 1775 RON).

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei referitoare la protecţia dreptului de proprietate, instanţa de control judiciar reţine că, în jurisprudenţa CEDO s-a subliniat că art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţie nu garantează un drept de pensie într-un cuantum specific, fiind atributul statului membru de a stabili şi de a menţine sau nu un anumit cuantum al pensiei. Totodată, CEDO a mai statuat că reducerea cuantumului pensiei plătite din bugetul de stat nu constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţie (cu excepţia ipotezei în care această măsură ar fi disproporţională şi nu ar fi justitificată, ipoteză neaplicabilă în cauza de faţă), astfel cum a remarcat instanţa de fond.

Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinţei de fond nici din această ultimă perspectivă reliefată, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză, cu consecinţa menţinerii sentinţei de fond sub aspectele criticate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 121/2022 din 13 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 121/2022 din 13 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 martie 2024.