Suspension of Competition Authority Sanction Denied Due to Lack of Well-Justified Case and Insufficient Indicators of Illegality

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 10.04.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, a solicitat suspendarea executării deciziei Consiliului Concurenţei nr. 118/14.11.2022, prin intermediul căreia s-a dispus sancţionarea reclamantei cu o amendă în valoare de 2.225.814,44 RON, până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea deciziei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 978 din 30 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi suspendarea executării deciziei atacate.

Recurenta a susţinut că motivarea actului administrativ este o condiţie esenţială a validităţii acestuia.

Având în vedere că Legea concurenţei se completează cu prevederile O.G. nr. 2/2001, trebuie constatată deplina incidenţă în cauză a principiului personalităţii răspunderii penale/contravenţionale.

Potrivit acestuia, persoana răspunde în mod individual pentru fapta nelegală, ceea ce atrage obligaţia motivării în mod individualizat a deciziei, pentru fiecare dintre entităţile investigate şi, corelativ, pentru fiecare dintre faptele săvârşite de acestea.

În acest context, recurenta a apreciat că raţionamentul instanţei de fond este insuficient, întrucât motivarea deciziei atacate ar fi trebuit să ilustreze fără dubiu modalitatea prin care părţile au ajuns la numitorul comun reprezentat de înţelegerea anticoncurenţială.

Astfel, decizia trebuia să motiveze şi să demonstreze modalitatea prin care fiecare întreprindere investigată a luat cunoştinţă de înţelegerea anticoncurenţială şi, totodată, acordul expres al recurentei de a participa la aceasta.

A susţinut recurenta că un atare fapt trebuia să rezulte la o analiză sumară a actului atacat, iar această cerinţă nu este îndeplinită de decizia atacată; totodată, instanţa de fond a considerat în mod eronat că un asemenea element ţine de fondul cauzei.

Recurenta a apreciat că este îndeplinită în cauză şi condiţia pagubei iminente, arătând că, în cazul în care ar fi executată sancţiunea, impactul social al măsurii ar fi nu numai iminent, ci şi ireversibil, ducând la scoaterea societăţii de pe piaţă.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul Consiliul Concurenţei, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în baza art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei Consiliului Concurenţei nr. 118/14.11.2022, prin intermediul căreia s-a dispus sancţionarea sa cu o amendă în valoare de 2.225.814,44 RON, până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea deciziei.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nefondat.

Potrivit art. 15 alin. (1) din Legea 554/2004, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond."

Conform dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantei (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

În cauză, în acord cu opinia primei instanţe, Înalta Curte apreciază că nu au fost relevate elemente care să contureze îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, în ceea ce priveşte actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la motivele invocate de reclamantă, care, la prima vedere, să constituie indicii suficiente de nelegalitate a actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenţei dreptului.

Împrejurările de fapt şi de drept care ar putea contura existenţa unui caz bine justificat nu pot coincide cu motivele de nelegalitate a deciziei contestate, ce reclamă o cercetare amănunţită, pe baza unui probatoriu mult mai complex decât cel necesar pentru decelarea facilă a elementelor care afectează forma sau conţinutul actului administrativ a cărui executare s-a solicitat a fi suspendată.

În cauză, recurenta-reclamantă a invocat, drept caz bine justificat pentru temporizarea efectelor deciziei, aceleaşi argumente invocate şi în faţa instanţei de fond, care nu sunt de natură a reforma sentinţa recurată.

Argumentele susţinute de recurentă nu reprezintă indicii suficiente pentru a răsturna prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat, ci se constituie în critici ce pot reprezenta chiar temeiul acţiunii în anulare, iar acest aspect ar însemna o prejudecare a cererii în anulare într-un litigiu care are ca obiect suspendarea executării respectivului act.

Înalta Curte observă că judecătorul fondului a analizat şi a răspuns argumentelor recurentei-reclamante privind pretinsa nemotivare a deciziei a cărei suspendare se solicită în cauză, în limitele anterior reţinute, fiind fără echivoc că, în cuprinsul acestui act administrativ, intimatul-pârât a prezentat pe larg faptele reţinute în sarcina contravenientului.

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar are în vedere şi că, în viziunea recurentei-reclamante, prima instanţă ar fi trebuit să motiveze şi să demonstreze modalitatea prin care fiecare întreprindere investigată a luat cunoştinţă de înţelegerea anticoncurenţială, precum şi acordul expres al acesteia de a participa la aceasta, împrejurare care ar echivala practic cu o tranşare definitivă a acestor chestiuni, fapt ce este incompatibil cu limitele legale ale cadrului procesual trasat de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt reliefate, de către recurenta-reclamantă, împrejurări care să constituie un caz bine justificat, în accepţiunea dată de legiuitor acestei cerinţe, conform definiţiei din cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de control judiciar reţine şi faptul că, ulterior pronunţării sentinţei recurate în cauză, în dosarul nr. x/2023, având ca obiect cererea de anulare a Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 118/14.11.2022, a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti sentinţa civilă nr. 2097/19.12.2023 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, instanţa de control judiciar reţine că îndeplinirea doar a uneia dintre cerinţele cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu poate conduce la admiterea cererii de suspendare.

Prin urmare, în lipsa dovedirii cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea elementelor doveditoare ale pagubei iminente, această condiţie, prin ea însăşi, în lipsa cazului bine justificat, neavând aptitudinea de a schimba soluţia pronunţată în prezentul recurs.

În concluzie, Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 978 din 30 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 978 din 30 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 martie 2024.