Failure to prove legal succession and specific identity of urban property in restitution claims under Emergency Ordinance No. 94/2000

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.07.2019, sub nr. x/2020, reclamanta Arhiepiscopia Bucureştilor a chemat în judecată pe pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 8569/24.04.2019 emise de pârâtă şi, pe fond, admiterea cererii nr. x/25.01.2006 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să propună restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce face obiectul cererii mai sus menţionate.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1025 din 25.06.2021, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Arhiepiscopia Bucureştilor, care a solicitat casarea acesteia şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, încadrate în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

Prima instanţă a respins acţiunea dedusă judecăţii în mod greşit, deoarece nu a ţinut seama de faptul că recurenta a formulat cererea de retrocedare nr. x/25.01.2006, având ca obiect retrocedarea în natură a imobilului, compus din teren şi construcţie, situat în Bucureşti, str. x, la care a ataşat documente probante ale dreptului de proprietate a autorului său şi a preluării sale abuzive de către Statul Român, printre care Procesul-verbal nr. x/1940 emis de Comisiunea pentru înfiinţarea Cărţilor Funciare în Bucureşti, act eliberat de Arhivele Naţionale - Serviciul Municipiului Bucureşti. Potrivit acestui înscris, A. a avut calitatea de proprietar al imobilului situat în Bucureşti, str. x bis (fostă str. x) - imobil compus din teren în suprafaţă de 380 mp şi un corp de casă - în baza unei vânzări silite finalizate prin ordonanţa de adjudecare nr. 10845/933 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Notariat.

Recurenta menţionează că a depus cererea în discuţie în calitate de succesoare a A., iar pentru a face dovada preluării abuzive a anexat acesteia Decretul de expropriere nr. 130/1989 (anexa nr. 6, poziţia din planul de situaţie nr. 72), prin care a fost expropriat imobilul în suprafaţă de 850 mp, situat în Municipiul Bucureşti, str. x, de la Patriarhia Română, fapt ce arată recunoaşterea proprietăţii părţii bisericeşti de către Statul Român asupra imobilului în cauză. De asemenea, prin acelaşi decret, partea bisericească a fost expropriată şi de imobilul situat la adresa str. x, cu suprafaţa de 680 mp. În consecinţă, suprafaţa totală expropriată a fost de 1530 mp.

În plus de aceasta, recurenta arată faptul că a anexat la cerere şi alte înscrisuri emise de autorităţile publice din care rezultă istoricul de adresă poştală a imobilului aflat în discuţie. În opinia acesteia, pentru precizarea obiectului cererii de retrocedare, este necesară efectuarea unei expertize tehnice a imobilului situat în Bucureşti, str. x bis (fost str. x) care să identifice amplasamentul acestuia şi să precizeze cu exactitate care este suprafaţa terenului solicitat prin cererea de retrocedare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările prezentate la dosar.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

După cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, controlul judiciar declanşat de recurenta Arhiepiscopia Bucureştilor, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, are ca obiect verificarea legalităţii Deciziei nr. 8569/24.04.2019 prin care Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare nr. x/25.01.2006 formulată de parte, în calitate de succesoare a A., cu privire la restituirea în natură a imobilului, compus din teren şi construcţie, situat în municipiul Bucureşti.

În motivarea acestui act administrativ unilateral cu caracter individual, emitentul a precizat următoarele aspecte:

Prin adresa nr. x/14.12.2017, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a solicitat Arhiepiscopiei Bucureştilor să completeze dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/25.01.2006, cu următoarele documente, în original sau în copie legalizată:

- statutul A.;

- dovada desfiinţării A.;

- o identificare a imobilului solicitat printr-o lucrare întocmită de către un expert tehnic autorizat în specialitatea topografie şi cadastru - "Note de reconstituire (suprapunere de planuri)" a vechiului amplasament al imobilului, teren;

- acte juridice, în copie legalizată, care să ateste deţinerea proprietăţii cu privire la imobilul în cauză, la momentul preluării abuzive (ex. act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, act sub semnătură privată, etc);

- acte sau înscrisuri, eventual declaraţii de martori autentificate notarial, din care să reiasă dovada preluării abuzive a întregului imobil solicitat prin cererea de retrocedare menţionată anterior;

- istoricul adresei administrative/poştale şi istoricul denumirii arterei de circulaţie pentru imobilul solicitat;

- înscrisuri din care să reiasă dacă pentru imobilul solicitat prin cererea de retrocedare menţionată anterior au fost formulate cereri de retrocedare şi în temeiul legilor fondului funciar, iar în caz afirmativ, să comunice cum au fost soluţionate aceste cereri de către Comisia locală de fond funciar;

- declaraţie notarială din care să rezulte faptul că pentru imobilul solicitat nu s-a reconstituit dreptul de proprietate pe alt amplasament/pe vechiul amplasament în favoarea solicitantei, în baza legilor fondului funciar sau a altor legi cu caracter reparatoriu.

Prin adresa anterior nominalizată, emitentul a comunicat recurentei faptul că există un termen de decădere pentru depunerea actelor solicitate, termen instituit de dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

Solicitanta nu a depus înscrisurile solicitate pentru a face dovada proprietăţii asupra imobilului şi a preluării abuzive a acestuia de către Statul Român, în perioada de referinţă a O.U.G. nr. 94/2000, respectiv 06.03.1945 - 22.12.1989.

Prima instanţă a confirmat legalitatea deciziei anterior arătate pentru aceleaşi argumente factuale şi juridice ca cele prezentate în motivarea deciziei contestate în cauză.

Reevaluând considerentele hotărârii contestate, pentru a răspunde la motivul de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta invocă faptul că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 şi a pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a acesteia (forma acestor acte normative în vigoare la data emiterii deciziei) care prevăd următoarele:

"Art. 1 (1)Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. (…) (3) Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, construcţiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităţilor, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităţilor, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi). Adăugirile aduse construcţiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depăşesc 50% din aria desfăşurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparaţii curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării iniţiale, îmbunătăţiri funcţionale şi altele asemenea."

Pct. 13:

"Prin sintagma acte doveditoare prevăzută la art. 1 alin. (9) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, se înţelege:

a) orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată etc.);

b) orice acte juridice sau declaraţii care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu;

c) orice acte care întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referinţă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea solicitantului, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol, începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate);

d) acte care permit recunoaşterea calităţii de beneficiar al retrocedării (actul de înfiinţare, dovada continuării sau reluării activităţii cultului religios);

e) expertize judiciare sau extrajudiciare de care solicitantul înţelege să se prevaleze în susţinerea cererii sale;

f) orice acte sau înscrisuri pe care solicitantul înţelege să le folosească în dovedirea cererii sale."

Înalta Curte apreciază că instanţa de primă jurisdicţie a analizat în mod detaliat şi judicios dispoziţiile normative incidente pe subiectul analizat, susţinerile părţilor litigante, precum şi întregul probatoriu administrat în cauză, iar concluzia la care a ajuns este corectă.

Contrar susţinerilor recurentei, atât în etapa administrativă cât şi în etapa judiciară de soluţionare a cauzei, aceasta nu a depus înscrisurile ce i-au fost solicitate pentru a face dovada îndeplinirii cerinţelor impuse de dispoziţiile normative anterior citate.

În concret, aceasta nu probat dreptul de proprietate asupra imobilului ce a format obiectul cererii de retrocedare. Din cuprinsul Procesului-verbal nr. x/1940 emis de Comisiunea pentru înfiinţarea Cărţilor Funciare în Bucureşti - act menţionat de recurentă pe parcursul litigiului - rezultă faptul că a fost înscrisă în cartea funciară ca proprietară A., iar imobilul este identificat cu o suprafaţă de teren de 380 mp şi un corp de casă şi este situat în Bucureşti, str. x bis, fost Sfinţii Apostoli nr. 40 (a se vedea dosar fond).

Or, aşa cum în mod corect a arătat şi prima instanţă, recurenta nu a depus acte prin care să facă dovada că este succesoarea fostei proprietare a imobilului, respectiv că a avut loc transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului de la Asociaţia în discuţie la aceasta. Cu alte cuvinte, recurenta nu a prezentat: statutul acesteia, dovada desfiinţării A. "A.", acte juridice care să ateste deţinerea proprietăţii cu privire la imobilul în cauză la momentul preluării abuzive (ex: act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, act sub semnătură privată etc.).

De asemenea, prezintă relevanţă şi susţinerea intimatei potrivit căreia autoarea cererii de reconstituire nu a depus înscrisuri din care să rezulte că A. a urmat procedura la care face referire art. 1 din Decizia nr. 205/8.12.1950 emisă de B. în vederea trecerii bunurilor sale în proprietatea parohiilor locale în raza cărora se găsesc.

Totodată, recurenta nu a probat nici preluarea abuzivă a imobilului litigios de către Statul Român. În pofida susţinerilor recurentei, prin Anexa nr. 6 la Decretul privind exproprierea unor imobile nr. 130/29.05.1989 s-au expropriat terenul în suprafaţă de 850 mp, situat în str. x, şi terenul în suprafaţă de 680 mp, situat în str. x, ambele de la Patriarhia Română. Prin urmare, după cum în mod justificat a evidenţiat şi instanţa de fond, din acest Decret nu rezultă în mod clar faptul că s-ar fi expropriat chiar terenul în suprafaţă de 380 mp situat în Bucureşti, str. x bis, fost Sfinţii Apostoli nr. 40, astfel cum a fost menţionat în procesul-verbal din 1940, fiind necesare verificări suplimentare, aşa cum pârâta a solicitat, respectiv planuri topografice realizate de experţi care să identifice imobilul solicitat de recurentă, precum şi înscrisuri de la autorităţile statului din care să reiasă istoricul de adresă poştală.

Cele două decizii de retrocedare din anul 2000, nominalizate de recurentă, nu prezintă relevanţă juridică în cauză, deoarece A. a fost o entitate juridică distinctă de aceasta. În plus de aceasta, nici relaţiile depuse la dosar, la solicitarea instanţei de fond, de către Primăria Municipiului Bucureşti, OCPI şi DITL Sector 5 Bucureşti nu sunt edificatoare.

În fine, este important şi faptul că recurenta nu a dat curs solicitării de a depune declaraţia notarială din care să reiasă faptul că pentru imobilul litigios nu s-a reconstituit dreptul de proprietate pe alt amplasament/pe vechiul amplasament în favoarea solicitantei, în baza legilor fondului funciar sau a altor legi cu caracter reparatoriu. În acest sens, Înalta Curte apreciază că este justificată reţinerea primei instanţe potrivit căreia imobilul teren în suprafaţă de 380 mp, situat la nr. 4 bis în str. x, ar fi fost deja retrocedat Patriarhiei Române, prin titlurile de proprietate nr. x/27.07.2000 şi nr. y/4.05.2000, împreună cu un alt teren de 156 mp, ambele loturi fiind comasate sub forma imobilului teren din str. x - nr. cadastral x (536 mp) - extras de carte funciară şi adresa DITL Sector 5 . Este de observat că partea nu a combătut aceste considerente ale sentinţei prin memoriul de recurs.

Sumarizând, instanţa de control judiciar apreciază că recurenta este în culpă procesuală, în condiţiile în care nu a anexat la cererea de retrocedare documentaţia necesară pentru a aproba calitatea sa procesuală activă, respectiv că este continuatoarea fostului proprietar al imobilului şi că acesta din urmă a fost preluat abuziv de Statul Român în perioada de referinţă a O.U.G. nr. 94/2000.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat corect dispoziţiile normative incidente pe subiectul analizat, cazul de casare analizat nefiind fondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Arhiepiscopia Bucureştilor împotriva sentinţei civile nr. 1025 din 25 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 martie 2024.