Appeal over fines for officials' non-enforcement of judgment rejected as action inadmissible for missing mandatory joinder of public authority.

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 27.03.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B.-vicepreşedinte al CNATDCU, C.-vicepreşedinte al CNATDCU şi D.-preşedinte al CNATDCU, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să dispună aplicarea conducătorului/persoanei obligate din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare ("CNATDCU"), ce îşi derulează activitatea în cadrul şi la sediul Ministerului Educaţiei, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, precum şi obligarea la plata către unei penalităţi de 1.000 RON/zi de întârziere.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 945 din 6 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa litisconsorţiului procesual pasiv obligatoriu, invocată din oficiu în temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B.-vicepresedinte al CNATDCU, C.-vicepreşedinte al CNATDCU şi D.-presedinte al CNATDCU, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 78 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ. întrucât, deşi reclamantul a considerat că introducerea în cauză a CNATDCU nu este necesară, pârâtul a exprimat în mod expres şi neechivoc, cu argumente ample, necesitatea introducerii în cauză a CNATDCU.

În aceste condiţii, instanţa de fond ar fi trebuit să introducă terţul în cauză, astfel că ridicarea din oficiu a excepţiei inadmisibilităţii pentru lipsa litisconsorţiului pasiv a fost nelegală, ca şi admiterea excepţiei, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă.

Recurentul a invocat şi neîndeplinirea condiţiei de la art. 78 alin. (2) teza întâi din C. proc. civ., arătând că raportul juridic nu impune introducerea în cauză a terţului, prezenţa lui nefiind necesară.

A menţionat recurentul că un răspuns legal complet al autorităţii la sesizarea recurentului trebuia să acopere integral fiecare dintre cele patru puncte ale sesizării. Din înscrisurile ce emană chiar de la autoritate se observă că aceasta nu îşi executase obligaţia de a formula un răspuns complet.

A mai arătat recurentul că instanţa de fond cunoştea poziţia CNATDCU, ca terţ căruia îi revine obligaţia de a face, deci ştia că respectivul terţ nu îşi executase obligaţia, în consecinţă citarea lui nu ar fi fost necesară. Cu alte cuvinte, instanţa putea soluţiona cauza pe baza înscrisurilor menţionate.

4. Apărările intimaţilor

Intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes şi excepţia nulităţii, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, reţinând că reclamantul, fiind situat pe poziţia părţii care a pierdut procesul în primă instanţă, justifică interesul de a ataca sentinţa civilă pronunţată în cauză, motiv pentru care este îndeplinită această condiţie de exercitare a acţiunii civile şi în privinţa formulării căii de atac a recursului.

De asemenea, instanţa de control judiciar reţine că este neîntemeiată şi excepţia nulităţii recursului, întrucât, prin criticile aduse soluţiei de respingere, drept inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată, recurentul tinde să invoce incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în contextul în care apreciază că prin hotărârea pronunţată ar fi fost încălcate normele procedurale reglementate de art. 78 din C. proc. civ., în timp ce, prin argumentele ce vizează fondul cauzei, recurentul tinde să invoce prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să dispună aplicarea conducătorului/persoanei obligate din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, ce îşi derulează activitatea în cadrul şi la sediul Ministerului Educaţiei, a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, precum şi obligarea la plata unei penalităţi de 1.000 RON/zi de întârziere.

Astfel, cum s-a arătat, cauza de faţă are ca obiect o acţiune promovată în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, în contextul neexecutării benevole a sentinţei civile nr. 2026/03.11.2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul CNATDCU şi a fost obligat pârâtul să emită un răspuns la sesizarea reclamantului din data de 20.04.2022.

Soluţionând cauza, curtea de apel a respins cererea ca inadmisibilă pentru lipsa litisconsorţiului procesual pasiv obligatoriu, iar recurentul a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este motivat în concret prin cererea de recurs, iar în aceste condiţii, simpla indicare a unui articol din legea generală, lipsită însă de descrierea şi motivarea faptică a situaţiei care să dea legitimitate dispoziţiei legale invocate, nu este suficientă prin raportare la cerinţa obligatorie a motivării recursului.

Prin prima critică formulată în cadrul memoriului de recurs, recurentul a arătat că instanţa de fond a aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 78 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ. întrucât, deşi reclamantul a considerat că introducerea în cauză a CNATDCU nu este necesară, pârâtul a exprimat în mod expres şi neechivoc, cu argumente ample, necesitatea introducerii în cauză a acestuia.

În aceste condiţii, a apreciat recurentul că instanţa de fond ar fi trebuit să introducă terţul în cauză, astfel că ridicarea din oficiu a excepţiei inadmisibilităţii pentru lipsa litisconsorţiului pasiv a fost nelegală, ca şi admiterea excepţiei, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă.

Înalta Curte reţine că, potrivit încheierii de şedinţă din 26 mai 2023, judecătorul fondului a pus în discuţie din oficiu, în temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., necesitatea introducerii în cauză a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, respectiv dacă raportul juridic dedus judecăţii impune citarea Consiliului, titularul obligaţiei din hotărârea judecătorească, chiar şi atunci când nu se solicită obligarea acestuia direct la amenzi/penalităţi, ci a conducătorului, dacă nu este obligatorie citarea şi a entităţii respective, sancţiunile urmărite vizând totuşi raportul juridic iniţial născut.

Având cuvântul pe acest aspect, reclamantul A. a considerat că nu este necesară citarea CNATDCU, deoarece această procedură se referă la persoanele fizice, în mod concret la persoana obligată, şi nu la conducător, şi drept urmare nu este necesară introducerea în cauză a CNATDCU, organism fără personalitate juridică.

Pârâtul C., prin avocat, a considerat că era necesară citarea CNATDCU, întrucât cadrul procesual impune citarea autorităţii, tocmai faţă de faptul că în dosarul de fond CNATDCU a fost obligat, însă, faţă de menţiunile reclamantului, poate fi verificată şi poziţia unor persoane fizice, dar acest lucru nu înseamnă că nu ar trebui să fie în proces şi autoritatea.

În raport de acest aspect, instanţa de fond a apreciat că raportul juridic dedus judecăţii impune discutarea introducerii în cauză a autorităţii publice obligate.

Reclamantul A. a arătat că nu solicită introducerea în cauză a CNATDCU, iar instanţa de fond a pus în discuţie, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa litisconsorţiului procesual pasiv obligatoriu odată cu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Pârâtul C., prin avocat, a arătat că înţelege să invoce şi excepţia lipsei de interes.

Prin urmare, deşi pârâtul a apreciat că era necesară citarea autorităţii, având în vedere faptul că este partea obligată în dosarul de fond, nu a solicitat introducerea acesteia în cauză, iar la momentul în care instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa litisconsorţiului procesual pasiv obligatoriu, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, acesta a arătat că înţelege să invoce şi excepţia lipsei de interes.

În aceste condiţii, nu se poate reţine că, din această perspectivă, instanţa de fond a aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 78 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ.

A doua critică a recurentului priveşte faptul că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că ar fi fost necesară citarea în cauză a autorităţii.

Astfel, recurentul a invocat şi neîndeplinirea condiţiei de la art. 78 alin. (2) teza întâi din C. proc. civ., arătând că raportul juridic nu impune introducerea în cauză a terţului, prezenţa lui nefiind necesară, în condiţiile în care instanţa de fond cunoştea poziţia CNATDCU, ca terţ căruia îi revine obligaţia de a face, deci ştia că respectivul terţ nu îşi executase obligaţia, astfel că citarea acestuia nu era necesară. Cu alte cuvinte, a apreciat recurentul, instanţa putea soluţiona cauza pe baza înscrisurilor menţionate.

Înalta Curte reţine că şi această critică este nefondată, întrucât prin titlul executoriu au fost stabilite obligaţii în sarcina CNATDCU, în calitatea sa de autoritate publică chemată să efectueze anumite operaţiuni administrative, astfel că prezenţa sa în procesul declanşat în condiţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, ce tinde tocmai la executarea titlului executoriu, respectiv la îndeplinirea de către autoritate a obligaţiilor stabilite în sarcina sa, este indispensabilă, fiind obligatoriu ca acţiunea întemeiată pe art. 24 din Legea contenciosului administrativ să fie promovată în contradictoriu şi cu autoritatea, debitor al obligaţiei a cărei neexecutare se pretinde, nu doar în contradictoriu cu conducătorul autorităţii.

Astfel, doar în contradictoriu cu persoana obligată prin titlul executoriu se poate stabili existenţa unei neexecutări culpabile a acestuia şi, de asemenea, se poate da eficienţă caracterului constrângător al hotărârii favorabile pronunţate în condiţiile art. 24 din lege, în vederea atingerii scopului ultim pentru care s-a reglementat această procedură de executare silită - acela de a obţine, în final, executarea titlului executoriu.

Prin urmare, având în vedere că, în speţă, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare nu a fost chemat în judecată, Înalta Curte reţine că în mod corect s-a dispus respingerea acţiunii ca inadmisibilă, în condiţiile art. 78 din C. proc. civ., pentru lipsa litisconsorţiului procesual pasiv obligatoriu a fi constituit în pricini de această natură, din care să facă parte nu doar conducătorul autorităţii, ci şi autoritatea însăşi, obligată prin titlul executoriu.

În consecinţă, întrucât nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinţei de fond, aceasta fiind pronunţată cu respectarea regulilor de procedură şi cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale incidente în materie, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul şi va menţine sentinţa atacată sub aspectele criticate ce vizează soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 945 din 6 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes şi excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 945 din 6 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 martie 2024.