Extraordinary appeal rejected: no material error in inclusion of State in water basin concession dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the extraordinary appeal (contestație în anulare) filed by the State, represented by the Ministry of Finance, and ordered the appellant to pay the opposing local administration approximately 5,355 RON in legal costs, thereby upholding the prior appellate decision that partially annulled a government decree concerning a specific water basin area and nullified an associated concession contract. The dispute, originating from a civil and fiscal administrative action brought by a water administration authority against the Government, a local municipality, and a private company, centered on the partial annulment of an asset list position in a government decree and the consequent invalidation of a concession agreement for a fish pond; the underlying issue was the scope of the counterclaim regarding compensation for investments, where the appeal argued that the inclusion of the Ministry of Finance as a party in the remanded proceedings constituted a material error. The decisive legal basis was Article 503(2)(2) of the Code of Civil Procedure, under which the court held that the allegation of a material error was insufficient because the dispute actually concerned a substantive error of judgment or reasoning regarding the application of legal norms and procedural parties, rather than a mere procedural or formal mistake, and thus the extraordinary appeal could not serve as a disguised re-examination of the merits in violation of the principle of legal certainty.
Legislator headnote
AI generatedart. 18 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ, art. 1345 din C. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ, art. 508 din C. proc. civ, art. 453 din C. proc. civ; Extraordinary appeal rejected: no material error in inclusion of State in water basin concession dispute: The dispute, originating from a civil and fiscal administrative action brought by a water administration authority against the Government, a local municipality, and a private company, centered on the partial annulment of an asset list position in a government decree and the consequent invalidation of a concession agreement for a fish pond; the underlying issue was the scope of the counterclaim regarding compensation for investments, where the appeal argued that the inclusion of the Ministry of Finance as a party in the remanded proceedings constituted a material error. The decisive legal basis was Article 503(2)(2) of the Code of Civil Procedure, under which the court held that the allegation of a material error was insufficient because the dispute actually concerned a substantive error of judgment or reasoning regarding the application of legal norms and procedural parties, rather than a mere procedural or formal mistake, and thus the extraordinary appeal could not serve as a disguised re-examination of the merits in violation of the principle of legal certainty.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain procedural ground cited in the operative order to reject the extraordinary appeal (contestație în anulare).
Provision cited in the operative order to impose the payment of legal costs on the losing party.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 martie 2024
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii. Parcursul dosarului în primul ciclu procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.12.2015 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, reclamanta Administraţia Naţională "Apele Române"- Administraţia Bazinală de Apă Buzău - Ialomiţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Consiliul Local al Comunei Ciocârlia şi S.C. A. S.R.L., anularea parţială a poziţiei nr. 16, coloana 3, din Anexa nr. 19 a H.G. nr. 1353/2001, astfel cum a fost modificată prin art. I lit. b) penultima liniuţă din H.G. nr. 985/2011, referitor la bazinul nr. 6, în suprafaţă de 134,200 mp; anularea, pe cale de consecinţă, a contractului de concesiune nr. x/30.11.2010 încheiat între U.A.T. Ciocârlia, judeţul Ialomiţa, şi S.C. A. S.R.L. şi obligarea U.A.T. Ciocârlia şi S.C. A. S.R.L. să lase libere imobilul şi suprafaţa de apă ce fac obiectul acestei cereri.
De asemenea, a solicitat introducerea în cauză a titularului dreptului de proprietate, Statul Roman prin Ministerul de Finanţe.
Pârâta S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea cererii; în subsidiar, în situaţia în care cererea de chemare în judecata va fi admisă, s-a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor UAT Comuna Ciocârlia şi Statul Roman, prin administratorul bunului proprietate publică Administraţia Naţională "Apele Romane", la plata sumei de 954,071,00 RON, reprezentând investiţiile realizate şi nefructificate, efectuate de aceasta, în bazinul piscicol ce face obiectul cauzei.
La data de 2.03.2016, pârâta S.C. A. S.R.L. a depus la dosar precizări la întâmpinare - în sensul că prin întâmpinare a formulat şi cerere reconvenţională prin care a solicitat în temeiul art. 18 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 554/2004 să se dispună obligarea reclamantei să respecte pe viitor drepturile şi obligaţiile izvorâte din contractul de concesiune nr. x/30.11.2010, în ceea ce priveşte concesionarul; în subsidiar, în situaţia în care cererea de chemare în judecată va fi admisă, s-a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor UAT Comuna Ciocârlia şi Statul Roman, prin administratorul bunului proprietate publică Administraţia Naţională "Apele Romane", la plata sumei de 954,071,00 RON, reprezentând investiţiile realizate şi nefructificate, efectuate de aceasta, în bazinul piscicol ce face obiectul cauzei.
Prin sentinţa nr. 127 din 07 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2015, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta Comuna Ciocârlia; a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciocârlia - prin Primar, S.C. A. S.R.L. şi Statul Român prin Ministerul de Finanţe, dispunându-se anularea în parte a H.G. nr. 1353/2001, respectiv poziţia nr. 16 coloana 3 din Anexa nr. 19, astfel cum a fost modificată prin art. 1 lit. b) din H.G. nr. 985/2011, referitor la bazinul nr. 6, în suprafaţă de 134.200 mp., precum şi anularea contractului de concesiune nr. x/30.11.2010 încheiat între U.A.T. comuna Ciocârlia, judeţul Ialomiţa şi S.C. A. S.R.L. şi obligarea acestora să lase liber imobilul ce face obiectul cererii; a fost respinsă cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs pârâţii S.C. A. S.R.L., Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciocârlia şi Guvernul României, pârâta S.C. A. S.R.L formulând calea de atac şi împotriva încheierii din 26.04.2017.
Prin decizia nr. 4010 din data de 29 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost admise recursurile declarate de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 127 din 07 iunie 2017 şi a încheierii din data de 26 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursurile declarate de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciocârlia şi Guvernul României împotriva aceleiaşi sentinţe, fiind casate sentinţa şi încheierea recurate şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015*.
2. Soluţia instanţei de fond în al doilea ciclu procesual
Prin sentinţa nr. 119 din 10 iunie 2022 (în rejudecare după casare) pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta comuna Ciocârlia; a fost admisă acţiunea formulată de reclamantă şi, în consecinţă, s-a dispus anularea în parte a H.G. nr. 1353/2001, respectiv poziţia nr. 16 coloana 3 din Anexa nr. 19A, astfel cum a fost modificată prin art. 1 lit. b) din H.G. nr. 985/2011, referitor la bazinul nr. 6, în suprafaţă de 134.200 mp; s-a dispus anularea contractului de concesiune nr. x/30.11.2010 încheiat între U.A.T. Ciocârlia Ialomiţa şi S.C. A. S.R.L. şi obligarea acestora să lase liber imobilul ce face obiectul cererii; a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.
3. Cererile de recurs şi soluţia instanţei de recurs în al doilea ciclu procesual
Împotriva sentinţei de mai sus, au declarat recurs pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L., precum şi pârâţii Guvernul României şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciocârlia prin Primar.
Prin decizia civilă nr. 1712 din 28 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, a fost admis recursul formulat de pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 119 din 10 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A fost casată în parte sentinţa recurată şi trimisă cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea cererii reconvenţionale formulate de S.C. A. S.R.L. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor şi prin administrator - Administraţia Bazinală Apele Române.
A fost menţinută în rest sentinţa recurată.
Au fost respinse recursurile formulate de pârâţii Guvernul României şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciocârlia prin Primar, împotriva sentinţei nr. 119 din 10 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
4. Contestaţia în anulare formulată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1712 din 28 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, a formulat contestaţie în anulare Statul Român prin Ministerul Finanţelor.
În motivare, a arătat că soluţionarea recursului promovat de A. S.R.L. în sensul casării în parte a sentinţei recurate şi trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecarea cererii reconvenţionale este rezultatul unei erori materiale.
După prezentarea situaţiei litigioase dintre părţi, a arătat contestatorul că, în ceea ce priveşte motivele de recurs referitoare la soluţionarea cererii reconvenţionale, Înalta Curte a înţeles să îşi însuşească din oficiu motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat şi de recurenta-reclamantă A. S.R.L. în cuprinsul cererii de recurs.
Înalta Curte a stabilit că motivarea primei instanţe este superficială, nefiind în concret verificate condiţiile îmbogăţirii fără just temei conform art. 1345 din C. civ., verificare ce impunea şi stabilirea în concret a stării de fapt, precum şi administrarea de probe pertinente pentru justa soluţionare a petitului.
A arătat contestatorul că Înalta Curte a conchis că instanţa de fond nu a justificat respingerea cererii reconvenţionale prin raportare la temeiul concret de drept ce stătea la baza petitului cererii reconvenţionale, ceea ce în sine reprezintă o nemotivare a hotărârii, din această perspectivă.
Contestatorul a apreciat că, aşa cum se poate observa din motivarea deciziei nr. 1712/2023 contestate, considerentele acestei hotărâri nu devoalează niciun raţionament/argument al instanţei de recurs care să justifice reţinerea Ministerului Finanţelor, în calitate de reprezentant al Statului Român, drept parte în contradictoriu cu care ar trebui analizată pertinenţa pretenţiilor afirmate în cuprinsul cererii reconvenţionale, ceea ce era firesc în contextul litisconsorţiului indicat în mod expres în cuprinsul cererii reconvenţionale.
A concluzionat contestatorul că, în contextul celor expuse, în condiţiile în care pretenţiile din cuprinsul cererii reconvenţionale au fost formulate în contradictoriu cu UAT Ciocârlia şi Statul Român prin administratorul bunului, Administraţia Naţională "Apele Române", iar în cuprinsul deciziei contestate nu este expus niciun argument care să justifice împrocesuarea Ministerului Finanţelor, în calitate de reprezentant al Statului Român, soluţia instanţei de recurs de trimitere a cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecarea cererii reconvenţionale formulate împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor şi prin administrator - Administraţia Bazinală Apele Române este în mod evident rezultatul unei erori materiale.
5. Apărările intimaţilor
5.1 Intimata UAT Comuna Ciocârlia prin Primar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
5.2 Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform căruia:
"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
. . . . . . . . . .
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;"
Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.
Ipoteza textului invocat de contestator, art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., vizează numai erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii greşite, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.
Fiind un text de excepţie, noţiunea de "eroare materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greşeala instanţei de recurs trebuie să fie una de fapt, iar nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Înalta Curte reţine că, prin intermediul contestaţiei în anulare de faţă, partea a solicitat anularea deciziei nr. 1712/28.03.2023, arătând că, astfel cum se poate observa din motivarea acesteia, considerentele nu devoalează niciun raţionament/argument al instanţei de recurs care să justifice reţinerea Ministerului Finanţelor, în calitate de reprezentant al Statului Român, drept parte în contradictoriu cu care ar trebui analizată pertinenţa pretenţiilor afirmate în cuprinsul cererii reconvenţionale.
A susţinut contestatorul că, în condiţiile în care pretenţiile din cuprinsul cererii reconvenţionale au fost formulate în contradictoriu cu UAT Ciocârlia şi Statul Român prin administratorul bunului, Administraţia Naţională "Apele Române", iar în cuprinsul deciziei contestate nu este expus niciun argument care să justifice împrocesuarea Ministerului Finanţelor, în calitate de reprezentant al Statului Român, soluţia instanţei de recurs de trimitere a cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecarea cererii reconvenţionale formulate împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor şi prin administrator - Administraţia Bazinală Apele Române este în mod evident rezultatul unei erori materiale.
În raport de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. şi de argumentele expuse de contestator, Înalta Curte constată că în cauză nu se susţine o greşeală materială a instanţei de recurs cu privire la date sau elemente formale ale dosarului cauzei, ci motivele prezentate în contestaţia în anulare se referă la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatorul formulând critici cu privire la raţionamentul instanţei de recurs, contestând considerentele pe care se sprijină soluţia de admitere a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L..
Astfel, se constată că eroarea materială invocată de către contestator ca fiind săvârşită de instanţă nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât soluţia criticată de acesta nu este rezultatul unei simple şi evidente erori materiale, ci a modului în care instanţa a înţeles să aplice dispoziţiile legale în speţă, contestatorul invocând, de fapt, o pretinsă eroare de judecată a instanţei de recurs.
Reţine Înalta Curte faptul că, atunci când pe calea contestaţiei în anulare sunt invocate greşeli de judecată, sub pretextul că acestea ar fi greşeli materiale, se tinde la transformarea căii de atac de retractare într-o cale de atac de reformare, într-un "recurs la recurs" ceea ce este inadmisibil, contestaţia în anulare impunând a fi justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, securitatea raporturilor juridice având o dimensiune esenţială.
O nouă apreciere a fondului cauzei contravine normelor procedurale interne, dar şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este realizată.
Principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile în absenţa unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006 etc).
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanţelor împotriva deciziei civile nr. 1712 din 28 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.
În condiţiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanţelor la plata către intimata UAT Comuna Ciocârlia - prin Primar a cheltuielilor de judecată în sumă de 5355 RON, reprezentând onorariu avocaţial, dovedit prin depunerea la dosar a facturii nr. x/28.08.2023 şi extrasului de cont din 01.09.2023 .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanţelor împotriva deciziei civile nr. 1712 din 28 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.
Obligă contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanţelor la plata către intimata UAT Comuna Ciocârlia - prin Primar a sumei de 5355 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.