Legality of suspending proceedings pending Constitutional Court referral on non-identical legal interpretation of the same contested norms

Şedinţa publică din data de 22 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanţii A., B., C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea soldei de funcţie începând cu data de 01.02.2017 prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sumă de 1.450 RON, fără alte sporuri şi adausuri, respectiv calcularea şi acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu prin raportare la solda de funcţie de 1.450 RON, prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în sumă de 1.900 RON începând cu 01.01.2018, prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în sumă de 2.080 RON şi respectiv 2.350 RON începând cu 01.01.2019, obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea tuturor celorlalte drepturi raportate la valoarea soldei de funcţie, obligarea pârâtului la actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei, de la data scadenţei fiecăreia şi până la plata efectivă a sumelor datorate şi a dobânzii legale aferente drepturilor băneşti, începând cu data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal prin încheierea din 15 martie 2022, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 31 alin. (5) şi (6) din O.U.G. nr. 57/2017 şi a suspendat soluţionarea cauzei pe fond privind recursul formulat de recurentul-pârât Inspectoratul General al Jandarmeriei Române împotriva sentinţei civile nr. 1522/03.07.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B. şi C., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârât Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că, în raport de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 414, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., încheierea recurată este netemeinică şi nelegală, având în vedere că "(...) instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv (...) hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."

În opinia recurentului, instanţa de recurs nu a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale în ceea ce priveşte sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, precum şi dispoziţiile legale privind suspendarea cauzei, respectiv art. 9, art. 413 şi următoarele din C. proc. civ., încălcând astfel regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile legale reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, având în vedere faptul că încheierea civilă a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, incident este şi motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest context, instanţa de judecată a încălcat normele de drept material, în sensul că, aspectul de drept supus controlului de constituţionalitate prin cererea de sesizare a intimaţilor - reclamanţi a făcut obiectul sesizării Curţii Constituţionale, fiind pronunţată Decizia nr. 51 din 04.02.2020, publicată în M.Of. nr. 204 din 13 martie 2020, aspect confirmat inclusiv şi de instanţa de judecată prin încheierea civilă pronunţată.

În altă ordine de idei, prin încheierea - suspendare civilă din data de 15 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în sensul că, în mod greşit a dispus suspendarea privind soluţionarea cauzei pe fondul recursului.

Recurentul precizează faptul că intimaţii-reclamanţi, prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate, nu au solicitat suspendarea cauzei.

Având în vedere că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, soluţia dată admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, respectiv de suspendare a cauzei, este consecinţa aplicării eronate a dispoziţiilor legale, motiv pentru care recurentul apreciază că sunt incidente motivele de casare care se circumscriu prezentei cereri de recurs, cu consecinţa casării încheierii civile pronunţate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe în vederea reluării judecăţii.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea reclamanţilor - cadre militare - şi a dispus obligarea pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei Române la calcularea soldei de funcţie a acestora, începând cu data de 1.02.2017, prin raportare la nivelul de bază minim vrut pe ţară garantat în plată stabilit prin Hotărâri de Guvern succesive, precum şi calcularea tuturor celorlalte drepturi salariale la nivelul acesteia, plus actualizarea sumelor şi dobânzi aferente.

Împotriva acestei hotărâri pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a formulat recurs.

Ulterior, intimaţii-reclamanţi au depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale prin care au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 1/2010, art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010, art. 31 alin. (5) şi (6) din O.U.G. nr. 57/2015, apreciind că aduc atingere principiului separaţiei puterilor în stat (art. 1 alin. (4) din Constituţie, prevederilor art. 41 din Constituţie, în componenta privind salariul minim garantat, precum şi prevederilor art. 142 din Constituţie.

În privinţa acestui aspect Curtea de Apel a reţinut că s-a constatat deja neconstituţionalitatea prevederilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, însă numai prin raportare la art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011 în interpretarea dată prin Decizia nr. 21/21.11.2016 pronunţată de ÎCCJ în recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 51/4.02.2020 pronunţată de Curtea Constituţională.

Reţinând că există deja o soluţie a Curţii Constituţionale de declarare a neconstituţionalităţii unei modalităţi de interpretare a celor două texte legale prin raportare la un text terţ, iar în prezenta cauză se invocă neconstituţionalitatea interpretării aceloraşi două texte legale prin raportare la art. 31 alin. (5) şi (6) din O.U.G. nr. 51/2017, Curtea de Apel a considerat că este îndreptăţită să sesizeze Curtea Constituţională.

Sesizând Curtea Constituţională, Curtea de Apel a dispus şi suspendarea cauzei, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, soluţie pe care Înalta Curte o împărtăşeşte, pentru considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Textul legal suscitat consacră un caz de suspendare legală facultativă, din moment ce instanţa "poate suspenda judecata".

Pentru a suspenda judecata cauzei pentru acest motiv, instanţa este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării.

Ca să poată dispune suspendarea este necesar ca soluţionarea procesului ce urmează a se suspenda să depindă de soarta altui proces, în sensul că soluţionarea cererii de chemare în judecată să fie influenţată de existenţa sau inexistenţa unui drept ce formează obiectul celui de-al doilea proces.

Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru a se dispune suspendarea judecăţii cauzei, deoarece ambele cerinţe impuse, respectiv ca dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept, iar acel drept să formeze "obiect al unei alte judecăţi", respectiv să fie cercetat de o altă instanţă, sunt îndeplinite în speţă.

Este adevărat că odată cu apariţia Legii nr. 177/2010, care a modificat art. 29 din Legea nr. 47/1992, nu mai subzistă suspendarea cauzei pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.

Însă, instanţa de fond a suspendat cauza în raport cu dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel fiind, în raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Inspectoratul General al Jandarmeriei Române împotriva încheierii din 15 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.