Statutory duty to forward misdirected petitions to competent authorities under Government Emergency Ordinance no. 27/2002

Şedinţa publică din data de 22 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei să îi soluţioneze sesizarea depusă cu email-ul din data de 14.04.2022, ora 12:36, înregistrat la DNA sub nr. x/15.04.2022.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2372 din 12 decembrie 2022, a admis în parte acţiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie şi a obligat pârâta la soluţionarea petiţiei reclamantului din data de 14.04.2022, prin redirecţionarea acesteia autorităţilor sau instituţiilor publice care au ca atribuţii rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiţionarul să fie înştiinţat despre aceasta.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a declarat recurs.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea judecătorească recurată este neîntemeiată, incidente în speţă fiind dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, instanţa de fond a recalificat cererea de chemare în judecată, urmare a cererii completatoare formulată de reclamant, apreciind că aceasta se subscrie cadrului legal prevăzut în O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.

Recurentul apreciază că simpla trimitere făcută de instanţa de fond la dispoziţiile art. 6 indice 1 din O.U.G. nr. 27/2002 nu este de natură a clarifica natura juridică a respectivei cereri, care poate fi interpretată:

- fie ca o cerere de informare publică;

- fie ca o plângere cu privire la activitatea procurorilor;

- fie ca o plângere împotriva ordonanţei de clasare;

- fie ca o plângere penală împotriva procurorilor înşişi.

În absolut toate aceste situaţii expuse, niciunul din capetele de cerere ale adresei transmise de reclamant nu confirmă opinia instanţei de fond cum că aceasta s-ar încadra în dispoziţiile O.G. nr. 27/2002, în ciuda precizărilor făcute de reclamant.

Fiind în imposibilitatea identificării "organului competent a o soluţiona", respectivul răspuns adresat reclamantului de către pârâtă relevă o situaţie de fapt creată de însuşi reclamantul A., neputând a se reţine vreo culpă cu privire la respectiva comunicare.

Ca atare, pârâta nu poate fi obligată a redirecţiona respectiva adresă, mai ales că instanţa de fond în motivare, acceptând că "petiţia" nu este de competenţa D.N.A., nu a lămurit cărei instituţii ar fi trebuit transmisă, din cauza aceloraşi aspecte ce ţin de lipsa temeiului şi scopul concret al petentului.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamantul a solicitat relaţii în legătură cu magistraţii procurori B. şi C., care instrumentează dosarul penal nr. x/2019, respectiv dacă aceştia au fost supuşi vreodată expertizei psihiatrice, sens în care se impune comunicarea rezultatului acestei expertize, dacă se intenţionează direcţionarea lor spre expertizare psihiatrică pentru omisiunile grav făcute, dacă se intenţionează sancţionarea acestora pentru faptele comise.

Prin adresa comunicată reclamantului, la data de 09.06.2022, s-au precizat următoarele:

"aspectele semnalate de dumneavoastră cu privire la procurori din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie exced competenţei acestei instituţii, astfel că urmează să vă adresaţi organului competent".

Curtea de Apel a apreciat că reclamantul urmăreşte ca pârâta să îi comunice un răspuns la o petiţie, înaintată acesteia la data de 14.04.2022, iar nu să emită un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004.

Înalta Curte împărtăşeşte soluţia instanţei de fond, constatând că temeinic şi legal aceasta a reţinut că răspunsul comunicat reclamantului echivalează cu o nesoluţionare a cererii.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 61 din O.G. nr. 27/2002 "Petiţiile greşit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul prevăzut la art. 6 alin. (1) autorităţilor sau instituţiilor publice care au ca atribuţii rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiţionarul să fie înştiinţat despre aceasta."

Astfel fiind, pârâtul avea obligaţia ca în termen de 5 zile de la înregistrarea petiţiei să o înainteze autorităţii/instituţiei publice competente şi să înştiinţeze petentul asupra acestui aspect.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei civile nr. 2372 din 12 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.