Statutory deadline for Insurer Guarantee Fund to resolve claims following insurer insolvency

Şedinţa publică din data de 22 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanţii A., B., C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea acestora la emiterea unei decizii cu privire la cererile de despăgubire nr. x, nr. x şi nr. x/26.07.2022, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 34 din 27 ianuarie 2022, a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a obligat pârâtul să soluţioneze, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, cererile înregistrate la pârât sub nr. x din data de 26.07.2022 şi să plătească suma de 150 RON către reclamanţi cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că sentinţa este pronunţată cu greşita aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) raportat la art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004 raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

Instanţa de fond a reţinut că în lipsa unui alt termen special reglementat pentru situaţia particulară dedusă judecăţii, rămâne aplicabil termenul general de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004, şi a respins apărarea în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor într-un termen rezonabil.

FGA a preluat în urma constatării stării de insolvenţă a D. S.A. un număr de peste 191.000 dosare de daună, în condiţiile în care se află în lucru în continuare dosare de daună preluate de E. S.A., F. şi G., acestea fiind instrumentate şi soluţionate de către Fond în ordinea înregistrării şi completării dosarelor, Fondul efectuând toate activităţile şi respectând în totalitate procedura impusă de lege în vederea protejării dreptului garantat tuturor creditorilor de asigurare.

În contextul în care intrarea în procedura falimentului a D.. a determinat formularea unui număr de ordinul zecilor de mii de cereri de plată, este vădit nerealist şi nerezonabil un termen de 30 de zile pentru soluţionarea unei cereri de plată.

Recurentul arată că, în baza cererilor de plată formulate de reclamanţi şi înregistrate la Fond sub nr. x/26.07.2022, s-au deschis dosare de daună, dosare ce se află în analiză şi se instrumentează de către Fond, pe baza documentelor justificative aferente, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractul de asigurare, iar ulterior, Fondul va efectua plata, în situaţia în care cererea de plată va fi - admisă sau, în cazul respingerii, va emite o decizie în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, împotriva căreia se poate formula contestaţie în condiţiile dispoziţiilor legale menţionate.

Fondul, având ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei asigurătorilor, este obligat să acţioneze cu respectarea principiului nediscriminării şi al egalităţii de tratament în procesul de soluţionare a pretenţiilor de despăgubire, cu maximă responsabilitate, asigurând o analiză completă, temeinică şi pertinentă a cererilor depuse de petenţi la Fond, cu respectarea ordinii înregistrării cererilor.

Astfel, conform prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015:

"Pe măsura înregistrării şi analizării cererilor de plată ale petenţilor, împreună cu documentele anexate, se întocmeşte lista creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide şi exigibile urmează a se plăti din disponibilităţile Fondului". Prin urmare, Fondul instrumentează şi soluţionează volumul extrem de mare de dosare de daună şi cererile de plată în ordinea înregistrării şi completării dosarelor, cu respectarea procedurii complexe reglementată de Legea 213/2015 şi Norma 24/2019, în vederea protejării intereselor tuturor creditorilor de asigurare. desfăşurând o activitate susţinută şi responsabilă în soluţionarea cererilor creditorilor de asigurări şi emiterea deciziilor (efectuarea plăţilor/emiterea deciziilor").

Prin urmare, s-a avut în vedere şi s-a reglementat expres dreptul petenţilor de a introduce acţiuni împotriva Fondului într-un termen foarte mare, prevăzându-se astfel posibilitatea nesoluţionării sau a nesoluţionării integrale a cererilor, fie datorită numărului mare de cereri sau insuficienţei fondurilor FGA, dar şi posibilitatea - care s-a concretizat în prezent- ca, în acelaşi timp, să gestioneze petiţii pentru mai mulţi asigurători faliţi concomitent, fapt care justifică posibilitatea ca cererile să rămână pendinte un timp mai îndelungat sau despăgubirile să fie plătite treptat, pe măsura alimentarii contului Fondului cu contribuţia datorată de asigurători (art. 3 din lege).

În opinia recurentului, în cazul Legii 213/2015 lipsa reglementării unui termen de soluţionare a petiţiilor ce sunt adresate fondului nu constituie o lacună legislativă constând într-o omisiune ce poate fi suplinită de judecător prin asimilare, ci de o asumare conştientă a unor situaţii care, obiectiv, fac imposibilă soluţionarea tuturor petiţiilor ce sunt adresate într-un termen prestabilit, iar realitatea dictează dreptul şi nu dreptul creează realitatea.

Astfel, în aprecierea respectării de către Fond a termenului rezonabil în soluţionarea cererilor trebuie avute în vedere pe de o parte, complexitatea procedurii stabilită de Legea 213/2015 şi Norma 24/2019 în vederea efectuării de plăţi din disponibilităţile Fondului şi, pe de altă parte, volumul extrem de mare al dosarelor de daună şi al cererilor de plată înregistrate şi instrumentate de Fond cu privire la poliţele de asigurare emise de societăţile de asigurare faţă de care au fost pronunţate hotărâri de deschidere a procedurii insolvenţei/aflate în insolvenţă.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii A., B., C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii, în calitate de persoane vătămate, s-au adresat cu câte o cerere de plată instituţiei pârâte (având ca obiect daune morale şi materiale), întrucât autovehiculul condus de către persoana afirmată drept vinovată de producerea accidentului era asigurat la D. S.A., iar faţă de această societate s-a dispus retragerea autorizaţiei de funcţionare prin Decizia nr. 1148/17.09.2021 publicată în M. Of. nr. 0921/27.09.2021, respectiv constatarea stării de insolvenţă, situaţie juridică de natură a atrage implicarea în cauză a Fondului de garantare a asiguraţilor.

Prin recursul formulat se critică soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii formulate şi de obligare a recurentului la soluţionarea în termen de 30 zile a cererilor înregistrate sub nr. x, x, x, motivat de faptul că Legea nr. 213/2015 nu prevede un termen de soluţionare a cererilor, sens în care trebuie aplicat un termen rezonabil.

Cu privire la neprevederea în cadrul Legii 213/2015 a unui termen de soluţionare a cererilor, în lipsa unei prevederi în legea specială, devin aplicabile dispoziţiile legii generale, respectiv art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Raportat la dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea 213/2015 şi la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2005 modificată prin Legea 212/2018, decizia care se emite de către FGA este un act administrativ asimilat.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond temeinic şi legal a reţinut că având în vedere faptul că nici până în prezent nu a fost comunicată decizia de către FGA, reclamanţii sunt vătămaţi în dreptul de a obţine repararea prejudiciului prin nesoluţionarea cererii astfel că în mod corect a obligat pârâtul să soluţioneze în termen de 30 de zile cererea.

În acest context, instanţa de fond în mod corect a reţinut că nu poate primi apărarea pârâtului în sensul că FGA are la dispoziţie "un termen rezonabil" în soluţionarea cererii, termen afirmat ca extrem de generos în raport de caracterul complex al procedurii prevăzute de Legea nr. 213/2015 şi de Norma nr. 24/2019 şi de numărul extrem de mare al dosarelor de daună şi al cererilor de plată înregistrate şi instrumentate de Fond cu privire la poliţele de asigurare emise de societăţile de asigurare faţă de care au fost pronunţate hotărâri de deschidere a procedurii de insolvenţă, în condiţiile în care pe de o parte, dificultăţile de ordin tehnico-uman învederate nu pot înfrânge justul echilibru care trebuie să existe între interesul privat şi interesul public, prin punerea sarcinii suportării acestora exclusiv de către persoana privată, iar pe de altă parte, admiterea unei astfel de conduite sine die nu poate decât să invalideze mecanismul judiciar instituit de Legea contenciosului administrativ în vederea protejării dreptului vătămat.

Depăşirea cu 7 luni a termenului legal de 30 de zile de emitere a răspunsului, conduce la concluzia că termenul rezonabil în soluţionarea cererii a fost depăşit, astfel că în mod corect instanţa a admis cererea şi a obligat pârâtul să soluţioneze cererea reclamanţilor în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Faţă de soluţia pronunţată, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-pârât la plata sumei de 1.401,6 RON, cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 34 din 27 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 1.401,6 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.