Scope of incompatibility under art. 88(1)(d) of Law 161/2003: delegated director attributes at a national interest company do not trigger the ban on local councilors

Şedinţa publică din data de 22 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A., a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/16.03.2022 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, prin care a solicitat instanţei să dispună anularea raportului de evaluare contestat, cu plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1327 din 22 iulie 2022, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/16.03.2022 emis de pârâtă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Agenţia Naţională de Integritate a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că sentinţa recurată este nelegală, întrucât instanţa de fond a pronunţat-o cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale dispoziţiilor art. 143 alin. (5) din Legea nr. 31/1996 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Premisa, de la care porneşte instanţa de fond în analiza sa, potrivit căreia "...funcţia de şef serviciu cu atribuţii de director direcţie ocupată de reclamant nu atrage starea de incompatibilitate...se impune a fi efectuată o diferenţă între director cu atribuţii de conducere şi reprezentare şi cea de director . . . . . . . . . . ." este nelegală, fiind rezultatul unei greşite interpretări de către instanţa de judecată a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare precum şi cele ale art. 143 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Această critică de nelegalitate este fundamentată pe faptul că existenţa incompatibilităţii prevăzute la art. 88 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, nu este condiţionată de modalitatea de numire în funcţia de director la o societate reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atâta timp cât legiuitorul nu face nicio distincţie cu privire la subiecţii cărora li se aplică aceste norme legale, nefiind vorba despre o aplicare diferenţiată a acestui articol de lege-urmare a caracterului definitiv, ori temporar al oricărei funcţii de conducere.

Aşadar, legiuitorul nu a distis, în cuprinsul acestui articol de lege, în sensul că incompatibilitatea respectivă ar exista doar în situaţia directorului-titular pe funcţie, nu şi a celui care exercită prerogativele respectivei funcţii de director la o societate reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În pofida celor reţinute de instanţa de fond, la stabilirea incompatibilităţii reglementate de dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, nu trebuie avută în vedere doar denumirea postului ocupat de reclamant, ci este necesar a se analiza şi dacă persoana în cauză a avut în mod efectiv, prin delegare, atribuţii de conducere, pentru ă fi îndeplinită cerinţa normei legale-ce vizează exercitarea prerogativelor funcţiei de director.

Ori, aşa cum reiese din Anexa la fişa postului, intimatul-reclamant a avut atât atribuţii de conducere, precum şi de reprezentare a societăţii în raporturile cu alte persoane juridice şi fizice.

Un alt argument în susţinerea criticii de nelegalitate îl constituie faptul că, la delegarea exercitării atribuţiilor de director, salariul individual al persoanei evaluate A. a fost renegociat pentru perioada în care aceasta a îndeplinit atribuţiile de director la Direcţia Pregătire Execuţie Lucrări (Fişa de negociere a salariului individual începând cu data de 01.12.2018).

Mai mult decât atât, pe durata delegării atribuţiilor de director adjunct al Direcţiei Pregătire Execuţie Lucrări, reclamantul A. a beneficiat de o indemnizaţie de conducere lunară de 25% potrivit Actului adiţional nr. x/29.11.2018 încheiat la Contractul individual de muncă nr. x/24.04.2017 şi Fişei de negociere, a salariului individual prin care s-au renegociat drepturile salariale ale persoanei evaluate pentru perioada în care aceasta a îndeplinit atribuţiile de director Direcţia Pregătire Execuţie Lucrări, faţă de cea de 20% de care a beneficiat în calitate de şef serviciu, înainte de delegarea atribuţiilor de director potrivit Actelor adiţionale nr. x/22.02.2018, nr. y/28.06.2018, nr. z/15.10.2018 şi fişelor de negociere a salariului individual aferente .

În acest sens, la art. 2 din Decizia Directorului General nr. 1283/29.11.2018 este stipulat că "Pentru perioada în care dl. A. îndeplineşte atribuţiile şi sarcinile prevăzute la art. 1 din prezenta decizie, se vor renegocia drepturile salariale prin fişă de negociere", fapt ce s-a concretizat, având în vedere Actul adiţional nr. x/29.11.2018 la contractul individual de muncă nr. x/24.04.2017 al persoanei evaluate ce a avut la bază Fişa de negociere a salariului individual al dl. A. începând cu data de 01.12.2018.

În ceea ce priveşte Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A, recurenta arată faptul că aceasta a fost înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 334/28.04.2000, fiind o societate comercială de interes naţional, care are sediul central în municipiul Mediaş, judeţul Sibiu.

În cuprinsul art. 88 alin. (1) litd.) din Legea nr. 161/2003, cu modificările si completările ulterioare, legiuitorul nu a evidenţiat nicio distincţie faţă de exercitarea funcţiilor incompatibile cu funcţia de consilier local, respectiv după cum funcţia de director la o societate de interes naţional este deţinută cu caracter definitiv, ori în baza unei delegări de atribuţii.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, art. 88 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003 nu poate fi interpretat într-o manieră restrictivă doar prin litera sa, ci trebuie interpretat prin raţiunea avută de legiuitor pentru edictarea acestei norme de drept.

Prin urmare, atâta timp cât persoana care exercită atribuţiile funcţiei de director la o societate de interes naţional în baza unui delegări, cât şi directorul care ocupă funcţia prin concurs (titular pe funcţie) au aceleaşi atribuţii şi se bucură de aceleaşi drepturi pe care le conferă respectiva funcţie, în mod corelativ, se supun aceloraşi obligaţii, inclusiv celei de a respecta regimul juridic al incompatibilităţilor prevăzut de dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003. cu modificările şi completările ulterioare.

Împrejurarea că intimatul-reclamant nu deţinea veritabile atribuţii de conducere de director în sensul Legii nr. 31/1990, ci coordona doar un departament/direcţie din cadrul Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. Mediaş, respectiv o parte dintre salariaţi, nu prezintă relevanţă din perspectiva reţinerii cazului de incompatibilitate reglementat de dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003, întrucât acest articol de lege enumeră, în mod expres, şi funcţia de director pe lângă cea de director general, fiind evident că legiuitorul are în vedere ocuparea unui post/funcţii de director general şi director (care se subordonează directorului general), cum este şi cazul de faţă.

În opinia recurentei, în cauza dedusă judecăţii, nu prezintă relevanţă nici împrejurarea că atribuţiile de reprezentare a societăţii sunt exclusiv cele acordate prin împuterniciri de către directorul general, întrucât norma juridică -art. 88 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, nu distinge după cum atribuţiile de reprezentare sunt inerente funcţiei, sau sunt delegate de către directorul general.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 143 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul cărora instanţa de judecată şi-a fundamentat soluţia, recurenta arată că, în mod greşit, şi totodată nelegal, instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea acestora în cauza dedusă judecăţii, în condiţiile în care incompatibilitatea intimatului-reclamant a fost reţinută, de inspectorul de integritate, faţă de exercitarea atribuţiilor funcţiei de director la Direcţia Pregătire Executare Lucrări din cadrul Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. Mediaş de interes naţional, şi nicidecum raportat la funcţia de director general al acestei entităţi juridice.

Asigurarea integrităţii în exercitarea funcţiei publice şi prevenirea faptelor de corupţie se realizează în situaţia în care există premise de natură a ameninţa în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv, atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcţii vizate de legiuitor, situaţie în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcţii sau demnităţi publice.

Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul juridic incompatibilităţilor şi este de natură a justifica limitarea exercitării unor drepturi.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/16.03.2022 emis de Agenţia Naţională de Integritate în temeiul art. 21 din Legea nr. 176/2010, s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului în perioada 01.12.2018-24.03.2019.

Starea de incompatibilitate a fost constatată pe motivul exercitării simultane a funcţiei de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Mediaş şi a funcţiei de şef serviciu cu atribuţii delegate de director al Direcţiei Pregătire Execuţie lucrări din cadrul Societăţii Naţionale de Transport de Gaze Naturale Transgaz S.A.

Temeiul de fond al incompatibilităţii reţinute constă în dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora:

"Funcţia de consilier local ... este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: ... director ... la ... societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de interes naţional care îşi au sediul... în unitatea administrativ-teritorială respectivă".

Prin Contractul individual de muncă nr. x/24.04.2017, reclamantul a fost angajat la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A., în funcţia de inginer petrolist, pe care a deţinut-o în perioada 02.05.2017-28.02.2018.

Începând cu data de 01.03.2018 a fost promovat în funcţia de şef serviciu la Serviciul Urmărire Execuţie Lucrări, iar în perioada 01.12.2018-24.03.2019 i-au fost delegate, suplimentar, atribuţiile postului vacant de director la Direcţia Pregătire Execuţie Lucrări din cadrul Departamentului Dezvoltare, prin Deciziile Directorului General nr. 1283/29.11.2018 şi nr. 312/22.03.2019, în urma cărora au fost încheiate Actele adiţionale nr. x/29.11.2018 şi nr. y/22.03.2019 la contractul individual de muncă.

De asemenea, în perioada 22.06.2016-01.11.2020, a exercitat funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Mediaş.

Astfel, reclamantul este subordonat directorului Departamentului Dezvoltare şi are în subordine personalul din cadrul Direcţiei Pregătire Execuţie Lucrări, ocupându-se de desfăşurarea normală a activităţii în compartimentele pe care le coordonează, coordonând activitatea structurilor organizatorice din subordine.

Analizând funcţia reclamantului de şef serviciu cu atribuţii director direcţie prin raportare la incompatibilităţile reţinute în dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, instanţa de fond a apreciat că funcţia ocupată de reclamant nu atrage starea de incompatibilitate, soluţie pe care Înalta Curte o împărtăşeşte.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că funcţia de şef serviciu cu atribuţii director direcţie ocupată de reclamant presupune atribuţii limitate atât funcţional la nivelul direcţiei, cu privire la organizare şi personal, la fixarea şi realizarea obiectivelor specifice din activitatea departamentului dezvoltare, la gestiunea eficientă a bugetului primit, cât şi sub aspect decizional, întrucât răspunderea este strict legată de activităţi tehnice, existând doar posibilitatea ca, pentru toate celelalte probleme de organizare şi de funcţionare a societăţii, să fie sesizate organele de conducere, competente să decidă, începând cu superiorul ierarhic în grad cel mai apropiat, respectiv directorul Departamentului Dezvoltare.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că în cuprinsul Capitolul IX din Regulamentul de organizare şi funcţionare a SNTGN Transgaz S.A., sunt prevăzute organele de conducere a societăţii, respectiv Consiliul de Administraţie, prin directorul general, directorul economic, directorii executivi şi directorii sucursalelor, la art. 36 fiind expres reglementat faptul că:

"Nu pot exercita funcţia de directori executivi sau directori de sucursale persoanele care sunt incompatibile potrivit Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare"

Totodată, în cuprinsul aceluiaşi articol se prevede că:

"Deciziile referitoare la activitatea şi funcţionarea curentă a Transgaz S.A. se vor lua numai de către persoanele care fac parte din structura de conducere a societăţii, fiind interzisă intervenţia oricărei alte persoane sau unităţi publice ori private în luarea acestor decizii".

Înalta Curte apreciază că faţă de natura juridică a funcţiei de şef de serviciu cu atribuţii de director direcţie într-o societate naţională reglementată de Legea nr. 31/1990, determinată pe baza atribuţiilor prevăzute de lege şi faţă de domeniul de aplicare a incompatibilităţilor stabilite expres pentru această funcţie prin legea specială, instanţa de fond în mod corect şi legal a reţinut că nu există un temei legal pentru constatarea stării de incompatibilitate avută în vedere la întocmirea raportului de evaluare dedus judecăţii.

Nici susţinerile potrivit cărora pe durata delegării atribuţiilor de director, reclamantul a beneficiat de o indemnizaţie de conducere lunară de 25%, faţă de cea de 20% de care a beneficiat în calitate de şef serviciu, nu pot fi primite, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că diferenţa salarială se justifică prin raportare la noile atribuţii primite, acest aspect neputând fi interpretat în sensul că ar putea contribui la motivele aduse în susţinerile îndeplinirii condiţiilor privind incompatibilitatea.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 1327 din 22 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.