Tax assessments annulled for defective notice; ex officio liabilities overturned

Şedinţa publică din data de 22 martie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.R.L. - în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov - Serviciul Fiscal Orăşenesc Bragadiru - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 179/04.08.2020, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea acestei şi, în consecinţă, admiterea contestaţiei şi anularea Deciziilor de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, nr. x/04.12.2014 şi nr. y/30.03.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1779 din 24 noiembrie 2021, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor, lipsei de interes, inadmisibilităţii, a admis acţiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii MFP - ANAF- Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, MFP - ANAF - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi MFP - ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov - Serviciul Fiscal Orăşenesc Bragadiru - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, a anulat Deciziile nr. 179/08.08.2020 de soluţionare a contestaţiei, nr. x/03.12.2014, nr. x/04.12.2014 şi nr. y/30.03.2015.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov - Serviciul Fiscal Orăşenesc Bragadiru au declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1. Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în motivarea recursului, arată că prin sentinţa atacată în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind suspendarea Deciziei DGSC nr. 179/2020 pe motiv ca din acţiune nu rezulta ca s-ar fi solicitat suspendarea acestei decizii.

Decizia atacată a fost emisă de ANAF-DGSC în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 207/2015, potrivit cărora în soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţa prin decizie.

Astfel, decizia de soluţionare a contestaţiei nu este titlu de creanţă întrucât nu stabileşte în sarcina contribuabilului nicio măsură şi nu incumbă nicio obligaţie fiscală în sarcina acestuia.

Mai mult, Decizia de soluţionare nu se aduce la îndeplinire pe calea executării silite pentru a fi susceptibilă de suspendare în baza prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta consideră că sentinţa este lipsită de temei legat, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept, instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 81 alin. (1) şi alin. (3) lit. d) şi art. 83 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare coroborate cu prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. b), respectiv ale pct. 1.2.1., pct. 1.4.1., pct. 2.1., pct. 2.2., pct. 2.4., pct. 2.4.1, pct. 2.6.1., pct. 2.6.2., pct. 2.6.4., pct. 2.6.6., pct. 3.1., pct. 3.3., pct. 3.4., pct. 3.13. şi pct. 3.14. din Capitolul II "Stabilirea din oficiu a obligaţiilor de plată" al OPANAF nr. 3392/2011 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă coroborate cu cele ale art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Motivarea instanţei de fond vizează doar aspectul conform căruia comunicarea notificărilor nr. x/04.09.2014 şi nr. x/01.10.2014 nu a respectat dispoziţiile legale aplicabile în cauză.

Contrar susţinerilor Curţii de Apel Bucureşti nedepunerea declaraţiei fiscale de către contribuabil dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Conform procedurii stabilite în acest sens şi aprobată prin OPANAF nr. 3392/2011, organul fiscal are obligaţia să înştiinţeze contribuabilul în legătură cu depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale, prin comunicarea unei înştiinţări.

De asemenea, în termen de 20 de zile de la data comunicării înştiinţării privind nedepunerea în termen a declaraţiei fiscale, compartimentul de specialitate actualizează Lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative.

Înainte de emiterea deciziilor de impunere din oficiu, compartimentul de specialitate verifică dacă pentru obligaţiile fiscale identificate pentru contribuabilii cuprinşi în Lista contribuabililor impuşi din oficiu prin procedură automată sau în Lista contribuabililor impuşi din oficiu pentru nedepunerea deconturilor de TVA au fost depuse declaraţii fiscale, în vederea întreruperii procedurii de impunere din oficiu.

Curtea de Apel Bucureşti ar fi trebuit să constate faptul că Notificarea nr. x/04.09.2014 privind nedepunerea în termen a declaraţiilor de impozite, taxe şi contribuţii pentru luna 07/2014 a fost comunicată societăţii, la sediul social al acesteia, respectiv Şoseaua x, jud. Ilfov, cu confirmare de primire, în data de 11.09.2014.

Întrucât confirmarea de primire a fost remisă de către poştă fără semnătura de primire a contribuabilului, cu menţiunea "mutat fără a lăsa noua adresă", organul fiscal, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, a procedat la comunicarea acesteia prin publicitate.

În acest sens s-a afişat în data de 01.10.2014, concomitent la sediul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili şi pe pagina de internet http:/anaf.mfinante.ro, anunţul nr. x din data de 01.10.2014, fiind retras în data de 17.10.2014.

Astfel, pe baza anunţului, organul fiscal a înregistrat data comunicării către contribuabil a notificării privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale, în termen de 15 zile de la data afişării anunţului, respectiv 17.10.2014.

De asemenea, în termen de 20 de zile de la data comunicării înştiinţării privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale, organul fiscal a actualizat Lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, prin eliminarea contribuabililor care, ca urmare a înştiinţărilor primite, au depus declaraţiile fiscale.

Astfel, la emiterea deciziei de impunere din oficiu, organele fiscale au procedat în conformitate cu prevederile Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, aprobată prin OPANAF nr. 3392/2011, fiind respectat inclusiv termenul de 20 de zile de la data comunicării notificării privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale (17.10.2014) şi data la care a fost emisă Decizia de impunere din oficiu nr. x, respectiv 03.12.2014.

Decizia de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014 a fost comunicată societăţii, la sediul social al acesteia, respectiv Şoseaua x, jud. Ilfov, cu confirmare de primire, în data de 12.12.2014.

Deoarece confirmarea de primire a fost remisă de către poştă fără semnătura de primire a contribuabilului, cu menţiunea "mutat fără a lăsa noua adresă", organul fiscal, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, a procedat la comunicarea acesteia prin publicitate.

În acest sens s-a afişat în data de 30.12.2014, concomitent la sediul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili şi pe pagina de internet http:/anaf.mfinante.ro, anunţul nr. x din data de 30.12.2014, acesta fiind retras în data de 15.01.2015.

Astfel, pe baza anunţului, organul fiscal a înregistrat data comunicării către contribuabil a Deciziei de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, în termen de 15 zile de la data afişării anunţului, respectiv 15.01.2015.

Notificarea nr. x/01.10.2014 privind nedepunerea în termen a declaraţiilor de impozite, taxe şi contribuţii pentru luna 08/2014 a fost comunicată societăţii, la sediul social al acesteia, respectiv Şoseaua x, jud. Ilfov, cu confirmare de primire în data de 08.10.2014.

Confirmarea de primire a fost remisă de către poştă fără semnătura de primire a contribuabilului, cu menţiunea "mutat fără a lăsa noua adresă", astfel că organul fiscal, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, a procedat la comunicarea acesteia prin publicitate.

În acest sens s-a afişat în data de 14.10.2014, concomitent la sediul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili şi pe pagina de internet http:/anaf.mfinante.ro. anunţul nr. x din data de 14.10.2014, acesta fiind retras în data de 30.10.2014.

Astfel, pe baza anunţului, organul fiscal a înregistrat data comunicării către contribuabil a notificării privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale, în termen de 15 zile de la data afişării anunţului, respectiv 30.10.2014.

La emiterea deciziei de impunere din oficiu, organele fiscale au procedat în conformitate cu prevederile Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, aprobată prin OPANAF nr. 3392/2011, fiind respectat inclusiv termenul de 20 de zile de la data comunicării notificării privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale (30.10.2014) şi data la care a fost emisă Decizia de impunere din oficiu nr. x, respectiv 04.12.2014.

Decizia de impunere din oficiu nr. x/04.12.2014 a fost comunicată societăţii, la sediul social al acesteia, respectiv Şoseaua x, jud. Ilfov, cu confirmare de primire, în data de 15.12.2014.

Întrucât confirmarea de primire a fost remisă de către poştă fără semnătura de primire a contribuabilului, cu menţiunea "mutat fără a lăsa noua adresă", organul fiscal, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, a procedat la comunicarea acesteia prin publicitate.

În acest sens s-a afişat în data de 18.12.2014, concomitent la sediul DGAMC şi pe pagina de internet http:/anaf.mfinante.ro. anunţul nr. x din data de 18.12.2014, fiind retras în data de 05.01.2015.

Astfel, pe baza anunţului, organul fiscal a înregistrat data comunicării către contribuabil a Deciziei de impunere din oficiu nr. x/04.12.2014, în termen de 15 zile de la data afişării anunţului, respectiv 05.01.2015.

Pentru perioada de raportare 11/2014, reclamanta nu a depus până la termenul legal declaraţia 112 privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate şi nici declaraţia 300 privind decontul de taxă pe valoarea adăugată.

Notificarea nr. X/06.01.2015 privind nedepunerea în termen a declaraţiilor de impozite, taxe şi contribuţii pentru luna 11/2014 a fost comunicată în data de 09.02.2015, prin poşta, cu confirmare de primire, către administratorul judiciar Cabinet individual de insolvenţă B..

De asemenea, în termen de 20 de zile de la data comunicării înştiinţării privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale, organul fiscal a actualizat Lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, prin eliminarea contribuabililor care, ca urmare a înştiinţărilor primite, au depus declaraţiile fiscale.

Astfel, la emiterea deciziei de impunere din oficiu, organele fiscale au procedat în conformitate cu prevederile Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, aprobată prin OPANAF nr. 3392/2011, fiind respectat inclusiv termenul de 20 de zile de la data comunicării notificării privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale (09.02.2015) şi data la care a fost emisă Decizia de impunere din oficiu nr. X, respectiv 30.03.2015.

Decizia de impunere din oficiu nr. X/30.03.2015 a fost comunicată în data de 06.04.2015, prin poştă, cu confirmare de primire, către administratorul judiciar Cabinet individual de insolvenţă B..

Prin urmare, în opinia recurentei, în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti nu a avut în vedere că potrivit extrasului ONRC nr. x/03.08.2020, data expirării dovezii de sediu a fost în data de 04.12.2014, societatea fiind radiată începând cu data de 10.03.2015 având ca motiv schimbarea sediului social în alt judeţ, data de început a valabilităţii pentru dovada de sediu fiind din data de 10.04.2015.

3.2. Pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în motivarea recursului, arată că instanţa de fond interpretând şi aplicând în mod eronat dispoziţiile legale speciale incidente, prin raportare la situaţia de fapt existentă în speţă, a pronunţat o hotărâre nelegală.

Analizând considerentele sentinţei recurate se poate observa că problema comunicării actelor administrative a fost tranşată detaliat de către ÎCCJ, care s-a pronunţat definitiv prin Decizia nr. 3305/08.07.2020, instanţa de fond având doar atributul legal al analizării fondului actului, respectiv legalitatea impunerii.

În concluzie, în prezenta cauză instanţa a fost sesizată prin formularea cererii în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanţei măsurilor dispuse de organul fiscal prin actul administrativ-fiscal emis ca urmare a finalizării procedurii administrative, întrucât Înalta Curte Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra legalităţii comunicării actului administrativ, motiv pentru care hotărârea pronunţată instanţa nu face altceva decât să reia analiza efectuată de către ÎCCJ asupra comunicării actelor administrative.

Recurenta mai susţine că instanţa prin sentinţa pronunţată apreciază prezenta speţă ca fiind identică cu cea din dosarul nr. x/2016, nefăcând o analiză corectă a fondului actului contestat ci rezumându-se la a tranşa încă odată problema comunicării, fapt ce rezultă indubitabil chiar din susţinerile acesteia care precizează în considerentele sentinţei, fila nr. x alin. (2), următoarele: " Având în vedere identitatea de situaţie cu cea din dosarul nr. x/2016, se impune aceeaşi concluzie şi în cauza de faţă".

Or, în cadrul dosarului nr. x/2016, instanţa a avut drept atribut analizarea legalei comunicări şi opozabilităţii actului, iar în prezenta cauză instanţa avea drept obiect al analizei legalitatea impunerii sub aspectul legalităţii şi cuantumului sumelor impuse.

De asemenea, recurenta critică sentinţa de fond, considerând-o ca fiind nelegală şi sub aspectul reţinerilor efectuate de către instanţa care pornind de la ideea preconcepută că nu a fost realizată o comunicare legală a notificărilor nr. x/04.09.2014 şi nr. x/01.10.2014 şi implicit acestea nu-i sunt opozabile reclamantei şi nu produc nici un efect.

Astfel fiind, recurenta apreciază că această susţinere este nelegală şi nesusţinută de probe întrucât instanţa care trebuia să analizeze cauza sub toate aspectele ignoră aspecte relevante speţei.

Instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că nu-i sunt opozabile societăţii reclamante notificările fără a administra probatoriu. Primirea de către administratorul judiciar a unei notificări a organului fiscal pentru o societate la care are numai puteri de supraveghere a fost făcută clar cu intenţia de a fi inaintată această notificare reprezentantului societăţii reclamante, cunoscut de administratorul judiciar.

Recurenta mai susţine că instanţa nu analizează sub nici o formă întreaga situaţie faptica şi pleacă de la prezumţia relei credinţe a organului fiscal înlăturând clar ideea că administratorul judiciar nu a adus la cunoştinţă reprezentantului societăţii care avea dreptul de reprezentare în cadrul procedurii notificarea primita fără drept, sub semnătura, precum şi faptul că reclamanta prin apărările formulate încearcă să se sustragă de la declararea şi plata unor impozite datorate legale prin diverse tertipuri legate de opozabilitatea actelor.

Prin nedepunerea declaraţiilor reprezentantul societăţii reclamante nu a prejudiciat numai bugetul de stat dar a prejudiciat şi persoanele fizice angajate care au fost nedreptăţite şi lipsite de plata contribuţiilor sociale, singura lor culpa fiind ca dau dovada de buna credinţa şi vor să muncească legal şi corect la societatea reclamantă, legislaţia în vigoare aplicându-se în mod unitar pentru toţi contribuabilii, fără ca aceasta să prevadă nicio excepţie.

Recurenta apreciază că organele fiscale au procedat în conformitate cu prevederile Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, aprobată prin OPANAF nr. 3392/2011, fiind respectat inclusiv termenul de 20 de zile de la data comunicării notificării privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale.

3.3. Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov - Serviciul Fiscal Orăşenesc Bragadiru, în considerarea dispoziţiilor exprese ale art. 10 alin. (7), art. 11, alin. (3) din O.U.G. nr. 74/2013 coroborat cu art. 13 din H.G. nr. 520/2013 arată faptul că în cauză, calitate procesuală pasivă o au: A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi A.N.A.F - Direcţia Generală a Marilor Contribuabili.

În opinia recurentei, motivarea instanţei de fond cu privire la respingerea excepţiei invocate de este total neîntemeiată, considerând că nu este competentă material, având în vedere că şi la momentul formulării prezentului recurs, reclamanta S.C. A. S.R.L. figurează în evidenţele fiscale cu sediul într-o altă localitate şi nu în Judeţul Ilfov.

În susţinerea recursurilorsunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Cu toate că au fost formulate memorii de recurs separate, Înalta Curte le va analiza şi răspunde prin considerente comune.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin care se susţine că este inadmisibilă solicitarea de suspendare a executării Deciziei nr. 179/2020 emisă de ANAF DGSC în considerarea faptului că aceasta nu este un titlu de creanţă susceptibil de executare, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a respins-o, având în vedere că din acţiune rezultă că reclamanta a solicitat suspendarea deciziilor de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, nr. x/04.12.2014 şi nr. y/30.03.2015, iar nu a deciziei de soluţionare a contestaţiilor.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine că în motivarea deciziei nr. 179/04.08.2020 de soluţionare a contestaţiilor s-a reţinut, în esenţă, că reclamanta a fost notificată potrivit art. 83 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 în ceea ce priveşte nedepunerea în termen a declaraţiilor de impozite, taxe şi contribuţii pentru lunile iulie 2014, august 2014 şi noiembrie 2014 prin notificările nr. x/04.09.2014, nr. x/01.10.2014 şi y/06.01.2015 şi ulterior, în lipsa depunerii declaraţiilor de către reclamantă, organele fiscale din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili au emis decizia de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă pentru perioada de raportare iulie 2014, decizia de impunere din oficiu nr. x/04.12.2014 pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă pentru perioada de raportare august 2014 şi decizia de impunere din oficiu nr. X/30.03.2015 pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă pentru perioada de raportare noiembrie 2014, fiind stabilite obligaţii fiscale principale în sumă totală de 15.384.463 RON reprezentând taxa pe valoare adăugată, contribuţii sociale şi impozit pe veniturile din salarii, în temeiul art. 83 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, Înalta Curte reţine că organele de soluţionare a contestaţiei au apreciat că au fost respectate prevederile art. 81 alin. (1) şi (3) lit. d), art. 83 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 cu ocazia emiterii notificărilor şi deciziilor de impunere din oficiu contestate de reclamantă.

Împotriva Deciziei nr. 179/04.08.2020 privind soluţionarea contestaţiei şi a deciziilor de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, nr. x/04.12.2014 şi nr. y/30.03.2015 reclamanta a formulat acţiunea ce face obiectul acestui dosar, care a fost admisă de instanţa de fond, soluţie pe are Înalta Curte o împărtăşeşte, pentru considerentele în continuare arătate.

Organele fiscale au constatat că reclamanta nu a depus declaraţiile fiscale aferente lunilor iulie 2014, august 2014 şi noiembrie 2014 motiv pentru care, în baza art. 83 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 au emis notificările nr. x/04.09.2014, nr. x/01.10.2014 şi y/06.01.2015 în scopul de a înştiinţa A. cu privire la depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale, şi ulterior au emis deciziile de impunere din oficiu contestate în acest dosar, respectiv deciziile nr. x/03.12.2014, nr. x/04.12.2014 şi nr. y/30.03.2015.

În ceea ce priveşte notificarea nr. x/04.09.2014, referitoare la nedepunerea declaraţiilor aferente perioadei iulie 2014, instanţa de fond a reţinut, din recipisa de la dosar şi copia plicului, că aceasta a fost expediată la adresa Şoseaua x, trimiterea nefiind predată destinatarei.

La data de 1.10.2024 organele fiscale au procedat la publicarea anunţului colectiv referitor la emiterea acestei notificări, în baza art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 pe pagina de internet a ANAF http:/anaf.mfinante.ro, respectiv anunţul nr. x/1.10.2014, acesta fiind retras la data de 17.10.2014.

În ceea ce priveşte notificarea nr. x/01.10.2014 referitoare la nedepunerea declaraţiilor aferente perioadei august 2014, instanţa de fond a constatat din recipisa de la dosar vol. IV şi copia plicului de la filele x, că aceasta a fost expediată la adresa Şoseaua x, trimiterea nefiind predată destinatarei.

La data de 14.10.2024 organele fiscale au procedat la publicarea anunţului colectiv referitor la emiterea acestei notificări, în baza art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 pe pagina de internet a ANAF http:/anaf.mfinante.ro, respectiv anunţul nr. x/14.10.2014, acesta fiind retras la data de 30.10.2014.

În ceea ce priveşte notificarea x/06.01.2015 referitoare la nedepunerea declaraţiilor aferente perioadei 11/2014, instanţa de fond a constatat, din recipisa de la dosar, că aceasta a fost expediată la adresa administratorului judiciar Cabinet Insolvenţă B. şi a fost primită la 9.02.2015 de o persoană al cărui nume nu este menţionat, în calitate de secretară, fiind aplicată ştampila SPARL C. şi D..

Din examinarea recipiselor şi plicurilor referitoare la comunicarea notificărilor nr. x/04.09.2014 şi nr. x/01.10.2014 s-a observat că aceste notificări au fost expediate la o adresă incompletă faţă de sediul reclamantei înregistrat la acel moment în registrul comerţului, respectiv la adresa Şoseaua x, în loc de Sat Chiajna, comuna Chiajna, Şoseaua x nr. 13 A, în incinta E., Depozit E. nr. 1, judeţ Ilfov, aşa cum era înscris sediul A. la acel moment în Registrul comerţului, comunicarea fiind viciată din această perspectivă.

Înalta Curte constată că instanţa de fond temeinic şi legal a avut în vedere faptul că procedura de comunicare a notificărilor nr. x/04.09.2014 şi nr. x/01.10.2014 nu se realizase în mod legal la adresa înscrisă drept sediu al reclamantei în Registrul Comerţului, astfel că organele fiscale ar fi trebuit să reia procedura de comunicare a notificărilor la sediul reclamantei, acest lucru fiind posibil prin menţionarea adresei corecte şi complete pe plic, iar nu să procedeze la comunicarea notificărilor prin afişare, această modalitate de comunicare fiind subsidiară potrivit art. 44 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 şi s-ar fi putut recurge la ea doar atunci când comunicarea potrivit alin. (2) sau (3) al art. 44 din O.G. nr. 92/2003 nu a fi fost posibilă.

Reţinând că nu a fost realizată o comunicare legală a notificărilor nr. x/04.09.2014 şi nr. x/01.10.2014, consecinţa este aceea care decurge din art. 45 din O.G. nr. 92/2003, respectiv aceste notificări nu-i sunt opozabile reclamantei şi nu produc niciun efect juridic.

Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că organele fiscale nu puteau proceda la emiterea deciziilor de impunere din oficiu, deoarece acestea, potrivit art. 83 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 nu puteau fi emise "înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale", motiv pentru care instanţa de fond temeinic şi legal a anulat deciziile de impunere contestate în cauză.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate invocată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că este neîntemeiată, având în vedere faptul că începând cu data de 01.02.2016, în baza Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr3702/17.02.2015 privind Aprobarea Listei contribuabililor mari. şi a Listei contribuabililor mijlocii, reclamanta A. S.R.L. a trecut din arondarea DGAMC în administrarea Direcţiei Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti Administraţia Finanţelor Publice Bucureşti Administraţia Finanţelor Publice Sector 5, iar ulterior, la data de 20.09.2020, datorită schimbării sediului social, contribuabilul a trecut în arondarea Administraţiei Finanţelor Publice Ilfov-Serviciul Fiscal Orăşenesc Bragadiru, aceasta fiind şi arondarea la data formulării acţiunii.

Nici susţinerea potrivit căreia problema comunicării actelor administrative a fost tranşată definitiv de Înalta Curte prin Decizia nr. 3305/2020, nu poate fi primită.

Recurentele susţin că instanţa de fond trebuia să analizeze fondul, respectiv legalitatea impunerii sub aspectul legalităţii şi cuantumului sumelor.

Contrar celor susţinute de recurente, Înalta Curte apreciază că în cele două dosare instanţele în mod corect au reţinut că organele fiscale ar fi trebuit să reia procedura de comunicare a notificărilor la sediul reclamantei prin indicarea corectă a adresei şi nu prin comunicarea notificării prin afişare.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentelor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentele - pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Judeţeane a Finanţelor Publice Ilfov - Serviciul Fiscal Orăşenesc Bragadiru împotriva sentinţei civile nr. 1779 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.