Appeal dismissed as unfounded: board revocations annulled, allowance arrears ordered, moral damages denied.

Şedinţa publică din data de 22 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, au solicitat anularea Ordinului nr. 6222/8.12.202 având ca obiect modificarea Ordinului MCI nr. 465/01.08.2019 privind aprobarea componenţei consiliului de administraţie al Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Materialelor - INCDFM Bucureşti, obligarea pârâtului la plata de daune materiale în cuantum de 3146 RON/lunar pentru reclamantul A. şi 3.146 RON/lunar, pentru B. (reprezentând indemnizaţia de membru în CA al INCDFM, începând cu luna ianuarie 2021), la care se adaugă aceleaşi sume lunar, până la data reintegrării, obligarea la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON pentru fiecare reclamant, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1269 din 21 iunie 2022, a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării şi Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Materialelor, a anulat Ordinul MEC nr. 6222/18.12.2020, a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării la plata către fiecare dintre reclamanţi a sumei de 3146 RON/lună reprezentând indemnizaţia lunară aferentă începând cu data de 01.01.2021 până la încetarea nelegalităţii constatate, a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării la plata către reclamanţi a daunelor morale şi a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării la plata parţială a cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru (650 de RON) şi onorariu de avocat (2000 de RON).

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată instanţa de fond, în mod greşit, a anulat Ordinul MEC nr. 6222/18.12.2020 din perspectiva stabilirii criteriilor de revocare a reprezentanţilor (intimaţii reclamanţi) în consiliul de administraţie al Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (INCDFM Bucureşti) de către reprezentantul legal al autorităţii care a emis ordinul de numire, în speţa actualul MCID (fostul Minister al Educaţiei şi Cercetării).

Ordinul în cauză este de directă aplicare de la data emiterii şi se aplică în mod nemijlocit atât reprezentanţilor numiţi în consiliile de administraţie ale INCD cât şi celor aflaţi deja în funcţie la data emiterii, iar toată procedura, de la referatul de aprobare şi culminând cu emiterea ordinului, a fost realizată în baza actelor în vigoare şi nu putea fi efectuată conform altei proceduri decât cea aplicabilă la data revocării.

Recurentul susţine că în mod greşit, instanţa de fond a ignorat metodologia în baza căreia s-a emis Ordinul nr. 6222/18.12.2020 care reprezintă o prevedere firească prin stabilirea unor criterii de identificare şi nominalizare a propriilor reprezentanţi în aceste consilii de administraţie pornind de la necesitatea, identificată chiar în art. 1 al acestei metodologii, de a asigura un management profesionist în interes public.

Or, prin hotărârea recurată, instanţa de fond, în mod greşit a aplicat normele de drept material, dând prioritate interesului privat sau de grup în dauna interesului public, fără să ia în considerare dreptul autorităţii de apreciere a oportunităţii emiterii unui act administrativ în acord cu principiile generale aplicabile administraţiei publice.

Intimaţii-reclamanţi nu se bucură de stabilitate în funcţie, nefiind numiţi în CA în baza unui concurs, ci doar ca reprezentanţi ai autorităţii coordonatoare în CA al institutului, autoritate care are dreptul de a revoca pe baza unor criterii stabilite în metodologie membrii numiţi în CA, dacă se consideră că aceştia nu mai corespund scopului pentru care au fost numiţi.

Cu privire la manifestarea legalităţii şi oportunităţii emiterii actului administrativ contestat, recurenta arată că la momentul emiterii s-a constatat că reclamanţii nu au adus elemente de probă care să combată legalitatea acestuia.

Recurentul mai arată că nu s-a probat, iar instanţa de fond în mod greşit a prezumat maniera abuzivă, nelegală sau inoportună de emitere a actului contestat, câtă vreme avea competenţa de a manifesta oportunitatea de apreciere a emiterii actului administrativ la acel moment.

În ceea ce priveşte temeinicia, recurentul susţine că s-a comunicat nota nr. x/25.09.2020 unde au fost invocate prevederile OMEC 5623/24.09.2020 prin care s-a solicitat, ca reprezentanţii MEC în Consiliile de administraţie ale institutelor naţionale de cercetare -dezvoltare să prezinte până la 29.09.2020 un raport al activităţii lor în cadrul CA pe anul 2019 şi raportul de evaluare al performanţelor profesionale individuale pe anul 2019, condiţii absolut fireşti pentru continuarea mandatului.

Intimaţii-reclamanţi, fără a avea un motiv întemeiat, nu au depus în acest termen documentele solicitate şi nici nu există dovezi în acest sens, în înţelesul art. 249 din C. proc. civ., pentru a se avea în vedere aspectele invocate.

În mod greşit a apreciat prima instanţă că membrii Direcţiei Infrastructuri de Cercetare ar fi prezentat rapoartele de evaluare pe anul 2019 atâta timp cât nu au fost prezentate directorului de management strategic al programelor CDI, prin adresa nr. x/25.09.2020 ci altui funcţionar public.

Prin urmare, în raport de conţinutul x/24.09.2020 privind îndeplinirea cerinţelor în privinţa persoanelor ce se nominalizează, în mod corect s-a apreciat că, în lipsa documentelor cu privire la condiţiile necesare a fi îndeplinite în persoana reclamanţilor, acestea nu pot fi analizate.

Rapoartele de evaluare depuse de intimaţii-reclamanţi pe anul 2019 nu pot fi luate în considerare întrucât, pe de-o parte, trebuiau depuse în termen (până la 29.09.2020), fiind emise ulterior termenului şi semnate retroactiv fără a avea un număr de înregistrare la data emiterii rapoartelor pentru a proba că au fost emise şi comunicate până la termen.

În mod greşit a reţinut prima instanţă o aşa zisă înlăturare nelegală a reclamanţilor din componenţa consiliului de administraţie a institutului, rezultând o imposibilitate de executare a mandatului şi de încasare a drepturilor băneşti aferente prin emiterea ordinului atacat, atâta timp cât reclamanţii înşişi nu au putut proba îndeplinirea condiţiilor de nominalizare printr-o evaluare la termen, obiectivă şi profesionistă.

OMEC nr. 6222/18.12.2020 cuprinde în preambul nota nr. x/25.09.2020 aprobată de ministrul educaţiei şi cercetării privind analiza activităţii persoanelor nominalizate în consiliile de administraţie ale institutelor naţionale de cercetare dezvoltare şi ale instituţiilor publice de cercetare dezvoltare în calitate de reprezentanţi ai ministerului care detaliază natura abaterilor comise de reclamanţi şi adresa Direcţiei Generale Economice-Direcţia Resurse Umane şi Salarizare nr. 4417/21.10.2020 privind rapoartele de evaluare a performanţelor profesionale pentru anul 2019, documente ce atestă lipsa rapoartelor de evaluare a performanţelor profesionale pentru anul 2019 a tuturor reprezentanţilor ministerului în consiliile de administraţie ale institutelor naţionale de cercetare dezvoltare din Direcţia Infrastructuri de Cercetare al cărei director era însuşi reclamantul A..

Abaterea comisă de reclamantul A. a constat în poziţia sa contra intereselor INCDFM şi MCID, ca autoritate coordonatoare, prin a vota, ca reprezentant al ministerului, anularea regulamentului de organizare şi funcţionare a consiliului ştiinţific şi a alegerilor desfăşurate în baza acestuia, conform Hotărârii CA nr. 4/15.04.2022, hotărâre care a fost contestată în instanţă de persoanele interesate din cadrul institutului, instanţa dispunând suspendarea executării Hotărârii CA nr. 4/15.04.2020 până la pronunţarea instanţei de fond, soluţie nerecurată.

Contrar susţinerilor primei instanţe, recurentul susţine că a demonstrat că au intervenit cauze de revocare, conform metodologiei aprobate prin OMEC 5623/2020, existenţa rapoartelor de evaluare fiind o condiţie obligatorie şi necesară pentru a fi menţinuţi în funcţie, şi nu era în sarcina MEC să efectueze verificări cu privire la traseul rapoartelor de evaluare ci a persoanelor interesate care trebuiau să dovedească îndeplinirea tuturor condiţiilor de nominalizare.

Nu rezultă de nicăieri că rapoartele ar fi fost întocmite în termen, neavând nici măcar un număr de înregistrare, ori că ar fi existat cu adevărat şi nu poate opera prezumţia că au fost comunicate calificativele obţinute atâta timp cât reclamanţii nu au probat acest lucru.

De asemenea, în mod greşit a apreciat instanţa de fond cu privire la dreptul intimaţilor reclamanţi de a primi despăgubiri materiale pentru o pretinsă revocare nelegală prin emiterea Ordinului MEC nr. 6222/18.12.2020 întrucât, nemaifăcând parte din consiliul de administraţie, cei în cauză nu au dreptul la a încasa indemnizaţia de membru pentru o funcţie pe care nu au mai exercitat-o.

Anularea ordinului de revocare nu echivalează cu o repunere a părţilor în situaţia anterioară în ceea ce priveşte reintegrarea intimaţilor reclamanţi în funcţie, atâta timp cât nu au cerut în mod expres acest lucru prin cererea de chemare în judecată.

Aşadar, recurentul consideră că prin hotărârea recurată, instanţa de fond, în mod greşit, a acordat lunar reclamanţilor o sumă de bani până la data reintegrării, sumă care nu se putea acorda decât numai dacă aceştia ar fi cerut în mod expres reintegrarea în funcţie, cerere care nu a fost făcută.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii B. şi A. au fost desemnaţi prin Ordinul nr. 465/01.08.2019 ca membru-specialist, respectiv membru - reprezentant al MCI în Consiliul de Administraţie al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor -INCDFM Bucureşti.

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor s-a înfiinţat prin H.G. nr. 1312/1996 prin reorganizarea Institutului de Fizică şi Tehnologia Metalelor.

Prin actul administrativ, s-a stabilit urmărirea anumitor criterii pe baza cărora pot fi nominalizate persoanele în cadrul consiliilor de administraţie.

La data de 29.09.2020 Ministerul Educaţiei şi Cercetării a emis adresa nr. x/29.09.2020 prin care a solicitat membrilor consiliului de administraţie depunerea raportului de evaluare al activităţii profesionale individuale pentru anul 2019, CV actualizat şi un raport al activităţii în consiliul de administraţie.

Astfel fiind, s-a comunicat reclamanţilor că au obţinut calificativul "Foarte bine", s-au comunicat CV -uri actualizate şi rapoarte de activitate, s-a adus, totodată, la cunoştinţă reprezentantului Ministerului că fişele de evaluarea au fost predate funcţionarului responsabil, dar că acestea nu au fost găsite pentru a fi înaintate şi, totodată, s-au efectuat demersuri în vederea găsirii acestor rapoarte de evaluare.

Prin Ordinul nr. 6222/18.12.2020 Ministerul Educaţiei a modificat componenţa Consiliului de administraţie al INCDFM Bucureşti, din aceasta nemaifăcând parte cei doi reclamanţi.

Instanţa de fond a admis acţiunea şi a anulat ordinul contestat, soluţie pe care Înalta Curte o împărtăşeşte.

Astfel, Înalta Curte apreciază că în mod temeinic şi legal a reţinut instanţa de fond că existenţa unuia dintre motivele de revocare din funcţia de membru al consiliului de administraţie trebuia demonstrată de către autoritatea pârâtă.

Revocarea membrilor din consiliul de conducere nu se poate realiza arbitrar, ci numai în condiţiile survenirii unei situaţii care, pe parcursul mandatului, îl face pe membrul consiliului să nu mai corespundă funcţiei pe care o ocupă, iar această situaţie trebuia argumentată prin prezentarea faptelor şi prevederilor legale care justifică concluzia.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut că această argumentare era necesară, deoarece Ordinul nr. 6222/18.12.2020 Ministerul Educaţiei a introdus noi condiţii şi proceduri de revocare pe parcursul mandatului de 4 ani al celor doi reclamanţi, aşa încât revenea autorităţii publice obligaţia de a demonstra că faţă de aceştia a intervenit o situaţie legală nouă pentru care este necesară revocarea.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că lipsa rapoartelor de evaluare, în condiţiile în care s-a explicat prin adresa comunicată de către Institut care este motivul pentru care nu pot fi prezentate şi s-a atestat că în cursul anului 2019 a fost emis calificativul "foarte bine" pentru reclamanţi, nu poate constitui un argument pe care să se sprijine prezumţia conform căreia reclamanţii nu ar îndeplini condiţiile necesare pentru nominalizare în consiliul de administraţie, conform art. 5 lit. h) din Anexa 1 sau art. 4 lit. f) din Anexa 3 la Metodologia probată prin Ordinul 5623/24.09.2020.

Pe de altă parte, Ministerul Educaţiei nu a emis un ordin de revocare din care să reiasă că reclamanţii au săvârşit o abatere sau nu au respectat îndatoririle care le reveneau în calitatea lor de membrii ai consiliului de administraţie.

Constatând că nu s-a făcut dovada existenţei unei cauze de revocare a mandatului celor doi reclamanţi din funcţia de membrii în Consiliul de administraţie al INCDFM Bucureşti, Înalta Curte reţine că instanţa de fond temeinic şi legal a anulat Ordinul MEC nr. 6225/18.12.2020, obligând pârâtul la plata către fiecare dintre reclamanţi a sumei de 3146 RON/lună, reprezentând indemnizaţia lunara aferenta începând cu data de 01.01.2021 până la încetarea nelegalităţii constatate şi va respinge cererea având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării la plata către reclamanţi a daunelor morale.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării împotriva sentinţei civile nr. 1269 din 21 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.