Disciplinary exclusion of a bailiff: procedural standing of the Ministry of Justice versus the Minister and the scope of professional control over enforcement acts' legality

Şedinţa publică din data de 22 martie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 6/05.03.2021, pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J. în dosarul nr. x/2020 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de executorul judecătoresc A. împotriva Hotărârii nr. 2/30.10.2020 pronunţată de Consiliul de Disciplină al C.E.J. Alba Iulia în dosarul nr. x/2020, reclamantul Ministerul Justiţiei a solicitat rejudecarea contestaţiei formulate de executorul judecătoresc A. împotriva Hotărârii nr. 2/30.10.2020 pronunţată de Consiliul de Disciplină al C.E.J. Alba Iulia în dosarul nr. x/2020, respingerea motivată a acesteia şi menţinerea sancţiunii disciplinare aplicate, respectiv excluderea din profesie, prevăzută de dispoziţiile art. 49 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că, pe de o parte, unele dintre considerentele reţinute sunt greşite, iar, pe de altă parte, instanţa disciplinară nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate prin contestaţie.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 141/2022 din 15 iunie 2022, a respins ca nefondată contestaţia formulată de către reclamanta A. în dosarul conexat x/2021, în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi cu pârâtul Ministrul Justiţiei şi a respins contestaţia formulată de către reclamantul Ministrul Justiţiei în prezentul dosar, în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Disciplină A Uniunii Naţionale A Executorilor Judecătoreşti şi cu pârâta A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei şi Executor Judecătoresc A. au declarat recurs.

3.1. Reclamantul Ministerul Justiţiei, prin Ministrul Justiţiei, consideră că hotărârea instanţei a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 670 C. proc. civ. şi de art. 39 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/200P, aspecte care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut la pct. 8 din cuprinsul alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestaţiei formulate.

De asemenea, critică soluţia instanţei de judecată, având în vedere considerentele reţinute cu privire la cheltuielile de executare silită.

În ceea ce priveşte constatarea instanţei de fond potrivit căreia nu se mai impune analiza motivului privind greşita apreciere de către Comisia Superioară de Disciplină a caracterului neîntemeiat al faptei de stabilire a cheltuielilor de executare cu depăşirea limitelor legale, fiind un demers superfluu, recurentul apreciază că, în mod greşit instanţa nu a analizat şi acest motiv formulat din contestaţie cu privire la considerentele reţinute de Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ în ce priveşte modul de stabilire şi încasare a cheltuielilor de executare silită, în cuprinsul Hotărârii nr. 6/05.03.2021 pronunţată de acest organ cu competenţe administrativ-jurisdicţionate.

Deficienţele referitoare la cheltuielile de executare silită stabilite şi încasate de executorul judecătoresc se înscriu în seria gravelor deficienţe prezentate în cuprinsul acţiunii disciplinare astfel că acestea constituie motive ce trebuie reţinute şi de instanţa de judecată în căile de atac.

Aşa cum s-a arătat şi în cuprinsul acţiunii disciplinare formulate de ministrul justiţiei, contrar celor reţinute de Comisia Superioară de disciplină a U.N.E.J., stabilirea cheltuielilor de executare silită s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 670 C. proc. civ.

Se mai arată că s-au încălcat şi dispoziţiile art. 97 din Statutului profesiei de avocat, aprobat prin Hotărârea nr. 64/2011 a U.N.N.B.R., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece chiar şi în condiţiile existenţei unei clauze a contractului de asistenţă juridică cu privire la autorizarea avocatului să realizeze operaţiuni fiduciare pentru clientul său, plata sumei realizate din executarea silită se putea face numai prin virarea sumelor de bani încasate pentru creditor în contul fiduciar al avocatului, deschis cu această destinaţie pentru creditorul reprezentat de avocat şi nu prin remiterea în numerar a acestor sume.

3.2. Reclamanta Executor Judecătoresc A., în motivarea recursului, arată că instanţa de fond a omis a observa că, faptele disciplinare imputate executorului judecătoresc, privesc în mod exclusiv legalitatea actelor de executare, iar organismele profesionale au investirea de a analiza exclusiv conduita profesională a executorului judecătoresc.

Folosind raţionamentul "per a contrario" rezultă că organismele profesionale nu au investirea de a analiza legalitatea actelor de executare silită.

Recurenta arată că acest din urmă fapt a fost legiferat prin Hotărârea prealabilă, dată în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 (în care recurenta executor judecătoresc A., a avut calitatea de intimat - intervenient în interes propriu), prin care Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a anulat în parte art. 103 alin. (2) al Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 210/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, în ceea ce priveşte sintagma "legalitatea lucrărilor executorilor judecătoreşti".

Astfel, s-a reţinut că doar organele judiciare, respectiv, instanţele judecătoreşti, pot în mod exclusiv, să analizeze actele de executare.

Prin urmare, Ministerul Justiţiei nu are calitate procesuală.

Recurenta mai precizează că instanţa de fond a reţinut că, în cauză, "calitatea actelor de executare" se referă la însuşirea acestora de a fi conforme cu legea sau, din contră, de a fi întocmite cu încălcarea acesteia. În acest context, depăşirea competenţei teritoriale, punerea în executare din nou a unor creanţe ce fuseseră stinse deja prin plată, stabilirea onorariului executorului judecătoresc prin nerespectarea unor norme statutare, etc., afectează atât calitatea actelor de executare silită, cât şi probitatea şi integritatea profesională, iar constatarea acestor nereguli nu depăşeşte competenţa organismelor de control profesional.

De asemenea, instanţa de fond a mai apreciat că activitatea de control profesional exercitată de către organele abilitate cu privire la calitatea lucrărilor sau conduita executorilor judecătoreşti implică într-o anumită măsură verificarea respectării legii în îndeplinirea atribuţiilor profesionale. Prin urmare, verificarea legalităţii acestor lucrări, mai ales în situaţiile în care acestea au fost supuse în prealabil controlului de legalitate efectuat de instanţa de executare, nu excedează competenţei organismelor de control profesional, acţiunea disciplinară fiind admisibilă din acest punct de vedere, contrar susţinerilor reclamantei.

Astfel fiind, recurenta arată că, în toate cazurile, executorul judecătoresc a acţionat în limitele investirii date prin încheierea de încuviinţare a executării silite de către o instanţă de judecată şi că actele executorului judecătoresc sunt supuse cenzurii instanţei de executare (Decizia Curţii Constituţionale nr. 572/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 55/18.01.2018), iar aceste acte nu pot fi cenzurate sau interpretate de către orice alte instituţii sau persoane.

Se mai susţine că potrivit cu par. 23 din Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 84 din 04.02.2016, organul de executare nu are posibilitatea de a cenzura cererile creditorilor sau posibilitatea de a controla legalitatea unei hotărâri judecătoreşti sau al altui titlu executoriu, competenţa executorului judecătoresc menţionată la art. 666 alin. (5) pct. 4-7 din C. proc. civ., presupune punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aceasta însemnând iniţial, trimiterea cererii de executare silită către instanţa de executare, în vederea încuviinţării executării silite.

Faptele pentru care executorul judecătoresc răspunde disciplinar sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi se referă la conduita profesională a acestuia. (Decizia nr. 810/2007a Curţii Constituţionale).

În susţinerea recursurilor sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul Ministerului Justiţiei este formulat de o persoană fără calitate procesuală pasivă, iar recursul formulat de Executor Judecătoresc A. este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte recursul declarat de Ministerul Justiţiei

Înalta Curte constată că prin încheierea din 13 aprilie 2022 instanţa de fond a reţinut că, în cauză, acţiunea a fost formulată de către Ministerul Justiţiei, reprezentat prin Ministrul Justiţiei.

Conform art. 48 alin. (1) din Legea 188/2000, Acţiunea disciplinară se exercita de ministrul justiţiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti şi se judecă de Consiliul de disciplină al acesteia (...). Totodată, conform art. 48 alin. (5) din acelaşi act normativ, împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti părţile pot face contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, care judecă în complet de 5 membri. Hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă şi poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel.

Astfel fiind, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, calitatea procesual activă în acest cadru procesual o poate avea doar Ministrul Justiţiei, cel care a fost titularul acţiunii disciplinare demarate împotriva executorului judecătoresc, iar nu Ministerul Justiţiei.

Având în vedere acest aspect, Înalta Curte va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului Ministerul Justiţiei şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta - reclamantă Executor Judecătoresc A.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că executorul judecătoresc A. a solicitat admiterea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 6/05.03.2021 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ şi a Hotărârii nr. 2/2020 a Consiliului de Disciplină din cadrul CEJ Alba Iulia, cu consecinţa respingerii acţiunii disciplinare, sau, în subsidiar, aplicarea unei sancţiuni mai uşoare.

Înalta Curte reţine că prin Hotărârea nr. 2 pronunţată la data de 30.10.2020 de către Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a fost admisă acţiunea disciplinară promovată de către Ministrul Justiţiei, reclamanta fiind sancţionată disciplinar cu excluderea din profesia de executor judecătoresc, sancţiune prevăzută de art. 49, lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Prin Hotărârea nr. 6/05.03.2021 pronunţată de către Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, a fost respinsă contestaţia formulată de către reclamantă împotriva Hotărârii nr. 2/30.10.2020.

Cu privire la legalitatea procedurii de control efectuate de către Consiliul de Disciplină al C.E.J. Alba Iulia şi de către Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J., au fost reţinute dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 188/2000 potrivit cărora: (1) Actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol: (2) Activitatea executorilor judecătoreşti este supusă controlului profesional, în condiţiile prezentei legi.

De asemenea, au fost avute în vedere şi prevederile art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, conform cărora:" controlul profesional ce se poate exercita de către organismele de control poate viza,calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti".

Prin urmare, s-a reţinut că atragerea răspunderii disciplinare pentru abaterea prevăzută de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000 - "neglijenţa în efectuarea lucrărilor" - poate implica şi fapte care "vizează calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti".

Înalta Curte constată că temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut că, în cauză, chiar dacă instanţele judecătoreşti au încuviinţat executarea silită sub forma popririi, acest lucru nu îndreptăţeşte executorul judecătoresc la poprirea conturilor debitorului de la sediul său central, aflat în altă circumscripţie decât cea în care poate opera executorul judecătoresc, conform competenţei sale teritoriale.

Aşadar, în mod corect s-a apreciat că recurenta-reclamantă trebuia să se limiteze la poprirea conturilor debitoarei aflate doar în sfera sa de competenţă teritorială, respectiv sucursalele băncii din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia.

De asemenea, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că din moment ce instanţele judecătoreşti au admis contestaţiile la executare formulate de către banca debitoare, constatând că s-a încălcat competenţa teritorială a executorului judecătoresc, recurenta-reclamantă nu poate susţine că aceasta nu a fost încălcată.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 665 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) De îndată ce primeşte cererea de executare, executorul judecătoresc, prin încheiere, va dispune înregistrarea acesteia şi deschiderea dosarului de executare sau, după caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de executare."

Prin urmare, dacă creditorul solicită demararea executării silite împotriva unei persoane care nu figurează ca debitor în cuprinsul titlului executoriu, executorul judecătoresc este obligat să verifice acest aspect şi să respingă motivat deschiderea dosarului de executare silită în cazul în care creditorul insistă în demersul său, nicidecum să solicite instanţei de executare încuviinţarea urmăririi silite a terţului poprit. În acest sens sunt prevederile art. 664 alin. (4) C. proc. civ. care dispun că, alăturat cererii de executare silită, se depune şi titlul executoriu în original sau în copie legalizată, fiind evident că executorul trebuie să verifice corespondenţa dintre datele din cererea de executare silită şi cele din titlul executoriu.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut prin Hotărârea nr. 6/05.03.2021, pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J. că, în afara faptelor privind greşita stabilire a cheltuielilor de executare, acest organ profesional a menţinut Hotărârea nr. 2/30.10.2020 pronunţată de Consiliul de Disciplină al C.E.J. Alba Iulia, în cuprinsul căreia au fost analizate mai multe acţiuni ale recurentei-reclamante care se încadrează la abaterea disciplinară de gravă neglijenţă şi care i-au fost imputate acesteia, cum ar fi: punerea în executare a unor titluri executorii deşi creanţele au fost anterior stinse prin plată; stabilirea în mod arbitrar a creanţelor, fie în baza cererii creditoarei, fie de executorul judecătoresc însuşi, în absenţa oricărui criteriu de stabilire a debitelor; remiterea în numerar către persoane fizice a unor sume de bani mai mari de 10.000 RON.

În ceea ce priveşte invocarea Deciziei nr. 810/2007 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine că aceasta tocmai la răspunderea disciplinară a executorilor judecătoreşti se referă.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul - reclamant Ministerul Justiţiei ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, iar recursul declarat de recurentul - reclamant Executor Judecătoresc A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului Ministerul Justiţiei.

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 141/2022 din 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant Executor Judecătoresc A. împotriva sentinţei nr. 141/2022 din 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.