Compulsory 100% reimbursement of oncology drugs under presidential injunction pending final decision

Şedinţa publică din data de 22 martie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, pe cale de ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuţie personală) a medicamentelor Trastuzumab (denumire comercială Herceptin) şi Pertuzumab (denumire comercială Perjeta), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 173 din 27 septembrie 2023, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Guvernul României, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi excepţiile inadmisibilităţii cererii invocate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Guvernul României, ca nefondate, a admis cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii şi a obligat pârâţii la asigurarea pentru reclamant a combinaţiei de medicamente Trastuzumab (denumire comercială Hercepin) şi Pertuzumab (denumire comercială Perjeta), pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâţii Ministerul Sănătăţii, Guvernul României, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au declarat recurs.

3.1. Pârâtul Ministerul Sănătăţii critică sentinţa în primul rând sub aspectul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesual-pasive a Ministerului, considerând soluţia ca fiind lipsită de temei legal.

Astfel, se susţine că respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Sănătăţii în dosarul având obiect cererea de obligare la asigurarea unui medicament din cadrul unui program naţional de sănătate curativ, pe cale de ordonanţă preşedinţială, pentru motivul că toţi pârâţii au atribuţii în procedura de includere a unui medicament în listă, este greşită.

Prevederile legale invocate de instanţă pentru atragerea calităţii procesual pasive a Ministerului Sănătăţii, respectiv art. 231 si art. 242 din Legea nr. 95/2006 nu au nicio relevanţă faţă de prevederile privind derularea şi finanţarea programelor naţionale de sănătate. Procedura de includere a unui medicament în lista de medicamente compensate implică instituţiile menţionate la art. 242 din Lese, iar derularea şi finanţarea programelor naţionale de sănătate curative se face exclusiv de CNSA prin casele de asigurări de sănătate judeţene.

Referitor la neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, prin prisma motivului de casare, recurentul critică sentinţa susţinând că prescrierea unui medicament pe un alt tip de reţetă decât reţeta cu regim special de compensare este posibilă, orice medic având posibilitatea prescrierii unui medicament în virtutea convingerilor sale profesionale, dar nu are posibilitatea prescrierii medicamentului pe reţeta cu regim special în vederea decontării de către CNAS prin casele judeţene de asigurări de sănătate.

3.2. Pârâtul Guvernul României, consideră că, în mod eronat şi vădit nelegal, instanţa a admis acţiunea faţă de Guvernul României, obligând această autoritate la asigurarea, către reclamant a combinaţiei de medicamente, respectiv Trastuzumab (denumire comercială Herceptin) şi Pertuzumab (denumire comercială Perjeta), eliberate pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Ploieşti.

Învederează că, în prezenta cauză, nu sunt întrunite condiţiile răspunderii juridice administrative a Guvernului României, referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluţionarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Astfel, recurentul arată că este evident că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, calitatea procesuală pasivă fiind condiţionată de existenţa identităţii dintre pârât şi cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv.

Concluzia care se desprinde este aceea că, în fapt, Guvernul României este lipsit de calitate procesuală pasivă, autoritatea executivă neavând atribuţii şi competente în sensul solicitat.

3.3. Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate critică motivarea instanţei de fond referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, cu privire la solicitarea intimatului-reclamant de a-i asigura medicamentele.

Recurenta susţine că nu se poate substitui entităţilor care au competenţa legală de a autoriza şi evalua indicaţiile terapeutice ale combinaţiei de medicamente DCI Trastuzumab (denumire comerciala Herceptin) + DCI Pertuzumab (denumire comerciala Perjeta), la solicitarea expresă a deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă a acestora, în vederea lărgirii ariei de utilizare a medicamentelor si la afecţiunea de care suferă intimatul - reclamant, pe baza testelor medicale de specialitate, a rapoartelor de evaluare a tehnologiilor medicale realizate de agenţiile specializate din Marea Britanie, Franţa şi Germania, şi a tuturor testelor şi studiilor consacrate în cercetarea medicală şi farmaceutică.

În concluzie, având în vedere considerentele enunţate mai sus, precum şi prevederile legale exprese, solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS, astfel cum a fost formulată şi drept urmare, respingerea acţiunii promovate în contradictoriu cu CNAS ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Pe fondul cauzei critică motivarea instanţei de fond, cu privire la admiterea ordonanţei preşedinţiale, având în vedere că în prezenta cauză nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, iar în favoarea intimatului- reclamant nu există o aparenţă de drept.

Aşadar, ordonanţa preşedinţială, prin esenţa ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică si fără prejudecarea fondului unor cauze al căror caracter urgent nu îngăduie să se aştepte desfăşurarea procedurii de drept comun.

În plus, când rezolvă o cerere de ordonanţă preşedinţială instanţa nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părţi, dar pentru ca soluţia să nu fie arbitrară, cercetează aparenţa acestui drept, realizând un examen sumar al cauzei prin "pipăirea fondului", pentru a vedea de partea cui este aparenţa dreptului.

Prescripţiile medicale care se pot deconta din FNUASS se eliberează numai pentru indicaţiile autorizate ale medicamentelor de către medicii care sunt în contract cu o casa de asigurări de sănătate, medicii având obligaţia să respecte schemele terapeutice prevăzute de protocoalele obligatorii stabilite in sistemul public de asigurări sociale de sănătate, conform legislaţiei în materie.

Astfel, câtă vreme deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă nu au procedat la demararea procedurii legale instituite de prevederile mai sus menţionate, nu se poate proceda la autorizarea si evaluarea de către ANMDM a indicaţiilor specificate de reclamant.

În concluzie, în cauza de faţă nu se poate reţine o pasivitate a autorităţilor publice pârâte, întrucât medicamentul pentru indicaţiile solicitate de către reclamant, nu poate fi supus procesului de evaluare, în condiţiile Ordinului ministrului sănătăţii nr. 861/2014, atât timp cât, deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentului în litigiu nu a depus nicio cerere în acest sens.

3.4. Pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, invocă motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., considerând că sentinţa este nelegală întrucât, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Instanţa de fond în mod greşit a apreciat că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, ANMDMR are calitate procesuală pasivă.

Atribuţiile şi competenţele în domeniu se referă în exclusivitate la obligaţia instituţională de a evalua medicamentul propus analizei de către deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, din punctul de vedere al tehnologiilor medicale, în contextul Ordinului ministrului sănătăţii nr. 861/2014 pentru aprobarea criteriilor şi metodologiei de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentaţiei care trebuie depusă de solicitanţi, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicaţiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, precum şi a căilor de atac.

Astfel, este evidentă confuzia în ceea ce priveşte rolul ANMDMR în cauza dedusă judecăţii, precum şi faptul că instituţia este convocată în speţă în mod nejustificat şi fără nicio legătură cu atribuţiile şi competenţele sale legale.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură, civilă, recurenta consideră că sentinţa cuprinde motive contradictorii, existând o contradicţie între textele de lege indicate şi soluţia dată.

Având în vedere petitul cererii de chemare în judecată de obligare a pârâţilor la asigurarea către intimatei reclamante, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală a combinaţiei de medicamente, se poate observa că instanţa a fost sesizată cu o cerere privind obligarea pârâţilor la asigurarea tratamentului gratuit cu medicamentul Herceptin (DCI Trastuzumab) în asociere cu Perjeta (DCI Pertuzumab), şi nu cu privire la obligarea pârâţilor la introducerea acestui medicament în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acorda în cadrul programelor naţionale de sănătate.

În opinia recurentei, hotărârea a fost dată şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Raportat la obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, intimatul- reclamant nu are în favoarea sa o aparenţă a dreptului, nu are dreptul de a beneficia de compensarea în proporţie de 100% pentru achiziţionarea medicamentului solicitat conform art. 231 şi 2321 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în calitate de asigurat, deoarece medicamentul nu figurează pe lista corespunzătoare medicamentelor compensate pentru indicaţia cancer cervical (de col uterin), de care poate beneficia reclamanta în calitate de asigurat.

În susţinerea recursurilor sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii, practică judiciară, precum şi decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor intimatului, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive

Înalta Curte reţine că instanţa de fon temeinic şi legal a apreciat că pârâţii au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motivat de faptul că au atribuţii, în ceea ce priveşte procedura de includere a unor medicamente pe lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate.

Ministerul Sănătăţii a recunoscut, de altfel, că are obligaţia actualizării listei, după ce aceasta a fost prezentată de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi după parcurgerea etapelor procesului de evaluare.

În această procedură de includere în listă a medicamentelor de care pot beneficia asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, sunt implicate mai multe autorităţi publice, competenţa fiind partajată între Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Guvernul României.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate le revine dreptul, respectiv obligaţia de a elabora lista, pe baza avizului ANMDMR. Guvernul României se pronunţă asupra aprobării listei prin hotărâre, dar numai pe baza demersului iniţiat de ANMDMR, iar pe baza listei aprobate, revine structurilor CNAS competenţa în legătură cu decontarea medicamentelor respective, pârâta CNAS fiind cea care gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate.

În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de ordonanţă preşedinţială Înalta Curte constată că în mod temeinic şi legal a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se că nicio dispoziţie legală nu condiţionează admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale de identitatea de obiect dintre aceasta şi cererea formulată pe fondul cauzei, precum şi având în vedere atribuţiile fiecărei autorităţi fie în procedura de includere a unor medicamente pe lista cuprinzând denumirile comune internaţionale, fie în ceea ce priveşte decontarea în regim de compensare a medicamentului indicat.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine că reclamantul A. a fost diagnosticat cu Carcinom de duct salivar glandă parotidă., fiindu-i recomandată continuarea tratamentului cu combinaţia de medicamente Trastuzumab (denumire comercială Herceptin) şi Pertuzumab (denumire comercială Perjeta), potrivit scrisorii medicale emisă la data de 09.08.2023 de medicul oncolog .

În conformitate cu Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, şi a normelor metodologice privind implementarea acestora, medicamentul DCI Trastuzumab (DCHerceptin) se utilizează pentru tratarea mai multor tipuri de cancer mamar în fază incipientă sau metastazat şi pentru cancer gastric metastazat, iar medicamentul DCI Pertuzumab (DC Perjeta) se utilizează pentru tratarea adulţilor cu cancer de sân "HER2-pozitiv" (în care pe suprafaţa celulelor canceroase se găseşte o proteină numită "HER2").

Dreptul invocat de reclamant trebuie să fie unul evident, de natură a reieşi chiar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar acestea trebuie să fie apte să convingă instanţa fără a fi nevoie de o analiză riguroasă similară celei făcute cu ocazia studierii fondului dreptului invocat.

Cu privire la condiţia aparenţei dreptului în favoarea reclamantului, instanţa de fond în mod corect a constatat că aceasta este îndeplinită având în vedere natura dreptului protejat legislaţia incidentă şi jurisprudenţa naţională şi europeană în materie.

În cauză se urmăreşte protejarea celui mai important drept recunoscut atât de legea fundamentală cât şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul la viaţă.

Potrivit jurisprudenţeiCurţii EDO, obligaţia statelor de a proteja dreptul la viaţă nu se limitează la abţinerea de la luarea unei vieţi în mod intenţionat şi ilegal ci implică totodată obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a proteja vieţile celor aflaţi sub jurisdicţia lor.

Aşadar, în vederea garantării dreptului la viaţă a cetăţenilor săi statul are obligaţia de a ieşi din pasivitate şi a lua toate măsurile necesare, inclusiv asigurarea medicamentelor şi decontarea acestora de către sistemul public de asigurări sociale, fără a putea invoca lipsa de fonduri.

Potrivit art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014 pentru aprobarea criteriilor şi metodologiei de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentaţiei care trebuie depusă de solicitanţi, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicaţiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, precum şi a căilor de atac, Agenţia Naţională a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale poate iniţia, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicaţiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă în următoarele situaţii: d) DCI-uri compensate corespunzătoare medicamentelor cu indicaţie nouă, altele decât cele pentru care solicitanţii au depus cerere.

Prin urmare, este neîntemeiată şi critica pârâtelor referitoare la posibilitatea solicitării includerii pe listă a unor medicamente doar de către deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentului, raportat la faptul că cel puţin la nivel de aparenţă, această posibilitate aparţine şi statului. Este lipsit de relevanţă faptul că pacienţii au sau nu dreptul de a solicita acest lucru din moment ce în lumina obligaţiilor pozitive ce îi revin în acest domeniu statul trebuie să exercite un rol activ.

Astfel fiind, aparenţa dreptului este în favoarea reclamantului.

În ceea ce priveşte condiţia urgenţei, Înalta Curte apreciază că aceasta este îndeplinită în cauză având în vedere că există urgenţă pentru luarea unei asemenea măsuri şi aceasta constă în agravarea stării de sănătate a reclamantului, în lipsa tratamentului.

În ceea ce priveşte caracterul vremelnic al măsurii, se reţine că măsurile dispuse vor produce efecte vremelnice, până la soluţionarea dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, care priveşte fondul dreptului.

De asemenea, în cauză nu se prejudecă fondul deoarece, pe de o parte, instanţa nu a analizat în cele ce preced pretinsul refuz nejustificat al pârâtelor de a asigura în regim compensat acest tratament, ci doar aparenţa dreptului reclamantei.

Instanţa de fond în mod corect a constatat că o astfel de măsură poate fi stabilită doar în dosarul ce priveşte fondul litigios întrucât ar lipsi de efecte procedura specială a ordonanţei preşedinţiale.

Măsura solicitată de reclamant este o măsură provizorie, limitată în timp maxim până la rezolvarea fondului litigiului şi constă în recunoaşterea de către recurenţii-pârâţi a dreptului său de a beneficia de decontare integrală pentru medicamentele utilizate în tratarea bolii de care suferă, reclamanta neavând la îndemână vreo altă cale pentru protejarea dreptului la viaţa în atare condiţii, în care tratamentul efectuat este extrem de costisitor şi depăşeşte posibilităţile materiale ale acesteia, iar reclamanta trebuie să se supună unui plan de tratament, şedinţele de administrare fiind stabilite cu stricteţe.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii - pârâţi Ministerul Sănătăţii, Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinţei nr. 173 din 27 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.