Revision seeking to overturn final judgment on merits held inadmissible; original outcome left in force.

Şedinţa publică din data de 21 martie 2024

Asupra revizuirii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.10.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Energiei, Ministerul Energiei-prin reprezentant legal Ministrul Energiei B. şi C., în temeiul art. 8 alin. (1), (15) şi 18 din Legea nr. 554/2004 a solicitat anularea actelor administrative: a) Ordinul Ministrului Energiei nr. 1099/11.10.2021 privind încetarea de drept a contractului individual de muncă - în cazul pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, a domnului A. - director general al Centrului Naţional de Management al Apei Grele; b) Ordinul Ministrului Energiei nr. 1112/13.10.2021 privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei contractuale de conducere vacante de director general gr. II la Centrul Naţional de Management al Apei Grele, de către domnul C., începând cu data de 14.10.2021.

S-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Ordinelor nr. 1099/11.10.2021 şi nr. 1112/13.10.2021 până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze şi pe cale de consecinţă, repunerea (reîncadrarea), de îndată, a reclamantului în funcţia de director general al Centrului National de Management al Apei Grele, precum şi repunerea sa în toate drepturile aferente acestei funcţii, deţinute anterior conform C.I.M. nr. 4/11.12.2018;

- în temeiul art. 8 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anularea Ordinelor nr. 1099/11.10.2021 şi nr. 1112/13.10.2021 şi repunerea (reîncadrarea) reclamantului în funcţia de director general al Centrului National de Management al Apei Grele, cu toate drepturile aferente acestei funcţii;

- în temeiul art. 8 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâţilor Ministerul Energiei şi Ministrul Energiei să plătească reclamantului, în integralitate, despăgubiri materiale reprezentând drepturile salariate aferente funcţiei de director general al Centrului National de Management al Apei Grele, începând cu data de 11.10.2020 şi până la reintegrarea efectivă a reclamantului în funcţia de director general al Centrului National de Management al Apei Grele, sumele urmând a fi indexate cu indicele de inflaţie;

- în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 3 alin. (2) şi art. 6 teza a II-a din O.G. nr. 13/2001 şi la art. 1535 C. civ., obligarea pârâţilor Ministerul Energiei şi Ministrul Energiei la plata de daune moratorii, constând în dobânda legală aferentă daunelor materiale solicitate;

- în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligarea pârâţilor Ministerul Energiei şi Ministrul Energiei la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

2. Aspecte procesuale

Prin sentinţa nr. 291 din 25.10.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Energiei şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a admis cererea de suspendare a Ordinelor nr. 1099/11.10.2021 şi nr. 1112/13.10.2021 emise de către Ministrul Energiei, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Energiei, Ministerul Energiei - prin reprezentant legal Ministrul Energiei B. şi C., până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze.

Prin sentinţa nr. 2 din 06.12.2021, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 291 din 25.10.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Energiei, Ministerul Energiei - prin reprezentant legal Ministrul Energiei B. şi C. şi a dispus completarea dispozitivului în sensul obligării pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 2000 RON reprezentând onorariu de avocat, respingând cererea de reducere a onorariului.

Prin încheierea din 06.12.2021 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Centrului Naţional de Management al Apei Grele.

3. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 68 din 14 martie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul C.N.M.A.G.; a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Energiei, Ministerul Energiei - prin reprezentant legal Ministrul Energiei B. şi C.; a anulat Ordinele nr. 1099/11.10.2021 şi nr. 1112/13.10.2021 emise de Ministrul Energiei şi a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior; a obligat pârâţii să plătească reclamantului despăgubiri materiale reprezentând drepturile salariale aferente funcţiei deţinute începând cu 11.10.2021 şi până la 25.10.2021, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflaţie la care se va adăuga dobânda legală.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Energiei şi Ministrul Energiei, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Recursurile au fost înregistrate separat în cadrul dosului nr. 1310/54/2021 având ca obiect sentinţa nr. 68 din 14.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, însă având în vedere că motivele de casare erau identice, Înalta Curte le-a analizat prin considerente comune ambelor recursuri.

5. Hotărârea atacată cu revizuire

Prin decizia nr. 1 din 9 ianuarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-au admis recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Energiei şi Ministrul Energiei; a fost casată în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată şi a fost menţinută sentinţa recurată în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Centrul Naţional de Management al Apei Grele.

6. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 1 din 9 ianuarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2021, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că a formulat cererea de revizuire, înainte de comunicarea hotărârii atacate, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, ci implică doar argumentarea faptului că prin Hotărârea nr. 1/09.01.2024, Înalta Curte s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită, soluţia publicată pe site-ul Inaltei Curţi şi pusă la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, fiind concludentă în acest sens.

Astfel, cum prin cererile de recurs, s-au stabilit limitele investirii instanţei de recurs la "trimiterea cauzei spre rejudecare", rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs a încălcat aceste limite, astfel încât, hotărârea pronunţată este una nelegală raportat la prevederile dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care prevăd faptul că "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Privitor la înţelesul sintagmei "lucru cerut", revizuentul a susţinut că acesta a fost lămurit în concret prin Decizia nr. 1412 din 21 mai 2015 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a hotărât faptul că: "Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut şi reprezintă o consecinţă a nesocotirii principiului disponibilităţii, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabileşte limitele judecăţii, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenţia concret formulată."

În concluzie, a solicitat admiterea cererii şi revizuirea deciziei nr. 1/2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

7. Apărările formulate în dosarul de revizuire

În stadiul procesual al revizuirii nu s-a formulat întâmpinare.

8. Procedura de soluţionare a revizuirii

În faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei s-a fixat termen de judecată la data de 21 martie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele asupra cererii de revizuire

Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva normelor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. dă expresie principiului disponibilităţii în procesul civil şi are în vedere ipotezele: extra petita (instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut), minus petita (instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut) şi plus petita (instanţa a dat mai mult decât s-a cerut), prin raportare la prevederi cuprinse în C. proc. civ.

Sintagma "lucru cerut" din conţinutul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se referă numai la cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii deduse judecăţii, adică la pretenţiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, de pârât în cererea reconvenţională sau de alţi intervenienţi din proces, în cererile lor. Ceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părţile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa pune capăt litigiului.

Potrivit art. 9 C. proc. civ. "(2) Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.", iar potrivit art. 22 alin. (6) din acelaşi cod: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel." De asemenea, art. 397 alin. (1) C. proc. civ. prevede în mod expres că "Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel".

Aşa fiind, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se analizează prin raportare la fondul pretenţiilor concrete deduse judecăţii şi se referă la neconcordanţa dintre petitul cererii de chemare în judecată şi soluţia pronunţată de instanţă.

În ceea ce priveşte calea de atac a recursului, mai trebuie arătat faptul că obiectul acesteia îl constituie hotărârea care se atacă, aşa cum rezultă din prevederile art. 483 din C. proc. civ., iar nu soluţia pe care instanţa de control judiciar ar urma să o pronunţe. Din acest motiv, cererea de recurs trebuie, conform art. 486 C. proc. civ., să conţină datele de identificare ale părţilor, hotărârea atacată, motivele de nelegalitate invocate şi semnătura recurentului, iar nu soluţia pe care recurentul o solicită instanţei de control judiciar.

În ceea ce priveşte soluţia dată recursului, instanţa urmează să se raporteze la prevederile art. 496-498 C. proc. civ. neoperând, din acest punct de vedere, principiul disponibilităţii.

Având în vedere aceste considerente, prin raportare la prevederile legale antereferite, Înalta Curte constată că instanţa de fond şi de recurs s-au pronunţat asupra cererilor deduse judecăţii, în limitele învestirii, ţinând seama de obiectul acţiunii, de temeiurile de drept pe care a fost întemeiată şi de motivele de casare invocate de recurenţi.

Astfel, în concret, pârâţii Ministerul Energiei şi Ministrul Energiei şi-au întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Solicitările recurenţilor au fost, în principal, de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar, în subsidiar, de rejudecare a cauzei de către instanţa de recurs, în funcţie de motivele de casare care erau găsite întemeiate de instanţa de control judiciar.

Înalta Curte, prin decizia atacată cu prezenta cerere de revizuire, a apreciat că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este fondat în cauză, cu consecinţa casării sentinţei atacate, în parte, pe soluţia de admitere şi de anulare a ordinelor contestate, aceasta fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce-l priveşte pe reclamantul-intimat.

Cu privire la celelalte motive de nelegalitate invocate de recurenţii-pârâţi, care impuneau casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, potrivit dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., instanţa de recurs a considerat că sunt nefondate.

Prin urmare, soluţia a fost pronunţată în raport de dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., care reglementează soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs, astfel că nu se poate susţine că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut în accepţiunea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, cum cererea revizuentului nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii ce vizează tipul cererilor circumscrise "lucrului cerut" cu privire la care pretinde că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, Înalta Curte constată că, raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., nu se poate reţine incidenţa motivului de revizuire reglementat la pct. 1 al textului de lege invocat, demersul părţii fiind, prin urmare, inadmisibil.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1 din 9 ianuarie 2024, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.