Appeal fails: disciplinary complaint against judge time-barred; inspection closure upheld.

Şedinţa publică din data de 21 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea rezoluţiei emisă de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciară în dosarul nr. x/21.07.2022.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2145 din 15 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2145 din 15 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea/modificarea la aprecierea instanţei, a hotărârii atacate.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a susţinut că soluţia criticată este greşită, iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi este dată cu aplicarea greşita a legii.

A solicitat sa se constatate că, potrivit dispoziţiilor legale si probelor depuse la dosar, nu a intervenit prescripţia răspunderii disciplinare, raportat la prima sesizare depusă la Inspecţia Judiciară cu numărul de lucrare 19-242/26.02.2019, faţă de judecătorul B. din cadrul Tribunalului Maramureş, cu modalitatea de instrumentare si soluţionare a dosarului nr. x/2014

Prin sentinţa civilă nr. 479/05.04.2018 pronunţată în acest dosar nu s-au respectat dispoziţiile art. 22-247 alin. (2) C. proc. civ. si Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civila nr. 2145/15.11.2022 recurată în dosarul de faţă, nu a analizat si sesizarea nr. 19-242/26.02.2019, soluţionată prin Rezolutia nr. 302/2019.

A susţinut că Av. C. a făcut sesizarea intenţionat greşit. Cum se poate observa în decizia civila nr. 135/A/2018 a Curţii de Apel Cluj, avocatul care, prin contractul nr. x/07.06.2018, s-a angajat sa îl apere in apel, a procedat la fel cum a făcut in dosarul de fond nr. x/2014, lipsind la apelul nominal.

Inspectia Judiciară, prin întampinare, nu a precizat despre Rezoluţia nr. 302/19-242/26.02.2019 depusă de reclamant ca probă la dosar si nici instanta de fond nu a analizat acest aspect şi a respins acţiunea ca neîntemeiata fara a se constata că împlinirea termenului de prescripţie nu a intervenit, în raport de această rezoluţie.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

În esenţă, a susţinut că recurentul a argumentat calea de atac prin prisma unei nemulţumiri referitoare la legalitatea soluţiei dată de Curtea de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte intervenirea prescripţiei răspunderii disciplinare a magistraţilor în dosarul nr. x al Direcţiei de Inspecţie pentru judecători din cadrul Inspecţiei Judiciare, în esenţă reluând argumentele învederate în faţa instanţei de fond.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esenţă argumentele prezentate prin cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 21 martie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin sesizarea înregistrată la data de 5 mai 2022 la Direcţia de Inspecţie pentru judecători, reclamantul A. a criticat modalitatea de soluţionare a dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Maramureş, de către doamna judecător B..

Prin rezoluţia nr. 1142/20.06.2022, dată în dosar/lucrarea nr. x Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie pentru judecători a dispus clasarea sesizării, constatând că a intervenit prescripţia răspunderii disciplinare.

Împotriva acestei rezoluţii, reclamantul a formulat plângere.

Prin rezoluţia inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C22-1073/21.07.2022, plângerea a fost respinsă.

În acest context factual, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea rezoluţiei emisă de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare în dosarul nr. x/21.07.2022.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reclamantul formulând recurs, prin care a invocat nemotivarea sentinţei recurate, precum şi greşita interpretare şi aplicare a legii, susţinând, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. 479/05.04.2018 nu s-au respectat dispoziţiile art. 22-247 alin. (2) C. proc. civ., iar Curtea de apel, prin sentinţa civila nr. 2145/15.11.2022, nu a analizat si sesizarea nr. 19-242/26.02.2019, soluţionată prin Rezolutia nr. 302/26.02.2019, sesizare în raport de care termenul de prescripţie a răspunderii disciplinare nu s-a împlinit.

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. privind nemotivarea sentinţei recurate.

Astfel, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Astfel, judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului în sensul că prima instanţă, prin sentinţa civila nr. 2145/15.11.2022, nu a analizat si sesizarea nr. 19-242/26.02.2019, soluţionată prin Rezolutia nr. 302/2019, sesizare în raport de data depunerii căreia termenul de prescripţie a răspunderii disciplinare nu era împlinit, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze îl reprezintă solicitarea reclamantului de anulare a rezoluţiei emisă de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciară în dosarul nr. x/21.07.2022, prin care s-a respins plângerea împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1142/20.06.2022 emisă în lucrarea nr. x a Direcţiei de Inspecţie pentru judecători.

Într-adevăr, a fost anexată acţiunii şi Rezolutia nr. 302/26.02.2019 prin care a fost soluţionată sesizarea nr. 19-242/26.02.2019 formulată de acelaşi petent, însă această sesizare privea efectuarea de verificări sub aspectul săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) şi i) din Legea nr. 303/2004, de către doamnele judecător D. şi E. din cadrul Curţii de Apel Cluj, cu privire la care petentul a susţinut că, deşi au soluţionat apelul declarat în primul ciclu procesual în dosarul nr. x/2014 împotriva hotărârii pronunţată de Tribunalul Maramureş, în aceeaşi compunere au soluţionat şi apelul declarat împotriva hotărârii pronunţate în rejudecare de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2014.

Or, Rezoluţia de clasare nr. 1142/20.06.2022 emisă în lucrarea nr. x a Direcţiei de Inspecţie pentru judecători, împotriva căreia s-a respins plângerea prin Rezoluţia Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare în dosarul nr. x/21.07.2022 contestată în prezenta cauză, prin care s-a menţinut soluţia de clasare a sesizării pentru intervenirea prescripţiei răspunderii disciplinare, are ca obiect sesizarea prin care petentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia dispusă în dosarul nr. x/2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în care acesta a avut calitatea de reclamant şi în care doamna judecător B. a constatat intervenită prescripţia dreptului material la acţiune.

În motivarea prezentului demers judiciar, reclamantul a arătat că, raportat la momentul sesizării Inspecţiei Judiciare, ce a primit număr de lucrare 19-242/26.02.2019, si a perioadei de instituire a stării de urgenţă pe teritoriul României, perioada în care termenul de prescripţie a fost suspendat, iar in rezoluţia contestată nu s-a reţinut că sesizarea a fost depusa in termen legal la data de 15.01.2019 si nu era intervenita prescripţia răspunderii disciplinare.

În acest condiţii, se constată că în mod corect prima instanţă nu s-a raportat la Rezoluţia nr. 302/26.02.2019 (lucrare nr. 19-242), ci la Rezoluţia nr. 1142/26.02.2022 (lucrare nr. 22.1571) care a format obiectul plângerii soluţionate prin Rezoluţia nr. C22-1073/21.07.2022 contestată în prezenta cauză astfel cum s-a reţinut anterior, aşa încât că nu se poate reţine o nemotivare a sentinţei recurate, pentru neanalizarea altei rezoluţii invocate de reclamant decât cea care formează obiectul prezentului dosar, acest aspect neputând să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că este nefondat şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Se reţine că potrivit art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită.

Prin urmare, în mod corect a constatat judecătorul fondului că Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Maramureş a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 479/05.04.2018, aceasta fiind data limită de la care se poate considera că a început să curgă termenul de prescripţie al răspunderii disciplinare.

Or, sesizarea petentului a fost depusă la poştă la data de 02.05.2022, după expirarea termenului de 2 ani de la data săvârşirii faptei, prevăzut de art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Înalta Curte reţine că în perioada 16.03.2020-14.05.2020 a fost instituită starea de urgenţă pe teritoriul României, în această perioadă fiind suspendat termenul de prescripţie a răspunderii disciplinare.

Însă termenul de prescripţie a răspunderii disciplinare a magistratilor, cu luarea în considerare a perioadei de suspendare, s-a împlinit în anul 2020, anterior formulării sesizării înregistrată la data de 5 mai 2022 (transmisă prin poştă la 2 mai 2022), iar, pentru motivele anterior reţinute, nu se poate constata că termenul de prescripţie nu s-a împlinit prin raportare la altă sesizare formulată de acelaşi petent, care a format obiectul lucrării nr. 19-242, soluţionată prin Rezoluţia nr. 302/26.02.2019, astfel cum a încercat să argumenteze recurentul.

În concluzie, nu se poate susţine nelegalitatea sentinţei recurate, care este corespunzător motivate şi dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2145 din 15 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.