RCA insolvency guarantee and common fault allocation for conflicting lane change and overtaking maneuvers

Şedinţa publică din data de 21 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor (FGA) a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 26066/30.03.2021 emisă de pârât, solicitând anularea Deciziei contestate, obligarea pârâtului la plata sumei de 3.072 RON reprezentând despăgubiri cuvenite pentru cazul de culpă comună a şoferilor, precum si la plata cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea prezentului litigiu.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1257 din 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins contestaţia formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1257 din 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a invocat aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi a prevederilor cazului 5.2 din protocolul de constatare amiabilă, încadrând evenimentul rutier într-un caz de culpă exclusivă, în pofida existentei unei vinovăţii comune a celor doi soferi.

Astfel, a învederat că prima instanţă nu a menţionat care anume dintre situaţiile prevăzute la Cazul 5.2. din Protocolul de constatare amiabilă este incidentă în speţă, putându-se doar presupune că este vorba despre cea de-a treia situaţie - B efectuează o întoarcere sau merge cu spatele.

Ceea ce a omis să observe instanţa de fond este că incidenţa acestui caz poate fi reţinută exclusiv în acele situaţii în care există o interdicţie de întoarcere pentru şoferul care procedează la efectuarea acestei manevre, nefiind vorba despre o astfel de interdicţie în speţa pendinte.

A mai susţinut recurenta că sentinţa recurată ignoră culpa proprie a şoferului asigurat al B. şi încălcarea de către acesta a regulilor de circulaţie privitoare la efectuarea depăşirii.

Ţinând seama de: schiţa existentă în Procesul-verbal de constarare amiabilă; bifa aplicată în dreptul căsuţei nr. x (depăşind) de către şoferul autoturismului cu nr. x; declaraţia dată de şoferul C., potrivit căruia după ce a iniţiat manevra de schimbare a direcţiei de mers spre stânga un participant la trafic a intrat în depăşire, rezultă că inclusiv şoferul asigurat al B. se face vinovat de nerespectarea obligaţiei legale de a depăşi exclusiv în acele situaţii în care este sigur că depăşirea se poate efectua în condiţii de siguranţă, aşa cum impun dispoziţiile art. 118 lit. a) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,

În fine, recurenta a susţinut că instanţa a valorificat în mod nepermis opinia exprimată de însuşi Fondul de Garantare a Asiguraţilor în cuprinsul referatului regăsit la dosar, atribuindu-i intimatului puteri de stabilire a vinovăţiei.

4. Apărările formulate în recurs

În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 21 martie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantarea a Asiguraţilor, a solicitat anularea deciziei si obligarea FGA la plata sumei de 3072 RON reprezentand jumatate din suma respinsa prin decizie, in considerarea culpei comune a celor doua soferi.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamanta formulând recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidenţă este reţinută în cauză.

Înalta Curte reţine că, în fapt, la data de 04.11.2015 a avut loc un accident intre vehiculele cu nr. de înmatriculare x si y, rezultând avarierea ambelor autoturisme.

La data evenimentului, auto x era asigurat RCA la asigurătorul B. S.A. conform poliţei de asigurare nr. x, iar auto x era asigurat Casco la S.C. A. S.A.

Urmare a avizării evenimentului rutier, a fost constituit dosarul de daună nr. x (nr. unic F.G.A. 114560), in urma căruia asiguratorul CASCO S.C. A. S.A. a plătit la data de 12.12.2016 asiguratului său - conducătorul auto x suma de 6.114 RON cu titlu de despăgubire, în temeiul poliţei facultative.

Prin Decizia nr. 26066/30.03.2021, FGA a respins la plată suma solicitată de asiguratorul CASCO de la FGA prin cerere întemeiată pe faptul că asiguratorul RCA al auto x, respectiv B. S.A., intrase in faliment, pe culpa comună a şoferilor si pe dispoziţiile art. 2210 C. civ., respingerea fiind motivată pe reţinerea că accidentul s-a datorat exclusiv culpei conducătorului auto x care era asigurat Casco la S.C. A. S.A., legalitatea acestei decizii fiind confirmată de prima instanţă.

Înalta Curte constată că este fondată critica recurentei-reclamante cu privire la interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2002 şi la ignorarea prevederilor art. 118 lit. a) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aspecte care au condus la reţinerea greşită a culpei exclusive a conducătorului autoturismului asigurat la societatea reclamantă.

Astfel, instanţa de control judiciar aminteşte că potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, Fondul, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, art. 11 din Legea 213/2015 stabilind că "Fondul asigură efectuarea plăţii indemnizaţiilor/despăgubirilor din disponibilităţile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condiţiilor şi plafonului de garantare stabilite de prezenta lege".

Totodată, la art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, se prevede că "în vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă."

Art. 28 alin. (1) din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (aplicabila spetei raportat la data accidentului si la dispoziţiile art. 12 alin. (2) teza finala din Legea nr. 213/2015) prevede că "În situaţia în care persoana păgubită a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună. În astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă."

Conform art. 45 din aceeaşi Normă:

"Stabilirea despăgubirilor se poate face in cazurile in care, din documentele existente in dosarul de dauna - constatare amiabila de accident, acte eliberate de persoanele care au competente sa constate accidentele de vehicule, înştiinţare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de proba - rezulta răspunderea civila a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat in producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit", art. 44 stabilind că "despăgubirile se stabilesc in conformitate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, in baza poliţei RCA, cu respectarea prevederilor legale in vigoare, pe baza elementelor cuprinse in formularul "constatare amiabila de accident" ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competente sa constate accidentele de vehicule, pe baza înştiinţării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum si a oricăror mijloace de proba, ori prin hotărâre judecătoreasca".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că Fondul de Garantare a Asiguraţilor are obligaţia de a asigura efectuarea plăţii indemnizaţiilor/despăgubirilor din disponibilităţile sale, către creditorii de asigurări, în limitele obligaţiei asiguratorului de răspundere civilă intrat în faliment.

În aceste condiţii, se reţine că potrivit art. 54 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice "Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic."

Dispoziţiile art. 118 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002:

"Conducătorul de vehicul care efectuează depăşirea este obligat: a) să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenţia începerii unei manevre similare şi că poate depăşi fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulaţia din sens opus, (...)".

Aceste dispoziţii legale stabilesc că fiecare dintre manevrele menţionate în textele de lege şi care au fost efectuate de conducătorii auto implicaţi în evenimentul rutier din speţă, respectiv manevra de schimbare a direcţiei de mers şi manevra de depăşire, trebuie să fie efectuată de conducătorul de vehicul cu respectarea condiţiei de a se asigura că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.

Astfel, din actele dosarului, respectiv procesul-verbal de constatare amiabilă intocmit de D. conducatorul auto cu nr. x, declaratia date de C. conducator auto cu nr. x, referatul întocmit de FGA rezultă că C., conducător al autoturismului cu nr. de înmatriculare x (asigurat CASCO la reclamantă), a efectuat o manevră de schimbare a direcţiei de mers la stânga şi, fără să se asigure corespunzător prevederilor legale antereferite, a fost acroşat de autoturismul cu nr. de înmatriculare x condus de numitul D. (asigurat RCA la B.), care efectua o manevră de depăşire, care potrivit aceloraşi dispoziţii legale, are, de asemenea, obligaţia să se asigure că poate depăşi fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulaţia din sens opus.

Prin urmare, se reţine că ambii conducători auto aveau obligaţia legală să se asigure că pot efectua în condiţii de siguranţă manevra pe care au iniţiat-o, astfel cum dispun prevederile art. 54 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, respectiv art. 118 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

În aceste condiţii, în mod greşit prima instanţă a apreciat că este vorba despre o culpă exclusivă a conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare x, care a efectuat manevra de schimbare a direcţiei de mers la stânga, motiv pentru care se constată că este nelegală sentinţa recurată care a confirmat legalitatea Deciziei emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care s-a respins cererea de plată formulată de asiguratorul CASCO A. S.A., reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 27 din Norma ASF nr. 23/2014, asigurătorul nu acorda despăgubiri pentru: 1. cazurile in care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat, nu are răspundere civila, daca accidentul a fost produs: b) din culpa exclusiva a persoanei păgubite".

Prin urmare, în raport de situaţia de fapt reţinută, de limitele răspunderii astfel stabilite prin aplicarea dispoziţiilor legale antereferite, apare ca nejustificat refuzul pârâtului FGA de plată a sumei solicitate de reclamantă, astfel că Înalta Curte apreciază că se impune anularea deciziei contestate şi obligarea pârâtului la plata sumei de 3072 RON, respectiv jumătate din cuantumul despăgubirii, corespunzător culpei comune a conducătorilor auto implicati în evenimentul rutier în discuţie, sentinţa recurată urmând să fie reformată în acest sens.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., care prevede că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte urmează să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru pentru fond şi recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi 453 C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamantă, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite acţiunea, va anula Decizia nr. 26066/30.03.2021 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3072 RON şi a sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru pentru fond şi recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1257 din 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Anulează Decizia nr. 26066/30.03.2021 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3072 RON.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru pentru fond şi recurs.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.