Territorial competence for actions by a public service operator assimilated to a public authority under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 21 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Compania Regională de Apă Bacău S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 45077/19.04.2022 prin care s-a stabilit o corecţie financiară de 612.058,90 RON, reprezentând 3% din valoarea contractului de lucrări nr. x/13.08.2014 "Reabilitare SEAU Moineşti-Nord, construcţia SEAU Moineşti-Sud şi construcţia SEAU Buhuşi CL 6" şi a Deciziei nr. 62608/06.06.2022 prin care s-a respins contestaţia împotriva notei de constatare nr. x/19.04.2022 şi, în subsidiar, diminuarea corecţiei de 3% la valoarea de 2%, identică cu corecţia aplicată prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 5202/06.04.2015 aplicată în realizarea aceluiaşi contract.

Prin sentinţa civilă nr. 19 din 23 februarie 2023, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 2 lit. i), art. 46 şi art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente şi faptul că valoarea care trebuie avută în vedere la stabilirea competenţei materiale este cea a obligaţiei de plată rezultată din neregula constatată.

Astfel, sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la criteriul valoric, neavând relevanţă în stabilirea competenţei calitatea de autoritate publică centrală a emitentului.

Din punct de vedere teritorial, Curtea a apreciat, reţinând dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, că, raportat la prevederile art. 3 din Legea nr. 51/2006, Compania Regională de Apă S.A. Bacău are calitate de operator regional prestator a unui serviciu de utilitate publică, respectiv a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare delegat de la A., însă, nu poate fi asimilată unei autorităţi publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, întrucât, deşi este autorizată să presteze un serviciu public, acesta nu se realizează în regim de putere publică, furnizorul de serviciu operând exclusiv în cadrul contractual fără atribuţii şi prerogative de putere publică.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe sesizate

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 28.03.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 358 din 29 mai 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 şi faptul că reclamanta este o persoană juridică asimilată în cazul de faţă unei autorităţi publice, după cum rezultă din dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 241/2006 a serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare, specificul activităţilor desfăşurate de reclamanta S.C. Compania Regională de Apă Bacău S.A. reprezentând un serviciu public, în raport cu care societate este asimilată unei autorităţi publice.

A mai apreciat Tribunalul Bacău că un furnizor al serviciului public de apă şi canalizare poate acţiona atât în calitate de persoană juridică civilă, cât şi în calitate de persoană de drept administrativ, în acest sens fiind şi considerentele reţinute în Decizia nr. 28/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2017, care a reţinut că, "Din această perspectivă rezultă că actele încheiate de furnizorul serviciului de apă şi canalizare constituit în societate pe acţiuni nu sunt întotdeauna acte administrative, deşi se poate afirma că este o autoritate publică asimilată conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004."

Municipiile şi comunele din Judeţul Bacău au înfiinţat în anul 2008 o A.. Asociaţia este constituită pe o durată nedeterminată şi are ca scop realizarea în comun a proiectelor de dezvoltare a infrastructurii serviciilor pe baza strategiei de dezvoltare a zonei şi furnizarea în comun a serviciilor, forma de gestiune fiind gestiunea delegată, ce se va realiza în baza unui Contract de Delegare a gestiunii serviciilor pe termen lung, către operatorul comun unic, S.C. Compania Regională de Apă Bacău S.A..

Principalul domeniu de activitate al operatorului este tratarea-furnizarea apei potabile, respectiv colectarea-epurarea apei uzate, astfel că reclamanta este o persoană juridică de drept privat care prestează un serviciu public, serviciu de alimentare cu apă a localităţilor din regiune, respectiv servicii de canalizare, în baza delegării de gestiune, fiind, deci, asimilată autorităţilor publice.

3. Hotărârea ultimei instanţe sesizate, care a constatat ivit conflictul negativ de competenţă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.07.2023.

Prin sentinţa nr. 6429 din 7 decembrie 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în esenţă, că, deşi are calitate de operator regional, prestator al unui serviciu de utilitate publică, reclamanta Compania Regională de Apă Bacău S.A. nu poate fi asimilată unei autorităţi publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, întrucât, deşi este autorizată să presteze un serviciu public, acesta nu se realizează în regim de putere publică.

Tribunalul, constatând ivit conflict negativ de competenţă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit urmare a declinărilor succesive, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza şi vizează aplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, din perspectiva calităţii reclamantei, dacă poate fi asimilată sau nu unei autorităţi publice în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Reclamanta Compania Regională de Apă Bacău S.A., având capital integral public, este autorizată să prestează un serviciu de utilităţi publice dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, încadrându-se în definiţia operatorului de servicii de utilităţi publice dată de art. 2 lit. g) din această lege. În acest sens, sunt şi dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 241/2006 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare.

Prin urmare, în cauză, reclamanta are calitatea de autoritate publică asimilată, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform căruia "autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

În acest sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 28 din 22 mai 2017 emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a apreciat că,

"52. Niciun moment nu a fost analizată, în cadrul litigiului de fond, cererea contribuabilului societate comercială, din perspectiva încadrării acestuia în noţiunea de autoritate publică asimilată şi a actelor emise sau încheiate de un furnizor al serviciului public de apă şi canalizare, deoarece acesta poate acţiona atât în calitate de persoană juridică civilă, cât şi în calitate de persoană de drept administrativ.

53. Din această perspectivă rezultă că actele încheiate de furnizorul serviciului de apă şi canalizare constituit în societate pe acţiuni nu sunt întotdeauna acte administrative, deşi se poate afirma că este o autoritate publică asimilată conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004."

Astfel fiind, Înalta Curte constată că societatea reclamantă este asimilată unei autorităţi publice în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că este o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în scopul satisfacerii unui interes legitim public, serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare.

Deşi reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ în regim de putere publică, Înalta Curte apreciază că, în lipsa unor distincţii în textul de lege, în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, în situaţia în care o autoritate publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei este reprezentat de calitatea reclamantului de autoritate publică, neavând nicio relevanţă dacă acesta acţionează în calitate de parte vătămată sau dacă acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică asimilată a reclamantei Compania Regională de Apă Bacău S.A. şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Înalta Curte, în raport cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. Compania Regională de Apă S.A. Bacău şi pe pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene-Direcţia Generală Proiecte Europene Infrastructură Mare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.