EU rural financing annulment bid time-barred; motion to vacate rejected as late, RON 410,999.82 recovery stands.

Şedinţa publică din data de 19 martie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Obiectul cererii de chemare în judecare

Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 7.04.2014, cu număr de ieşire x/8.04.2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o obligaţie bugetară în cuantum de 410.999,82 RON,

- anularea Deciziei de soluţionare a Contestaţiei formulate de A. S.R.L. şi înregistrată la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit sub nr. x/04.06.2014 cu privire la Contractul de finanţare nr. x/19.08.2011, decizie prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă şi a fost menţinut în sarcina reclamantei debitul în cuantum de 410.999,82 RON,

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanţei de fond în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 833 din 23 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Calea de atac a recursului exercitată împotriva hotărârii de fond, din primul ciclu procesual

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Hotărârea instanţei de recurs pronunţată împotriva hotărârii de fond, din primul ciclu procesual

Prin Decizia nr. 367 pronunţată la data de 05 februarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 833 din 23 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că hotărârea nu este motivată.

Hotărârea instanţei de fond în rejudecare după casare

Prin sentinţa civilă nr. 162 pronunţată la data de 16 iunie 2020, în dosarul nr. x/2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în rejudecare după casare cu trimitere, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/08.04.2014 emis de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, precum şi Decizia nr. 18398/04.06.2014 de soluţionare a contestaţiei reclamantei împotriva procesului-verbal nr. x/08.04.2014.

A obligat pârâta ca, valorificând şi concluziile asumate de expertul judiciar în expertiza judiciară financiar-contabilă administrată în cauză, expertiză care face parte din prezenta hotărâre, să reanalizeze situaţia reclamantei A. S.R.L. în ceea ce priveşte respectarea clauzelor contractuale şi a dispoziţiilor legale incidente la speţă, precum şi cu privire la stabilirea cuantumului creanţelor bugetare datorate de reclamantă din contractul de finanţare nr. x/19.08.2011, pentru a stabili dacă există sume încasate de reclamantă fără temei legal, urmând ca pârâta să emită noi acte administrative cu privire la starea de fapt din prezentul dosar, pe baza reevaluării administrative astfel efectuate, respingând restul pretenţiilor reclamantei A. S.R.L..

Recursul exercitat împotriva hotărârii pronunţate în rejudecare după casare

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de recurs pronunţată împotriva sentinţei de fond în rejudecare după casare cu reţinere

Prin Decizia nr. 3231 din 03 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenta - pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 162 din 16 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche.

A casat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre soluţionare, stabilind termen la data de 28 octombrie 2022, pentru rejudecarea pricinii pe fond.

Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin Decizia nr. 5002 pronunţată la data de 28 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rejudecând cauza pe fond, după casarea cu reţinere, a respins, ca fiind neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 5002 din 28 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 a formulat contestaţie în anulare contestatoarea-reclamantă A. S.R.L. (prin administrator judiciar B.), invocând motivele prevăzute de art. 503 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor invocate contestatoarea a susţinut în esenţă că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, întrucât instanţa nu procedat la citarea lichidatorului judiciar B., având în vedere că societatea se afla în procedura insolvenţei încă din data de 21 octombrie 2022, când s-a înregistrat cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenţei şi s-a declanşat procedura insolvenţei la Tribunalul Dâmboviţa, prin deschiderea dosarului nr. x/2022 .

Totodată, a susţinut că motivarea hotărârii reprezintă un copy-paste al motivelor de recurs formulate de către AFIR, pe cale şi le-a însuşit în totalitate, fără a cerceta dacă societatea a încălcat vreo normă europeană cu intenţie, sau dacă, într-adevăr a creat condiţii artificiale, astfel cum susţine recurenta.

Mai susţine contestatoarea că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs, pronunţând o hotărâre netemeinică şi nelegală.

Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, excepţie de procedură absolută şi peremptorie, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, contestaţia în anulare urmând a fi respinsă ca tardiv formulată, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., republicat.

În speţă, în urma verificării regularităţii promovării contestaţiei în anulare de către contestatoarea A. S.R.L., Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 506 din C. proc. civ.: "(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă"; (2) Contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut de alin. (1) sub sancţiunea nulităţii acesteia."

Decizia ce face obiectul contestaţiei în anulare a fost comunicată reclamantei la data de 05.05.2023, conform dovezii de înmânare ataşată la dosarul de recurs, iar contestaţia în anulare a fost transmisă de contestatoare, prin e-mail, la data de 31.08.2023, conform dovezii transmiterii electronice aflat la dosarul ce face obiectul prezentei judecăţi, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere potrivit dispoziţiilor art. 181-183 C. proc. civ.

Aşadar, termenul pentru introducerea contestaţiei în anulare, de 15 zile de la data comunicării deciziei, s-a împlinit la data de 20.05.2023, într-o zi de sâmbătă, nelucrătoare, situaţie în care, conform art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., termenul s-a prelungit până la data de 22.05.2023, inclusiv.

Înalta Curte reţine că termenul de 15 zile, respectiv termenul de un an, prevăzute de textul de lege anterior citat, deşi curg de la momente diferite, nu se aplică alternativ, la alegerea părţii care formulează contestaţia în anulare. Termenul de 15 zile, calculat de la data comunicării hotărârii care se atacă, reprezintă termenul general, înăuntrul căruia trebuie introdusă contestaţia în anulare, pe când termenul de un an este aplicabil exclusiv pentru cazul în care comunicarea hotărârii are loc într-o perioadă care depăşeşte un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

Cât priveşte termenul de un an de care s-a prevalat contestatorul, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată a fost comunicată anterior împlinirii acestui termen, astfel că sunt incidente prevederile primei teze a art. 506 C. proc. civ., contestatorul având obligaţia depunerii contestaţiei în anulare în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei.

Termenul de 1 an reprezintă un termen limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, acesta neconferind părţii posibilitatea de a formula contestaţia în anulare fie în termen de 15 zile de la comunicare, fie în termen de 1 an de la data rămânerii definitive.

Cum dovada transmiterii electronice a contestaţiei în anulare, aflată la dosar, indică faptul că memoriul conţinând motivele de contestaţie a fost transmis instanţei la data de 31 august 2023, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii, respectiv din data de 05.05.2023, împlinindu-se la 22.05.2023, se reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, ipoteze ce nu se verifică în speţă.

Pe cale de consecinţă, în considerarea argumentelor reţinute anterior şi a textelor legale invocate, Înalta Curte, admiţând excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. (prin administrator judiciar B.), ca tardivă, păstrând astfel hotărârea atacată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra cererii de contestaţie în anulare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 506 coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare promovată de contestatoarea A. S.R.L. (prin administrator judiciar B.), ca tardiv formulată, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate, ca legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. (prin administrator judiciar B.) împotriva Deciziei nr. 5002 din 28 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 martie 2024.