Inadmissibility of cassation against a definitive ruling on stamp duty non-compliance

Şedinţa publică din data de 19 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2022, la data de 16.11.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat anularea şi suspendarea încheierii civile nr. 110 din data de 17.10.2022 emisă de pârâtă în cadrul dosarului nr. x/2022, în baza art. 18 şi art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004.

Prin rezoluţia din data de 21.11.2022 comunicată la data de 22.11.2022, instanţa i-a pus în vedere reclamantului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON pentru primul petit, respectiv de 20 RON pentru cererea de suspendare sub sancţiunea anulării cererii potrivit art. 197 C. proc. civ.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru reclamantul a formulat cerere de reexaminare, care a fost soluţionată prin încheierea civilă nr. 27/18.01.2023 în dosarul nr. x/2022, în sensul respingerii cererii de reexaminare, rămasă definitivă la aceeaşi dată prin efectul legii.

Soluţia pronunţată de prima instanţă

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 13 februarie 2023 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a anulat, ca netimbrată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, cu drept de reexaminare la Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Cererea de reexaminare formulată

Prin cererea înregistrată sub nr. de dosar x/2022, invocând dispoziţiile art. 200 alin. (7)-(8) din C. proc. civ., reclamantul A. a solicitat să se dispună reexaminarea încheierii de şedinţă pronunţată la data de 13.02.2023 în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Cluj, solicitând a se reveni asupra măsurii de anulare şi să se dispună retrimiterea cauzei completului iniţial învestit pentru continuarea judecăţii.

Prin Rezoluţia din data de 06.03.2023, instanţa i-a pus în vedere reclamantului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, conform dispoziţiilor art. 9 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013. Reclamantului i-au fost comunicate aceste lipsuri ale cererii de chemare în judecată la data de 8 martie 2023, astfel cum rezultă din Dovada de înmânare a citaţiei depusă la dosar, potrivit art. 200 alin. (3) coroborat cu art. 194 - 197 C. proc. civ.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăţi

Reţinând că petentul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală până la termenul de judecată acordat, prin încheierea civilă nr. 226/2023 din Camera de Consiliu din data de 21 aprilie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia nelegalei timbrări, invocată din oficiu, a anulat, ca netimbrată, cererea de reexaminare formulată de reclamantul A., împotriva încheierii civile din data de 13.02.2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2022.

Cererea de recurs.

Împotriva acestei hotărâri - Încheierea civilă nr. 226/2023 din Camera de Consiliu din data de 21 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal - a formulat " cerere de apel" reclamantul A., în cadrul căreia a solicitat anularea încheierii cu consecinţa judecării fondului cauzei .

Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui Completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 11.07.2023, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea căii de atac promovate de petentul A., la data de 19.03.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte a recalificat calea de atac intitulată eronat de reclamant" apel", ca fiind recurs şi, faţă de caracterul definitiv al hotărârii ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăţi, din oficiu, a invocat inadmisibilitatea acestei căi de atac. Luând act de solicitarea recurentului, de judecare a cauzei în lipsă, având în vedere deopotrivă şi dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut cauza pentru a se pronunţa mai întâi cu privire la această excepţie, ce poate face inutilă cercetarea pe fond a recursului.

Soluţia instanţei de recurs.

Analizând cererea de recurs prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele în continuare arătate:

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părţile interesate sau procurorul pot solicita (instanţei de control judiciar) reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond sau de apel. Desfăşurarea judecăţii în recurs se concretizează în controlul exercitat de instanţa superioară asupra legalităţii hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată.

El poate fi exercitat numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. potrivit cărora "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:

1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;

2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;

3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;

4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;

5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;

6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;

7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;

8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. sunt hotărâri definitive:

1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;

2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs;

3. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;

4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;

5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;

6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Sub acest aspect, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, precum şi cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Or, în speţă, se constată că prin încheierea nr. 226/2023 din data de 21.04.2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia nelegalei timbrări, invocată din oficiu, a anulat cererea de reexaminare formulată de reclamantul A., împotriva încheierii civile din data de 13.02.2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., "Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării."

Conform art. 200 alin. (7) din acelaşi Cod, "Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)."

În raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că încheierea atacată de reclamantul A. în cauza ce face obiectul judecăţii, respectiv încheierea nr. 226/2023 din data de 21.04.2023 pronunţată Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal este definitivă de la pronunţare, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu vreo cale de atac.

Înalta Curte reţine că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Concret, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a fost învestită o cerere formulată împotriva unei hotărâri pentru care nu este prevăzută vreo cale de atac, aspect în raport de care rezultă că demersul recurentului este inadmisibil.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care vizează exercitarea acţiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiţii de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părţii interesate de a sesiza instanţa.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul de faţă vizează o hotărâre ce are caracter definitiv, instanţa de control constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva acesteia, motiv pentru care Înalta Curte reţine că recursul promovat de acesta este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, calea de atac exercitată de parte nefiind prevăzută de lege.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca inadmisibil, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii civile nr. 226/2023 din Camera de Consiliu din data de 21 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 martie 2024.