Inadmissibility of revision based on prior procedural bars and mootness in fiscal solidary liability

Şedinţa publică din data de 14 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 10 ianuarie 2019, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, a solicitat anularea Deciziei de soluţionare

a contestaţiei nr. 277/22.11.2018 şi, pe cale de consecinţă, a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017, emise de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 48 din 02 aprilie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10 mai 2019.

Prin sentinţa civilă nr. 296 din 24 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, în data de 21 iunie 2022, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, revizuirea sentinţei civile nr. 296/24.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, din dosarul nr. x/2019, şi modificarea sentinţei supuse căii de atac, în sensul admiterii cererii de anulare a Deciziei nr. 277/22.11.2018 emise de către intimată în ceea ce priveşte contestaţia administrativă prealabilă formulată împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1930 din 02 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Directia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, a sentinţei civile nr. 296/24.06.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1216/02.03.2022, ca inadmisibilă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1930 din 02 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs revizuenta A., fără să îl întemeieze în drept, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

Revizuenta a reiterat, în esenţă, motivele invocate prin cererea de revizuire în faţa instanţei de fond, respectiv că, prin Hotărârea nr. 499/05.05.2022, Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2020, a dispus anularea actelor administrative - Decizia nr. 237/22.07.2020, Decizia de impunere x/02.08.2016 şi raportul de inspecţie fiscală x/2016, acte ce au stat la baza emiterii Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017, iar, urmare acestei situaţii, debitoarea principală - B. S.R.L. - nu mai înregistrează debite faţă de intimată. Totodată, în dosarul de insolvenţă al acesteia, s-a dispus actualizarea tabelului de creanţe, în sensul eliminării debitelor anulate şi a accesoriilor acestora, rămânând o sumă minoră ce provine probabil din debitele curente ale lunii în care societatea a intrat în insolvenţă.

Ca atare, a arătat revizuenta, nu mai există o bază fiscală pentru care să fie angajată răspunderea sa solidară, astfel că şi actul contestat în prezentul dosar se impune a fi anulat.

Există o concordanţă perfectă între sumele pentru care a fost emisă decizia de impunere x/02.08.2016 şi sumele pentru care s-a emis decizia de angajare a răspunderii solidare, astfel că nu poate fi menţinută răspunderea sa pentru un debit inexistent. Deşi anularea debitului principal s-a făcut într-un dosar în care nu a fost parte, rezultatul acestuia îi impactează direct situaţia fiscală.

Revizuenta a invocat şi art. 50 Codul de procedură fiscală, arătând că actul contestat nu mai are niciun act suport. Răspunderea solidară este o răspundere pentru altul şi există în limita răspunderii celuilalt, astfel că dacă persoana pentru care i-a fost angajată răspunderea solidară nu mai are răspundere proprie, nici revizuenta nu mai poate răspunde.

În acest context, a mai susţinut şi că existenţa prevederii legale din art. 50 Codul de procedură fiscală nu conduce la imposibilitatea admiterii unei cereri de revizuire, fiind două proceduri alternative.

Revizuenta a reiterat şi motivele învederate iniţial pe fondul cauzei, ce privesc viciile de comunicare ale actului administrativ, acesta fiind comunicat către o adresă din Piteşti şi nu din Bucureşti aşa cum ar fi fost corect. În cauză, nu s-a realizat o comunicare efectivă care să îndreptăţească organul fiscal să procedeze la comunicarea actului administrativ prin publicitate. Totodată, a invocat netemeinicia actului administrativ, arătând că nu a avut calitatea de administrator al B. S.R.L. ci calitatea de reprezentant al unei alte societăţi comerciale - C. S.R.L., aceasta din urmă având calitatea de administrator şi reprezentant al primei societăţi indicate. Revizuenta a învederat şi că nu a fost probată împrejurarea că datoria fiscală provine din modul în care aceasta şi-a exercitat atribuţiile de reprezentant al administratorului persoană juridică, în condiţiile în care buna-credinţă se prezumă, iar reaua-credinţă trebuie probată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

5. Alte aspecte procesuale relevante

Prin concluziile scrise şi înscrisurile ataşate depuse la dosarul cauzei la data de 12 martie 2024, revizuenta A. a precizat că prin Decizia nr. 79790/27.06.2023, emisă în baza art. 50 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, s-a dispus anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile recurentei-revizuente, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile privind greşita aplicare a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Din conţinutul acestui text de lege, reies condiţiile ce se impun a fi îndeplinite cumulativ pentru a fi reţinut acest caz de revizuire, respectiv: descoperirea unui înscris după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, astfel că acest înscris trebuia să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită, dar să nu fi fost cunoscut de instanţa care a judecat fondul; imposibilitatea prezentării acestui înscris de parte datorită împrejurărilor la care se referă în mod expres chiar art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul descoperit şi invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată.

Referitor la condiţia privind caracterul determinant, se reţine că acţiunea formulată de recurenta-revizuentă în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca urmare a constatării legalităţii Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 277/22.11.2018, prin care contestaţia părţii faţă de Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017 a fost respinsă ca tardivă. Prin urmare, determinant pentru soluţionarea cauzei a fost tardivitatea formulării contestaţiei administrative de către reclamantă, faţă de actul administrativ fiscal iniţial. În baza acestei tardivităţi, nu a mai fost analizată în cauză şi legalitatea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017, aceasta neputând fi contestată în lipsa unei contestaţii administrative prealabile formulate în termenul legal, aspect ce rezultă din art. 281 Codul de procedură fiscală.

În consecinţă, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că soluţia pronunţată prin decizia civilă nr. 499/05.05.2022 a Curţii de Apel Piteşti ar fi fost relevantă în cauză dacă în litigiul de fond ar fi fost analizată şi legalitatea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017, deoarece, astfel cum a arătat revizuenta, actele anulate prin decizia civilă nr. 499/05.05.2022 au stat la baza emiterii deciziei de angajare a răspunderii solidare (pentru parte din debit). Litigiul de fond însă a fost soluţionat prin a se constata, încă o dată, că recurenta-revizuentă nu a contestat pe cale administrativă în termen legal decizia de angajare a răspunderii solidare, condiţii în care legalitatea acesteia nu mai poate fi analizată.

Tardivitatea formulării contestaţiei administrative a fost stabilită, în mod definitiv, prin sentinţa civilă nr. 296/24.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, astfel că nu mai poate fi reanalizată prin prezentul litigiu. În mod similar, nu mai puteau fi invocate pe calea revizuirii viciile de comunicare a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017 şi nici argumentele de netemeinicie a deciziei de angajare a răspunderii solidare invocate iniţial în litigiul de fond şi reluate prin cererea de revizuire, toate acestea fiind analizate în litigiul iniţial purtat între părţi, rămas definitiv prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1216 din data de 02 martie 2022.

De altfel, Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 79790/27.06.2023, emisă în baza art. 50 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, s-a dispus anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017, scopul urmărit de recurenta-revizuentă prin formularea acţiunii de fond fiind atins.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinţei prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 513 C. proc. civ., raportat la art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1930 din 02 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1930 din 02 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.