Judicial inspection disciplinary complaint dismissed as late for missing 15-day forfeiture deadline

Şedinţa publică din data de 14 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în data de 21 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând obligarea acesteia la a-i comunica actele emise în dosarul nr. x, respectiv rezoluţia de clasare nr. 2633/17.09.2021, referatul de conexare a lucrării 21-3297 la lucrarea nr. x şi un printscreen de pe comunicarea rezoluţiei nr. 2633, ce ar fi fost efectuată în data de 27 septembrie, ora 16:19.

În data de 11 aprilie 2022, reclamanta a depus la dosar un răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că insistă ca pârâta să anuleze rezoluţia de reexaminare emisă de inspectorul -şef în lucrarea C22-18, să fie obligată pârâta să soluţioneze pe fond plângerea sa împotriva rezoluţiei de clasare nr. 2633/2021 cu privire la abaterile disciplinare, ce constau în interpretarea imprevizibilă a legislaţiei săvârşite de judecători, abateri care încalcă art. 1 din Protocolul 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În subsidiar, a solicitat să se reţină spre examinare pe fond plângerea sa împotriva rezoluţiei de clasare nr. 633/2021, cu privire la abaterile săvârşite de judecătorii:

- Tribunalul Dolj, completul compus din: B. şi C. susţine că prin-un contract de vânzare-cumpărare debitoarea şi-a mărit starea de insolvabilitate;

- Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, completul, compus din: D., E. şi F..

La solicitarea instanţei de fond, în data de 15 iulie 2022, reclamanta a depus la dosar note prin care a arătat că răspunsul la întâmpinare depus la dosar reprezintă o modificare a cererii, în sensul art. 204 alin. (1) C. proc. civ.. Ca atare, în şedinţa publică din data e 20 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1890 din 01 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii formulării cererii, astfel cum a fost modificată, invocată din oficiu şi a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca tardivă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1890 din 01 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi reţinerea cauzei spre judecare.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esenţă, că prima instanţă şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti atunci când a invocat din oficiu excepţia tardivităţii şi apoi a admis-o, fiind încălcate astfel şi prevederile art. 185 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, a susţinut că actele despre care se face vorbire în sentinţa recurată, respectiv dosar volumul II, sunt false. Nu s-a făcut nicio comunicare, clasică sau electronică, a rezoluţiei de respingere în lucrarea cu nr. x instrumentat de Inspecţia Judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, este incident atunci când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, prin aceasta înţelegându-se incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera autorităţii executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituţie sau de legile organice, instanţa săvârşind acte care intră în atribuţiile unor alte organe aparţinând unei alte autorităţi constituite în stat.

Prin urmare, acest motiv de casare vizează încălcarea unor atribuţii constituţionale recunoscute într-un anumit moment legislativ diferitelor autorităţi statale.

Instanţa săvârşeşte un exces de putere atunci când: îndeplineşte un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, consfinţeşte, cu valoare legală, texte abrogate, contestă puterea legală a unor texte, aplică o lege adoptată, înainte de intrarea ei în vigoare sau se pronunţă pe cale de dispoziţii generale.

În speţă, instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării cererii, astfel cum a fost modificată, invocată din oficiu şi a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca tardivă, în condiţiile prevăzute de art. 245 şi ale art. 248 C. proc. civ., neputându-se reţine că a săvârşit un act care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 245 C. proc. civ.:

"Excepţia procesuală este mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii".

Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

În cauză sunt incidente prevederile art. 451 din Legea nr. 317/2004, care stabileşte procedura de contestare a rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară, după cum urmează:

"(1) Împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară.

(2) Soluţiile pe care inspectorul-şef le poate dispune sunt:

a) respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei atacate;

b) admiterea plângerii şi completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(3) Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere.

(4) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

(5) Hotărârea pronunţată potrivit dispoziţiilor alin. (4) lit. b) trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desfiinţate rezoluţiile atacate şi să indice faptele şi împrejurările care trebuie lămurite, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor.

(6) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare".

În consecinţă, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, faptul că instanţa de fond a constatat că, potrivit art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, în vigoare în perioada de referinţă, rezoluţia inspectorului şef prin care a fost respinsă plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare nu echivalează cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către instanţa de judecată.

Totodată, natura juridică a termenului de 15 zile prevăzut de textul de lege este aceea a unui termen de decădere, astfel că nerespectarea sa atrage, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea actului de procedură efectuat peste termen, sancţiune ce intervine prin intermediul excepţiei tardivităţii, în cauză nefiind incidentă ipoteza reglementată la alin. (2) al art. 185 din C. proc. civ. care presupune îndeplinerea unui act înaintea împlinirii termenului.

Nu în ultimul rând, deşi recurenta-reclamantă susţine că actele de la filele x din volumul II al dosarului de fond ar fi false, acesta este un aspect irelevant cauzei, în condiţiile în care instanţa de fond a reţinut că, în cauză, termenul de 15 zile a început să curgă în data de 09 februarie 2022, respectiv data la care procedura de comunicare a fost legal îndeplinită, prin poştă, la domiciliul reclamantei din Craiova, indicat ca adresă de comunicare şi în prezentul dosar, conform confirmării de primire semnate de la fila x din volumul II al dosarului de fond.

Cum cererea modificatoare, prin care a fost contestată rezoluţia inspectorului-şef nr. C22-181, a fost depusă la dosar de reclamantă prin intermediul răspunsului la întâmpinare în data de 11 aprilie 2022, fiind expediată prin poştă în data de 04 aprilie 2022, conform plicului ataşat la fila x din volumul II al dosarului de fond, iar termenul legal de 15 zile a expirat în data de 25 februarie 2022, în mod corect a reţinut instanţa de fond că cererea în anularea rezoluţiei inspectorului-şef nr. C22-181 a fost efectuată în cauză cu nerespectarea termenului de decădere prevăzut de art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, astfel că excepţia tardivităţii invocată din oficiu este întemeiată şi în mod legal a fost admisă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1890 din 01 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.