Religious property retrocession: Failure to prove that a registered local parish office was a patrimonial detachment of the religious body rather than a distinct legal subject

Şedinţa publică din data de 14 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 27 aprilie 2022, sub dosar nr. x/2022, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România, a solicitat să se constate că imobilele situate din punct de vedere administrativ în Ciumbrud înscrise în CF x Ciumbrud sub nr. topo. x au fost preluat abuziv de Statul Român de la Biserica greco-catolică, să se dispună anularea Deciziei nr. 10073/27.01.2022, emisă de pârâtă, cu referire la cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006 privind imobilul situat în Ciumbrud, jud. Alba, înscris în CF x Ciumbrud sub nr. topo. x şi, în consecinţă:

- să se dispună obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a cererii nr. x/24.01.2006 formulată de reclamantă, prin emiterea unei decizii privind acordarea de despăgubiri în echivalent pentru imobilul teren în suprafaţă de 320 stânjeni situat din punct de vedere administrativ în Ciumbrud înscris în CF x Ciumbrud sub nr. topo. x, decizie care să fie emisă în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa în cauză, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere (onorariu avocaţial, cheltuieli de transport, etc.).

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 232 din 16 noiembrie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită Cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România;

- a anulat în parte Decizia nr. 7521/28.11.2017 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România;

- a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererii de retrocedare nr. x/2006, formulată de reclamantă, în ceea ce priveşte imobilul teren situat din punct de vedere administrativ în Ciumbrud, înscris în CF x Ciumbrud sub nr. topo. x şi a respins ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 232 din 16 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât a învederat, în esenţă, că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (9) teza finală, art. 4 alin. (2), (4) şi (5) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale pct. 13 din Normele de aplicare a ordonanţei anterior menţionate, precum şi ale art. 32 şi 33 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Astfel, în dosarul aferent cererii de retrocedare nr. 6883 18/C/24.01.2006, soluţionată prin Decizia nr. 10073/27.01.2022, există copia cărţii funciare nr. x a localităţii Ciumbrud din care reiese faptul că proprietarul imobilului solicitat a fost "Oficiul profesoral greco-unit local" şi nu Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj, iar depunerea altor înscrisuri care să întemeieze prezumţia existenţei dreptului de proprietate nu poate înlocui însăşi înscrierea în cartea funciară, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.

Aceste dispoziţii, coroborate cu dispoziţiile art. 33 din actul normativ menţionat, consacră principiul forţei probante absolute şi înscrierii în cartea funciară, potrivit căruia. pe de o parte, toate indicaţiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, iar, pe de altă parte, niciun drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară.

În acest context, recurentul-pârât a mai menţionat şi faptul că nici la dosarul cererii de retrocedare şi nici la dosarul de instanţă, reclamanta nu a depus copii de pe inventare care să facă dovada formală a dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat sau copii de pe cărţi funciare ulterioare în care să apară ca proprietar al imobilului solicitat.

Totodată, potrivit art. 2 din Decretul nr. 358/1948, în proprietatea statului a trecut averea mobilă şi imobilă aparţinând organizaţiilor şi instituţiilor cultului greco-catolic, cu excepţia expresă a averii fostelor parohii.

În cazul de la faţă, prin adresa nr. x/09.11.2020, Primăria municipiului Aiud a comunicat faptul că imobilul identificat cu nr. top. x nu se află în administrarea unităţii administrativ teritoriale Municipiul Aiud, este folosit de Biserica Ortodoxă din Ciumbrud, iar construcţia care s-a aflat pe nr. top. x a fost demolată.

Aşadar, în opinia recurentului-pârât, imobilul solicitat identificat cu nr. top. x nu apare ca preluat de stat în cartea funciară, iar Primăria municipiului Aiud a comunicat faptul că acesta nu se află în administrarea unităţii administrativ teritoriale Municipiul Aiud.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România este fondat, pentru următoarele considerente:

Analizând sentinţa atacată prin raportare la motivul de casare invocat, astfel cum este acesta reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este incident în cauză, criticile formulate fiind fondate.

În fapt, prin Decizia nr. 10073/27.01.2022, pârâta a respins cererea de retrocedare nr. x/2006 depusă de Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj, pentru Parohia Greco-Catolică Ciumbrud, prin care a solicitat retrocedarea imobilului casă de lemn la nr. 89, cu două camere şi curte în suprafaţă de 1152 mp., situat în satul Ciumbrud, municipiul Aiud, judeţul Alba, înscris în C.F. nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x, întrucât solicitanta nu a depus înscrisuri din a căror coroborare să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, iar construcţia aflată pe nr. top. x a fost demolată, astfel că nu face obiectul O.U.G. nr. 94/2000 cu completările şi modificările ulterioare.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea Deciziei nr. 10073/27.01.2022, emise de către pârâtă, criticând-o doar sub primul aspect reţinut de pârâtă, respectiv acela al respingerii cererii de retrocedare pentru lipsa dovezii dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, neavând vreo critică cu privire la soluţia pârâtei asupra casei demolate, acţiune admisă în parte de instanţa de fond, în sensul anulării Deciziei nr. 10073/27.01.2022 şi obligării pârâtei la soluţionarea pe fond a cererii de retrocedare nr. x/2006, în ceea ce priveşte imobilul teren situat din punct de vedere administrativ în Ciumbrud, înscris în CF x Ciumbrud sub nr. topo. x, apreciind că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia instanţei de fond, astfel încât criticile de nelegalitate formulate de pârât sub acest aspect sunt fondate.

Astfel, imobilele înscrise în CF nr. x Ciumbrud sub nr. topo. x au constituit proprietatea tabulară a "Oficiului profesoral greco-unit local" din Ciumbrud, conform extrasului de carte funciară aflat la dosarul de fond.

Oficiul avea aşadar personalitate juridică, iar imobilul a fost înscris în CF nr. x Ciumbrud sub nr. topo. x, în proprietatea acestuia.

Devin astfel aplicabile dispoziţiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938, conform cărora, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, de unde rezultă că Oficiul avea personalitate juridică de drept civil.

Nicăieri în cuprinsul actelor aflate la dosar nu rezultă că bunurile oficiului aparţineau intimatei-reclamante.

Intimata-reclamantă şi-a întemeiat cererea de retrocedare invocând dispoziţiile Conciliului provincial al Doilea al Provinciei Bisericeşti Greco-Catolice de Alba Iulia şi Făgăraş din anul 1882 potrivit căruia:

"Titlul VI cu privire la administrarea averilor bisericeşti şi scolastice

Capitolul I.

Art. 1 alin. (1):

"Averea bisericească şi scolastică cuprinde totu ce posiede biserica şi şcoala catolică ca atare atâtu în edificie ori alte realităţi inmobile, câtu şi în drepturi posesionarie ori fonduri şi fundaţiuni.

În special de averea bisericească se ţin următoarele realităţi:

1. Casele parohiale şi cantorale cu toate supraedificatcle de pe fondurile lor;

2. Biserica locală cu cimitirele aparţinătoare de ea şi cincturile acestora (traducere aproximativă-împrejmuirile acestora-n. red.)

3. Pământurile porţiunei canonice, atât parohiale cât şi cantorale (…).

Apoi "Fondurile şi Fundaţiunile" sunt:

1. de stipendie votivalie; 2. de reuniuni bisericeşti; 3. Fundaţiuni pie; şi altele.

De averea scolastică se ţin toate realităţile, drepturile posesionarie, fondurile şi fundaţiunile cari se referescu la susţinerea învăţământului şi promovează scopuri scolastice.

2. Că averea bisericească şi scolastică să se poată mai uşor conserva şi administra, este de lipsa, ca ace 'a în toate parochiele diecesane să se conscrie în Inventare deduse cu toată acurateţia, alăturându-se la acele şi extrasele din cărţile funduare procurate despre averile specificate în art. 1, în câtu acele se vor afla trecute în cărţile funduarie.

Aceste Inventare să se pregătească în două exemplare, dintre care unu să se conserve în arhiva parohiei iar celălalt în arhiva diecesiană.

Inventarele acestea să se refacă întrutotul odată la zece ani ca să se adnoteze cu acurateţe toate schimbările ce au intervenit în acele bunuri în decursul deceniului expirat."

Or, instanţa de recurs constată că nici la dosarul cererii de retrocedare şi nici la dosarul de instanţă intimata-reclamantă nu a depus copii de pe inventare ori alte înscrisuri care să facă dovada formală a dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat sau copii de pe cărţi funciare ulterioare în care să apară ca proprietar al imobilului solicitat.

Este adevărat că averea bisericească şi scolastică cuprinde tot ce posedă biserica şi şcoala catolică, imobile, drepturi "posesionare" ori fonduri şi fundaţiuni, însă aceasta nu este sinonimă cu dreptul de proprietate asupra acestor bunuri.

Pentru a fi îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, solicitantul este dator să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, în concret, prin acte de proprietate.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei bazându-se pe înscrisuri ce nu conduc la existenţa unui drept de proprietate al reclamantei asupra imobilului, invocându-se chestiuni de ordin general, respectiv posibilitatea părţii de a înfiinţa unităţi de învăţământ.

Înalta Curte reţine că această posibilitate, precum şi înfiinţarea în concret a Oficiului profesoral local de către reclamantă nu este dovedită în prezenta cauză, toate înscrisurile care conduc la existenţa unui drept de proprietate asupra imobilului nu o indică pe aceasta ca fiind proprietarul imobilului.

Numai în ipoteza în care Oficiul profesoral ar fi fost înfiinţat de reclamantă devenea validă teza primei instanţe, în sensul în care reclamanta este succesoarea oficiului profesoral, după desfiinţarea sa.

În acest context se mai reţine că, din coroborarea prevederilor art. 32 alin. (1) din Decretul- Lege nr. 115/1938 cu normele speciale cuprinse în O.U.G. nr. 94/2000, reiese concluzia că în analiza unei cereri de retrocedare întemeiate pe O.U.G. nr. 94/2000 prezumţia instituită prin art. 32 din Decretul- lege nr. 115/1938 ar putea fi înlăturată doar de o probă directă şi relevantă, în sensul că proprietarul tabular nu este un subiect de drept distinct, ci un aşezământ sau dezmembrământ al cultului religios, care i-a conferit o masă patrimonială de afectaţiune care face parte dintr-un patrimoniu unic, al structurii de cult religios.

În acest sens, prin Decizia nr. 21 din 13 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) - (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 şi art. 32-34 din Decretul-lege nr. 115/1938, o structură a unui cult religios poate dovedi calitatea de fostă proprietară a imobilului a cărui retrocedare o solicită, în sensul că proprietarul tabular a fost un aşezământ al său, căruia i-a conferit o masă patrimonială de afectaţiune prin divizarea patrimoniului său unic, numai prin mijloace de probă directe cu privire la situaţia juridică pretinsă.

Decizia de recurs în interesul legii a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1160 din 21 decembrie 2023, respectiv anterior datei pronunţării prezentei decizii, fiind obligatorie erga omnes de la data publicării, în raport de dispoziţiile art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Or, în cauza de faţă nu au fost respectate aceste exigenţe, intimata-reclamantă nu a dovedit că Oficiul profesoral greco-catolic din Ciumbrud a fost o entitate care a funcţionat sub autoritatea de fapt şi de drept a Bisericii Greco-Catolice şi bunurile întabulate scriptic pe seama acestuia au aparţinut în realitate Bisericii, iar hotărârea instanţei de fond care a stabilit în acest sens este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (9) din O.U.G. nr. 94/2000, intimata-reclamantă neîndeplinind condiţia deţinerii imobilului în calitate de proprietară, astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să admită recursul, să caseze sentinţa recurată şi, în rejudecare, să respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România împotriva sentinţei civile nr. 232 din 16 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.