Nullity of appeal challenging attorney's fee proportionality as a matter of merit rather than cassation ground

Şedinţa publică din data de 14 martie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.03.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, prin declinare de competenţă prin sentinţa civilă nr. 813/16.02.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta dna A. în contradictoriu cu pârâta Corpul Experţilor Contabili şi a Contabililor Autorizaţi din România, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la comunicarea baremului de corectare aferent examenului din data de 17.07.2021 la materia "Contabilitatea operaţiunilor de fuziune, divizare, dizolvare şi lichidare" precum şi constatarea nulităţii examenului. În subsidiar s-a solicitat obligarea pârâtului la recorectarea lucrării reclamantei, în principal, potrivit baremului de corectare iar în subsidiar, prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (1) pct. 3 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea examenului de aptitudini pentru accesul la profesia de expert contabil.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 938/2022 din 10 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti:

- a admis excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii.

- a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Corpul Expertilor Contabili şi Contabililor Autorizati din România, ca fiind rămasă fără obiect.

- a obligat reclamanta către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON reprezentând onorariu avocaţial redus.

- a respins cheltuielile solicitate de reclamantă ca nefondate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond, a declarat recurs principal pârâtul CECAR şi recurs incident reclamanta A..

3.1. Prin recursul principal formulat de pârâtul CECAR, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi în rejudecare, admiterea în tot a cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurentul-pârât arată că, ulterior formulării acţiunii introductive de instanţă, reclamanta a solicitat, pe cale de excepţie, să se constate că acţiunea a rămas fără obiect, iar prin sentinţa recurată, pe lângă constatarea rămânerii fără obiect a acţiunii, instanţa de fond a admis cererea CECCAR de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, însă le-a redus considerabil la doar 500 RON.

Apreciază că, în privinţa acestei soluţii a cheltuielilor de judecată reduse drastic de instanţă, aceasta a făcut pe de o parte, o motivare contradictorie, iar pe de altă parte, o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. cu aplicarea art. 496 din acelaşi cod.

În opinia recurentului-pârât, în mod nelegal instanţa îşi întemeiază soluţia pe un unic criteriu, potrivit căruia s-ar cuveni reducerea onorariului apărătorului său întrucât "probele depuse la dosar provin exclusiv de la partea pârâtă (în nume propriu) Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, nefiind depusă o activitate de identificare şi administrare a unor probe noi, complexe, iar în faţa curţii de apel s-a derulat la primul termen, fără ca instanţa să intre în cercetarea fondului".

Aceasta, întrucât, pe de o parte, nu este un criteriu legal, reglementat de o dispoziţie legală, iar pe de altă parte, prima instanţă nu are în vedere pentru reducerea onorariului niciunul dintre criteriile enumerate de legiuitor la art. 451 alin. (2) C. proc. civ., precum caracter vădit disproporţionat, complexitate, activitatea desfăşurată de avocat.

Aşadar, aspectul la care s-a oprit instanţa este un aspect străin de această reglementare.

Totodată, soluţia apare ca fiind contradictorie, câtă vreme instanţa menţionează printre altele că nu contestă efortul profesional al avocatului depus în cauză, contribuţia la derularea şi finalizarea litigiului, întocmirea actelor de procedură şi susţinerea apărării părţii pe care o reprezintă şi timpul alocat apărării.

Cu toate acestea, la pronunţarea soluţiei se opreşte la criteriul probelor care emană de la pârâtul CECCAR, considerând că apărătorul acestuia nu a avut un aport la acestea, precum şi faptul că în faţa curţii de apel, cauza s-a soluţionat pe cale de excepţie la primul termen de judecată, omiţând faptul că inclusiv problematica probelor trece prin analiza şi filtrul avocatului pentru a fi propuse şi incluse în apărare.

Drept urmare, apreciază ca fiind nelegală soluţia de reducere la doar 500 RON a cheltuielilor de judecată dovedite şi achitate de CECCAR, munca apărătorului său fiind considerabil subapreciată.

3.2. Prin recursul incident formulat de reclamanta A., întemeiat în drept pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea în parte a sentinţei atacate şi în rejudecare, admiterea cererii de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de recurs, susţinând în esenţă greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1349 din C. civ., raportat la art. 453 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a reluat, aproape integral şi în mod amplu, starea de fapt învederată şi în faţa primei instanţe, raportat la aspectele particulare ale cauzei, prezentând motivele pentru care se impunea, în opinia sa, admiterea cererii sale de obligarea a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul solicitat.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Recurenta-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului principal, în conformitate cu Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

4.2. Recurentul-pârât CECAR nu a formulat întâmpinare faţă de recursul incident.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul principal declarat de pârâtul CECAR este nul, iar recursul incident declarat de reclamanta A. este rămas fără efect.

II.1. Cu privire la recursul principal declarat de pârâtul CECAR

Cu titlu prealabil, în temeiul art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte procedează la recalificarea excepţiei inadmisibilităţii recursului principal invocată prin întâmpinare de recurenta-reclamantă A. ca fiind excepţia nulităţii recursului principal.

Deliberând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., asupra excepţiei nulităţii recursului principal, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Înalta Curte constată că pârâtul CECAR a solicitat cheltuielile de judecată în fond, iar prin sentinţa recurată, în raport de soluţia pronunţată de prima instanţă, aceasta i-a acordat suma de 500 RON onorariu avocaţial redus, potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei soluţii a primei instanţe pârâtul CECAR a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prealabil, se reţine că desi recurentul-pârât a încadrat recursul în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al criticilor expuse prin cererea de recurs, acestea se circumscriu doar cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, prevalându-se de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât CECAR critică modul în care instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Sub aspectul criticilor vizând diminuarea cheltuielilor reprezentate de onorariul avocaţial în discuţie, Înalta Curte reţine că asupra acestei chestiuni s-a pronunţat Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În motivarea soluţiei astfel dispuse, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a reţinut că:

"proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate."

Ca atare, cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată în recurs este un motiv de netemeinicie şi nu de nelegalitate a deciziei atacate, care să poată fi încadrat în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., astfel că nu poate forma obiect de analiză pentru instanţa de control judiciar.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele invocate de recurentul-pârât nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nici nu se pot reţine motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâtul CECAR împotriva sentinţei civile nr. 938/2022 din 10 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

II.2. Cu privire la recursul incident declarat de reclamanta A. împotriva aceleiaşi sentinţe

Înalta Curte constată că potrivit art. 472 alin. (2) C. proc. civ.:

"(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Legiuitorul a înţeles să transpună aplicarea acestor prevederi şi în privinţa procedurii de soluţionare a recursului, astfel că potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile."

Prin urmare, Înalta Curte, văzând soluţia dată în privinţa recursului principal declarat de pârâtul CECAR, ce nu implică cercetarea fondului acestui recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) şi respectiv art. 491 alin. (1) din acelaşi act normativ, va constata rămas fără efect recursul incident declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul principal declarat de pârâtul Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizaţi din Romania împotriva sentinţei civile nr. 938/2022 din 10 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de reclamanta A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 martie 2024.