Recusal Ruling Upheld; High Court Rejects Bias Claims in Municipal Employee's Disciplinary Appeal

Şedinţa publică din data de 08 martie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi parcursul procesual al dosarului

Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2023 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamanta A., prin Sindicatul Liber al Salariaţilor din Primăria Municipiului Timişoara şi din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timişoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiul Timişoara, să se suspende:

- Dispoziţia Primarului Municipiului Timişoara nr. 1494/20.06.2023 privind sancţionarea mea disciplinară prin aplicarea sancţiunii disciplinare diminuarea drepturilor salariale cu 15% pe o perioadă de 6 luni, cu consecinţa repunerii provizorii a părţilor în situaţia anterioară diminuării drepturilor salariale;

- Dispoziţia Primarului Municipiului Timişoara nr. 1668/11.07.2023 privind sancţionarea mea disciplinară prin aplicarea sancţiunii disciplinare destituirea din funcţia publică, cu consecinţa reintegrării mele temporare în funcţia publică deţinută anterior emiterii acestei dispoziţii, dacă această funcţie publică mai există în statul de funcţii al autorităţii publice locale sau, în caz contrar, într-o funcţie publică echivalentă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 716 de la data de 9 septembrie 2023 emisă de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2023, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat provizorie invocată de pârât şi a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A., prin Sindicatul Liber al Salariaţilor din Primăria Municipiului Timişoara şi din Serviciile Publice aflate în Subordinea Consiliului Local al Municipiului Timişoara, având ca obiect suspendarea executării dispoziţiilor Primarului Municipiului Timişoara nr. 1494/20.06.2023 şi nr. 1668/11.07.2023.

Împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de recurs reclamanta, cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

Totodată, pe parcursul judecăţii cauzei în faţa instanţei de recurs, mai exact la data de 6 noiembrie 2023, recurenta - reclamantă a formulat o cerere de recuzare împotriva a doi dintre membrii titulari ai completului învestit cu soluţionarea căii de atac a recursului prin care se atacă sentinţa civilă nr. 716 a Tribunalului Timiş, care a fost soluţionată în sensul respingerii prin încheierea de şedinţă de la data de 14 noiembrie 2023.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamanta A. a formulat cerere de recurs împotriva încheierii civile de la data de 14 noiembrie 2023, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 3 ianuarie 2024.

În esenţă, în motivare, a arătat că doamnele judecător B. şi C. nu au înţeles să se retragă de la judecata cauzei cu nr. x/2023, în condiţiile în care au mai soluţionat alte două dosare în care reclamanta din prezenta cauză se judeca în contradictoriu cu acelaşi primar, ce a avut calitatea de parat, existând îndoieli cu privire la imparţialitatea acestora în soluţionarea dosarului cu numărul anterior indicat.

A invocat temeiul de drept de la art. 155 din Codul Administrativ care reglementează atribuţiile primarului.

Având in vedere faptul ca SDM si CERC sunt in subordinea Consiliului Local al Municipiului Timişoara iar primarul coordonează serviciile publice de interes local, iar soţul doamnei judecător B. deţine firma S.C. D. S.R.L. si că a încheiat contracte cu CERC şi SDM, fapt ce rezulta si din declaraţia de interese a acesteia, a apreciat că există împrejurări care fac justificată temerea unui interes în legătură cu pricina care se judecă si ca exista elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea acesteia.

Deoarece a sesizat DNA si Inspecţia Judiciara împotriva doamnei judecător C. a considerat că este evident faptul că există duşmănie în raport de magistratul respectiv şi, prin urmare, a considerat că doamna judecător nu poate fi imparţială.

În raport de dispoziţiile art. 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti precum şi de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 2, pct. 9 şi pct. 13 C. proc. civ., a arătat că încheierea de şedinţa este nelegală.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând şi încuviinţarea probei cu înscrisuri.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, faţă de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul reclamantei A. este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte constată că instanţa ce contencios administrativ a fost învestită în dosarul nr. x/2023 cu o cerere de anulare a unor dispoziţii emise de Primarul Municipiului Timişoara, în cadrul judecăţii de fond acţiunea fiind respinsă.

Reclamanta a formulat cerere de recurs iar pe parcursului derulării judecăţii în faţa instanţei de recurs, în speţă Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, tot aceasta a depus şi o cerere de recuzare a 2 dintre membrii completului învestit cu judecata căii de atac.

Cererile de recuzare au fost respinse iar această soluţie, consfinţită în încheierea de şedinţă de la data de 14 noiembrie 2023, a fost recurată, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dosarul urmând a fi soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) prevede:

"(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: ... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material …" totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispoziţiilor citate în precedent, Înalta Curte reţine că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoaşterea posibilităţii părţii interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate.

Înalta Curte apreciază că argumentele recurentei vizând în fapt pretinsa încălcare sau greşita aplicare de către instanţa de fond a normelor de drept material, astfel cum au fost expuse, nu sunt întemeiate.

Astfel, analizând argumentaţia completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de recuzare, constată că în mod corect a reţinut Curtea de Apel prin încheierea recurată că, din modul în care este redactat art. 42 alin. (1) pct. 2, pct. 9 şi pct. 13 C. proc. civ., rezultă cu claritate că judecătorul incompatibil poate fi recuzat pentru aceste motive:

- când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;

- dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;

- atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

În mod corect, a apreciat instanţa că nu sunt incidente astfel de motive de incompatibilitate în lipsa exprimării unei păreri personale a doamnelor judecător în legătură chiar cu pricina pe care o soluţionează în cauza de faţă, respectiv recurs, reţinând că soţul doamnei judecător B. este persoana care deţine firma S.C. D. SRL(firmă care are încheiate contracte cu CERC şi SDM, unităţi aflate sub tutela Primăriei Timişoara şi a Consiliului Local Timişoara) iar cu privire la doamna judecător C. arătându-se că recurentul a formulat împotriva acesteia o sesizare la Inspecţia Judiciară şi o plângere penală.

În opinia instanţei de fond, împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, cu prilejul soluţionării cererilor de recuzare, completul legal învestit, a reţinut că nu s-a probat vreo ingerinţă a pârâţilor din dosar în modul de stabilire a contractelor încheiate de SDM şi CERC cu D. S.R.L., nefiind identificate elemente dubii din care să reiasă dubii asupra imparţialităţii doamnei judecător B.. În aceste condiţii, este nefondată critica din recurs întemeiată pe încălcarea dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Totodată, opinia primei instanţe cu privire la cererea de recuzare a doamnei judecător C. va fi validată în cadrul controlului judiciar efectuat în recurs, Înalta Curte constatând că formularea unei plângeri penale sau a unei sesizări la Inspecţia Judiciară nu poate echivala cu posibilitatea părţilor de a înlătura de la judecata unei cauze titularul unui complet de judecată. Mai mult, un astfel de comportament prin care se tinde îndepărtarea unui judecător de la soluţionarea unei cauze nu poate fi acceptat în condiţiile în care titularii de complet nu au manifestat ostilitate faţă de părţile procesuale. Prin urmare, nu se confirmă nici încălcarea dispoziţiei legale de la art. 42 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Cu aceeaşi ocazie, se reţine că este irelevantă şi susţinerea din recurs potrivit căreia doamnele judecător recuzate au mai soluţionat cauze între aceleaşi părţi procesuale deoarece imparţialitatea obiectivă a membrilor completului de judecată nu poate fi considerată a fi afectată într-o asemenea situaţie. În localităţile în care funcţionează instanţe cu un număr mic de judecători, anumite pricini consecutive, repetitive, între aceleaşi părţi nici nu ar mai putea fi judecate pe plan local dacă am urma firul logic al raţionamentului expus de recurentă.

Instanţa de control judiciar constată că se pot confirma susţinerile recurentei referitoare la greşita aplicare sau interpretare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., nefiind relevat vreun element din care s-ar putea desprinde existenţa vreunei prejudecăţi sau a unei idei preconcepute privitoare la soluţionarea chestiunilor de drept invocate în cauza de faţă.

Simplul fapt că una din părţile litigante în proces exprimă îndoieli cu privire la imparţialitatea unui judecător nu constituie temei pentru înlăturarea acestuia din cauză, o interpretare contrară fiind de natură să conducă la încălcarea principiului continuităţii completului de judecată ce guvernează procesul civil, potrivit art. 19 C. proc. civ., căci ar permite schimbarea componenţei sau chiar schimbarea completului de judecată pe baza unor elemente de ordin subiectiv şi exclusiv la aprecierea părţilor litigante.

S-a avut în vedere la pronunţarea încheierii recurate că, în jurisprudenţa formată în interpretarea art. 6 CEDO, Curtea Europeană a reţinut că imparţialitatea instanţei se analizează nu doar raportat la elementul subiectiv, respectiv la percepţia pe care partea litigantă o are despre instanţă, dar şi la un element obiectiv, necesar a se verifica, pentru a se stabili dacă în mod rezonabil există vreun temei pentru a se naşte astfel de suspiciuni în mintea acelei părţi litigante.

În acest sens, s-a reţinut că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere. Imparţialitatea "se prezumă până la proba contrarie, indiferent dacă este vorba despre un magistrat de profesie, despre un membru al unui juriu sau de persoane specializate în diverse domenii de activitate, care participă, alături de magistraţi de profesie, la soluţionarea unor categorii de litigii".

Simpla exprimare a îndoielii cu privire la imparţialitatea celor doi judecători recuzaţi la data de 6 noiembrie 2023 nu este suficientă pentru a se reţine că aceştia pot fi înlăturaţi de la judecarea cauzei în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Conchizând, Înalta Curte reţine că în cazul de faţă nu există nici un indiciu care să afecteze prezumţia de imparţialitate a judecătorilor vizaţi şi care să creeze presupunerea cu privire la o eventuală lipsă de obiectivitate a acestora, soluţionarea cererii de recurs fiind realizată în complet legal constituit, conform Regulamentului de ordine interioară al instanţelor de judecată şi cu analiza strictă cauzei cu care acesta era învestit, împrejurare cu care cererile de recuzare formulate au fost respinse.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că motivele invocate de recurentă în susţinerea cererii de recuzare sunt neîntemeiate şi nu pot fi încadrate în situaţia reglementată de prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

În realitate, pe calea recursului de faţă, recurenta solicită instanţei de control judiciar să cenzureze activitatea de judecător a celor doi magistraţi învestiţi cu soluţionarea cauzei, ceea ce nu este admisibil.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat a art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge ca nefondată cererea de recurs a recurentei-reclamante A. îndreptată împotriva încheierii de şedinţă de la data de 14 noiembrie 2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 14 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.